Sunteți pe pagina 1din 27

TEMA 6.

Administrarea
riscului în
activitatea
6.1. Aspecte esenţiale, conţinutul şi tipuri de
risc
investiţională
6.2. Metode de apreciere a nivelului de risc
6.3. Administrarea riscului
6.1. Aspecte esenţiale, conţinutul şi tipuri de risc

 Riscul înseamnă hazard, primejdia unor eventuale


pierderi, sau "posibilitatea de alte expune la pierderi"
sau o pierdere posibilă "pe care politica modernă se
stăruie să o prevină sau să o repare“
 Riscul este o categorie istorică şi economică.
 Ca categorie istorică, riscul prezintă un pericol
posibil perceput de om. El apare la treapta inferioară
de dezvoltare a omenirii odată cu apariţia
sentimentului de frică în faţa morţii.
 Odată cu dezvoltarea omenirii şi apariţia relaţiei
marfă - bani, riscul se transformă în categorie
economică.
Ca categorie economică riscul
prezintă un eveniment ce poate
fi sau nu.
 În cazul că evenimentul a avut loc sunt posibile trei
rezultate economice: negativ (pierdere), nul, pozitiv
(câştig, profit, venit).
 Riscul se constituie ca un rău necesar în procesul
de dezvoltare, ocolirea lui generează piedici acestui
progres.
 Agenţii economici, acţionarii, clienţii percep riscul ca un
rezultat nefavorabil, cu o probabilitate anume.
 Riscul este considerat o probabilitate a pierderii ataşată
unui câştig.
 Investitorul va accepta riscul, ca o anumită pierdere,
presupunând că va putea să o compenseze cu un
câştig adiţional, anticipat cu o anumită probabilitate.
 Astfel, mărimea riscului este o funcţie de variaţia
profitului.
Tipuri de investiţii în funcţie
de nivelul de risc
Nivelul de risc Tipuri de investiţii
Nivel minim Investiţiile de plasament în nivel minim sau zero
sau zero obligaţiuni, în împrumuturi de termen lung, a căror rată
de dobândă se menţine
Grad redus Investiţiile de înlocuire, la care modificările în
procesul de producţie sunt relativ reduse

Grad mijlociu Investiţiile de productivitate,care presupun modificarea


producţiei, raţionalizarea locurilor de muncă

Grad ridicat Investiţiile de dezvoltere (ex- pansiune), ce implică


incertitudinile pieţei, legate de lansarea noilor
produse, privind reacţia concurenţei, nivelul
preţurilor, volumul vânzărilor
Grad foarte Investiţiile de cercetare -dezvoltare, ale căror rezultate sunt
ridicat deosebit de incerte
RISCURI INVESTIŢIONALE

Riscul de Riscul Riscul


pierderea a scăderii pierderilor
profitului rentabilităţii financiare

Riscuri selectate
Riscuri creditare

Risc de faliment

Riscuri procentuale
Riscuri bursiere
 Riscul creditar reprezintă pericolul neachitării
împrumutului şi procentelor. Aici se referă şi riscul
emitentului în caz că nu va fi în stare să plătească
datoria pe hârtiile de valoare emise. Riscul creditar
poate fi referit şi la riscurile pierderilor financiare.
 La riscurile procentuale se referă pierderile băncilor
comerciale, întreprinderi creditare, instituţii
investiţionale, cauzate de mărirea cotelor
procentuale plătite pentru mijloacele atrase faţă de
procentele căpătate din creditele puse la dispoziţie.
La riscuri procentuale se referă pierderile
investorilor în urma micşorării dividendelor pe
acţiunile deţinute, a cotelor procentuale pe
obligaţiuni, certificate şialte hârtii de valoare.
 Riscul bursier prezintă pericolul pierderilor în urma
afacerilor la bursa de valori. Aici se referă riscul
neachitării contractelor încheiate, riscul neachitării
comisionului firmei de brokeri etc.
 Riscul selectiv (lat. selektio—alegere, selecţie) este
riscul alegerii incorecte a variantelor de investiţii, a
hârtiilor de valoare în raport cu alte tipuri din
portofoliul investiţional.
 Riscul de ruină sau faliment este pericolul în urma
alegerii incorecte a proiectului investiţional,
pierderea totală a capitalului statutar şi
incapacitatea achitării datoriilor.
Formele de manifestare a
riscului în activitatea firmei
Forma de manifestare Situaţia firmei
întreprinderea ajunge într-o situaţie când practic e condamnată la dispariţie,
urmând să dea faliment, ceea ce înseamnă că salariaţii îşi pierd posturile,
RISCUL DE RUINĂ
creditorii îşi pierd creanţele (în totalitate sau parţial), acţionarii îşi pierd
sumele de bani pe care le-au investit.
întreprinderea nu poate face faţă plăţilor. Aceasta poate duce fie la lichidare când
nu mai este nici o şansă de salvare (riscul de ruină), fie că se
RISCUL DE soluţionează printr-un credit suplimentar de la bancă, sau firma respectivă
INSOLVABILITATE se asociază cu o altă întreprindere de acord a o ajuta. în acest ultim caz, este
vorba de o pierdere a independenţei, ca-re în unele situaţii poate deveni
definitivă
Se manifestă înainte de declanşarea crizei de insolvabilitate.
RISCUL PIERDERII Apare când întreprinderea constată că, prin mijloace proprii, nu
AUTONOMIEI mai are capacitatea de aşi păstra în viitor poziţia sa în producţie sau sub
aspect comercial.
Riscul acesta e de natură mai mult financiară, el exprimă faptul că la creştere de
RISCUL SCĂDERII
capital, beneficiul net nu creşte în aceeaşi proporţie, semnalându-se astfel
RENTABILITĂŢII
fenomenul de diluare. Acesta e riscul care planează asupra noilor investiţii.
Agenţii economici şi cetăţenii au
o atitudine diferită faţă de
noţiunea - risc. După atitudinea
sa faţă de nivelul riscului ei pot
fi grupaţi în câteva categorii:
Antrepre cel ce investeşte propriul capital cu un anumit risc.
nor
Investitor cel ce investeşte, în majoritate capital străin, gândindu-se
în primul rând la minimizarea riscului. Investitorul e
un intermediar în investiţiile financiare.
Speculant cel ce acceptă un anumit risc calculat anticipat.

Jucătorul cel ce acceptă orice risc


 Orice activitate investiţională presupune risc.
Insă poate fi evidenţiat capitalul, investirea căruia
e echivalentă cu "a risca", aşa numitul capital
riscant.
 Capitalul riscant prezintă investiţiile în acţiuni
emise în noi sfere de activitate legate de un risc
foarte înalt.
 Capitalul riscant se alocă în proiecte absolut
independente unul de altul cu speranţa recuperării
rapide a mijloacelor investite. Investiţiile riscante
sunt determinate de necesitatea susţinerii financiare
a firmelor ce se ocupă de ştiinţă, noi
tehnologii, investigaţii.
Atractivitatea proiectelor
axată pe cerere - risc
6.2. Metode de apreciere a
nivelului de risc
Incertitudinea oricărei situaţii economice e determinată de:
lipsa totală sau parţială a informaţiei, hazard, reacţiune.
 Lipsa informaţiei impune antreprenorul să caute datele
necesare, dacă acest lucru devine dificil el începe
activitatea sa bazându-se pe experienţă şi intuiţie.
 Hazardul poate fi determinat folosind aparatul matematic, şi
anume teoria probabilităţii. Probabilitatea permite a
prognoza evenimentele întâmplătoare. Ea le dă lor o
caracteristică atât cantitativă cât şi calitativă. Concomitent
nivelul incertitudinii şi riscului se micşorează.
 Incertitudinea într-o mare măsură se determină de
reacţiune. La reacţiune se referă catastrofele, incendiile,
revoluţii, războaie, greve, diverse conflicte în colectivul de
muncă, concurenţa, încălcarea obligaţiunilor
contractuale, accidente, furturi etc.
Metodele de apreciere a
nivelului riscului
 Metode obiective
 Statistico-matematice
 Metode subiective
 Expert
Riscul poate fi exprimat
matematic ca probabilitatea
apariţiei pierderilor
Mărimea (nivelul) riscului se determină prin
două criterii:
 1. Speranţa matematică (valoarea medie

ponderată).
 2. Variaţia fluxurilor financiare.
Speranţa matematică
n m
nx
Et = V xt * Pxt sau Et = V xt * m
x 1 x 1

x 1
n x
în care:
 Vxt—reprezintă fluxul de numerar asociat cu al x—lea

coeficient de probabilitate în timp (t);


 Pxt—probabilitatea sumei din fluxul financiar;

 Et—speranţa matematică a fluxurilor financiare;

 n —numărul cazurilor precăutate;

 n / n—probabilitatea căpătării fluxului de numerar Vxt.


Ecartul-tip al fluxurilor de
numerar aşteptate
n (V   Et ) 2 * n x
 (V
t
t=  E t ) * Pxt
2
sau t =
x 1
xt
n x

 Vxt—reprezintă suma fluxurilor de numerar asociat


cu al x-lea coeficient de probabilitate a timpului t;
 Et—speranţa matematică a fluxurilor de numerar ale
investiţiei în timpul t;
 Pxt—probabilitatea de realizare a valorilor
previzionate;
 n—numărul cazurilor precăutate;
 n—numărul cazurilor în care fluxurile de numerar au
constituit V.
Dispersia fluxurilor de
numerar
 (V  E ) * P sau  =
2  (V
2
t  Et ) 2 * n x
=
2 xt t xt
n x

 O măsurare mai exactă presupune calculul


coeficientului de variaţie
t
= * 100
Et
 Până la 10%—oscilaţie slabă;
 10—25%—oscilaţie medie;
 mai mult de 25%—oscilaţie înaltă.
Analiza „Expert"
Toate riscurile posibile sunt grupate în patru categorii:
 riscuri economico - financiare,

 sociale,

 tehnice şi

 ecologice.

Fiecărei situaţii posibile i se atribuie un anumit grad de


probabilitate:
 0% - pentru un risc considerat inexistent;

 25% - evenimentul probabil că nu va avea loc;

 50% - cu privire la evenimentul respectiv nu putem afirma


nimic cert;
 75% - evenimentul probabil că va avea loc;

 100% - evenimentul va avea loc în mod cert.

După care, se determină media fiecărui grup de riscuri apoi


nivelul de risc general aferent proiectului investiţional.
Evenimentul Tipul de risc Probabilitatea
apariţiei
evenimentului, %
Riscuri economico —financiare
Instabilitatea cererii Micşorarea cererii odată cu creşterea
preţurilor
Apariţia unui produs alternativ Micşorarea cererii
Mărirea impozitelor Micşorarea venitului net
Total riscuri economico -financiare
Riscuri sociale
Posibilitatea grevelor Amenzi pentru încălcarea contractelor
Nivel mic al salariului Fluctuaţia cadrelor, micşorarea productivităţii
muncii
Calificarea nesatisfăcătoare a cadrelor Mărirea rebutului, creşterea numărului de
accidente
Total riscuri sociale
Riscuri tehnice
Uzarea utilajului Mărirea cheltuielilor pentru reparaţii
Instabilitatea calităţii materiei Micşorarea volumului de producţie şi a
prime şi materialelor calităţii producţiei
Tehnologii noi Cheltuieli pentru însuşirea tehnicii noi, micşorarea
volumului de producţie
Total riscuri tehnice
Riscuri ecologice
risc scăzut risc mediu risc important
nr. Factorii de risc ai întreprinderii
1 2 3 4 5 6 7 8 9

Riscul de întreprindere

1 Lichiditatea şi cash flow-ul 1

2 Profitabilitatea afacerii 1

3 Variabilitatea profitului 1

4 Echilibru financiar pe termen lung 1

5 Posibilităţi de acces la surse financiare 1

6 Evoluţia estimată a performanţelor 1

7 Portofoliul clienţi (diversif., putere cumpărare) 1

8 Capabilitatea umană şi tehnică 1

9 Uzura fizică şi morală a echipamentelor 1

10 Potenţial managerial 1

11 Resurse umane 1

Riscul de ramură

1 Rentabilitatea medie a capitalului 1

2 Evoluţia cererii 1

3 Barierele de intrare în ramură 1

4 Nivelul competiţiei (actual şi estimat) 1

5 Intensitatea capitalului 1

6 Reglementările legale 1

7 Politica explicită / implicită a Guvernului 1

Riscul macroeconomic

1 Riscul politic 1

2 Ritmul de creştere economică 1

3 Politica economico-financiară a Guvernului 1

4 Rata inflaţiei 1

5 Dimensiunea pieţei financiare 1

6 Sistemul bancar 1

Total risc 0 0 0 3 6 2 5 6 2

Ponderea 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Risc ponderat 0 0 0 12 30 12 35 48 18

Total risc ponderat 155

Număr de factori 24

Media ponderată a riscului 6.46


"analiza sensibilităţii
proiectului"
 Această metodă presupune măsurarea efectului, pe care îl au variaţiile elementelor de "intrări"
(produse, preţuri...), asupra rentabilităţii nominale, valori nete actuale, ratei de rentabilitate
internă, aferente proiectului investiţional.
 Evaluarea proiectului necesită determinarea valorilor critice ale variabilelor aleatoare, pentru
care nu mai este asigurată rentabilitatea prevăzută. O influenţă sensibilă asupra rentabilităţii
proiectului în primul rând o exercită:
 preţurile de vânzare a produselor finite, preţurile de achiziţie ale materiilor prime, energiei etc.;
 costurile de fabricaţie, care pot fi sub sau supraestimate faţă de nivelul lor real;
 cantitatea de produse oferit ă şi cererea lor pe piaţă.
 În calculul de sensibilitate pot fi luaţi concomitent mai mulţi parametri, însă trebuie evitată
multiplicarea ipotezelor, care ar complica analiza. După identificarea variabilelor, faţă de care
rentabilitatea este mai sensibilă, trebuie aprofundată estimarea relativă a acestora, identificat
ordinul de mărime şi consecinţele erorilor previzibile.
 Ipotezele şi rezultatele testului de sensibilitate sunt prezentate de obicei într-un tabel cu dublă
intrare, numit matrice de decizie.
 Adesea, influenţa asupra ratei de rentabilitate a unui dintre parametri nu este izolată, de
exemplu, preţurile de vânzare şi cantitatea de mărfuri vândute au variaţii interdependente şi
de sens contrar, adică, când unul din parametri creşte celălalt scade şi invers; astfel ei îşi
contracarează influenţa în mod reciproc.
 De aceia analiza sensibilităţii proiectului trebuie efectuată pe baza mai multor variabile,
considerate atât ca independente, cât şi cu interferenţe între ele, presupunând unele strategii
investiţionale.
 Preferabilă este elaborarea câtorva scenarii (optimiste şi pesimiste), care să combine
ipotezele de variaţii şi de erori.
Analiza simulaţiilor
 permite a determina distribuţia probabilistică a
posibilelor rezultate, precum şi distribuţia
probabilistică pentru fiecare variabilă ce se schimbă
 în rezultatul simulării primim un număr mare de
variante a indicatorului ce ne interesează.
 După care, vom determina frecvenţa distribuţiei,
care reprezintă numărul de posibile apariţii ale
indicatorului analizat.
 Apoi folosind metode statistice, putem determina
nivelul de risc asociat indicatorului respectiv prin
formula dispersiei.
 Această analiză este mult mai realistă, deoarece ea
utilizează incertitudinea mai multor variabile.
6.3. Administrarea
riscului
Risc—managementul prezintă o sistemă de conducere cu riscul şi
raporturile financiare, care apar în procesul acestei conduceri.
 Risc— managementul include atât strategia, cât şi tactica de
conducere.
 Strategia de conducere presupune determinarea scopului. Ea
permite concentrarea eforturilor asupra variantelor de decizii ce nu
contravin strategiei acceptate.
 Tactica conţine metode exacte pentru atingerea scopului propus în
situaţii concrete. Tactica presupune alegerea celor mai optimale şi
acceptabile hotărâri şi metode de conducere în momentul dat de
timp.
 Risc—managementul, ca obiect de conducere presupune riscul,
investiţiile riscante, raporturile economice între agenţii economici în
procesul realizării riscului. La ultima se referă raporturile dintre asigurător
şi asigurat, debitor şi creditor, între antreprenori (parteneri, concurenţi) etc.
Depindența portofoliului de
gradul riscului investitorului
Conducerea cu riscul înseamnă determinarea
corectă a nivelului de risc, care însoţeşte
permanent activitatea agenţilor economici.
 Managerul financiar ce se ocupă de problemele riscului, trebuie să accepte
două drepturi: dreptul de a primi hotărâri şi dreptul de a duce
responsabilitatea pentru ele.
 Hotărârile managerul trebuie să le ia singur, precum singur va răspunde
pentru urmările acestora. Desigur, poate fi organizată o secţie de
conducere cu riscul, care va pregăti informaţia necesară pentru
fundamentarea hotărârii. Insă, hotărârea definitivă o ia o singură persoană,
e bine ştiut lucrul că nimeni nu poartă răspundere pentru o hotărâre
colectivă.
 Risc—managementul permite atingerea unor performanţe,
micşorând incertitudinea situaţiei economice concrete, folosind
metode, procedee de rezolvare a unei sau altei situaţii economice.
 Un rol aparte în rezolvarea situaţiilor riscante îl joacă intuiţia managerului.
 Intuiţia—este capacitatea de a primi decizii corecte imediate, fără gândire logică
prealabilă. Soluţia apare spontan. Psihologia studiază intuiţia în
interlegătură cu sentimentele, senzaţiile şi cunoaşterea logicii, activităţii
practice.
 Când riscul nu poate fi calculat, deciziile se primesc cu ajutorul euristicii.
 Euristica constituie o totalitate de procedee logice, metode, reguli de
cercetare teoretică şi determinarea adevărului. Cu alte cuvinte, sunt reguli şi
procedee de rezolvare a unor situaţii foarte complicate.
Schema
logică de
management
al riscurilor
de incendiu
Risc—managementul foloseşte propria
sistemă de reguli şi procedee euristice
a) Nu se poate risca mai mult, decât îţi permite propriul capital.
b) Trebuie analizate consecinţele riscului.
c) Nu se poate risca cu mult pentru puţin.
d) O hotărâre pozitivă se va primi doar în lipsa îndoielilor.
e) în caz că există îndoieli se acceptă hotărârea negativă.
f) întotdeauna există câteva hotărâri, nu se acceptă gândul, că există doar una.

 Realizarea primei reguli prevede determinarea prealabilă a:


 volumului maximal de pierderi posibile;
 compararea lui cu volumul investiţiilor;
 compararea lui cu volumul propriilor resurse financiare şi determinarea probabilităţii apariţiei
situaţiei de faliment.
 Raportul volumului de pierderi maximal posibile către volumul resurselor financiare proprii ale
investitorului, constituie nivelul de risc ce duce la faliment.
P
Kr = C p
În care:
 P—volumul pierderilor maximale, lei;
 Cp—volumul resurselor financiare proprii, lei.
 Valoarea optimală a coeficientului de risc constituie 0.3, iar coeficientul de risc, ce duce la faliment—
0.7 şi mai mult.