Semnalizarea

celulară
  Celulele, atât la organismele unicelulare cât şi la cele
pluricelulare nu trăiesc izolat, ele primesc si raspund la
semnalele din mediul inconjurator.
Comunicarea între diverse celule sau între celule şi mediul
inconjurator se realizeaza, prin intermediul unor substante
extracelulare (substanţe chimice) numite şi semnale
chimice.
Exemplu: bacteriile se deplaseaza spre concentratii crescute
de substante nutritive sau drojdiile se imperecheaza pe
baza atractiei a doi indivizi unicelulari prin intermediul
unor peptide secretate de unul din parteneri (feromoni).
In cazul organismelor superioare comunicarea intercelulara
atinge un nivel superior de complexitate tocmai datorita
necesitatii de reglare atenta a fiecarei celule pentru a
satisface necesitatile intregului organism.
O celula pe care o numim celula semnalizatoare
sintetizeaza si elibereaza in spatiul extracelular o
molecula semnal sau ligand care este apoi perceputa
de o alta celula numita celula tinta, prin intermediul unei
molecule = receptor specific care recunoaste molecula
sau moleculele semnal.
De obicei receptorul este o proteina sau o glicoproteina.

Semnalizarea este comuna tuturor celulelor.

 In urma legarii moleculei semnal de către receptorul
specific aflat pe celula ţintă, “mesajul” este transmis
celulei receptor astfel că celula şi respectiv organismul
din care face parte îşi modifică într-un fel sau altul
metabolismul şi deci şi comportamentul.

Prin moleculele semnal se controleaza o serie intreaga
de procese:
cresterea tesuturilor,
sinteza anumitor proteine
compusii lichidelor extracelulare.
Moleculele semnal pot fi:
 peptide, proteine;
 nucleotide;
 steroizi;
 aminoacizi;
 diferite gaze ca de exemplu NO sau CO.
Specificitatea reactiei receptor-ligand
Probabilitatea celulei de a raspunde la mesajul incorporat in
molecula semnal depinde de prezenta, (in sau pe), celula tinta a
moleculei receptor care recunoaşte acea molecula semnal.
 Receptorii pot fi localizati:
- pe suprafata membranei celulare,
- in citosol,
- în nucleu.
 Orice receptor are un situs de mare afinitate pentru moleculele
semnal specifice ( ligandul specific ).
Receptorii recunosc din enorma multitudine de substante
extracelulare, semnalul chimic specific si se relizeaza o “potrivire”
stereo-spatială reciprocă.
Această interactiune specifică o numim reactie primara .
Formarea complexului ligand-receptor duce la o reactie secundara
care declanseaza in celulă o succesiune de reactii şi astfel celula
oferă un anumit raspuns la acel semnal venit din exteriorul celulei.
Reactia ligand-receptor are o mare specificitate si avem doua aspecte:
specificitate de legare ,
specificitate de efectuare.
Specificitatea de legare se refera la reactia primara si este limitata deoarece
- pe de o parte acelasi receptor poate lega molecule semnal diferite.
Pe de altă parte acelasi ligand poate interactiona cu receptori diferiti.
 Liganzii naturali se numesc agonisti si ei declansaza atat reactia primara
cat si reactia secundara.
S-au sintetizat substante asemanatoare ca structură cu o anumita molecula
semnal şi care poate fi recunoscuta de catre receptor. Are loc reactia
primara dar complexul ligand- rexceptor format, nu mai induce reactia
secundara care este raspunsul.
Aceste substante impiedica accesul agonistilor la receptori si de aceea se
numesc antagonisti sau agenti blocanti.
Asupra aceluiasi receptor poate actiona o familie intreaga de molecule
semnal, numai ca ele au o afinitate diferita fata de receptori si ca urmare au
si o eficacitate diferita.
O celula poate avea doua sau mai multe tipuri de receptori pentru acelasi
ligand, fiecare complex format declanseaza reactii secundare diferite
specifice.
Specificitatea de efectuare depinde de specificul activitatii celulei
respective.
 Aceiasi familie de receptori poate sa apara la diferite de celule si
legarea aceluiasi ligand declansaza din partea celulelor raspunsuri
diferite, ce depind de tipul celular.
La diferite tipuri de celule, complexele receptor-ligand diferite, induc
acelasi raspuns celular.
In celulele hepatice atat legarea glucagonului la receptorul sau
specific, cat si legarea epinefrinei (adrenalina) la receptorul specific
induce acelasi raspuns, degradarea glicogenului si eliberarea glucozei
in sange.
In majoritatea sistemelor receptor-ligand, molecula semnal nu are
nici o alta functie in afara de atasarea la receptor . Molecula semnal
nu este metabolizata pentru a furniza alti produsi, nu este un
intermediar in nici o activitate metabolica si nu are activitate
enzimatica.
Singura sa functie este aceea de a modifica, prin atasare, conformatia
stereo-spatiala si proprietăţile receptorului. Celulele tinta pot
modifica sau degrada ligandul, stopand astfel raspunsul celular.
Moleculele semnal asigura semnalizarea la distante mai
mari sau mai mici.
Daca avem in vedere distanta la care sunt transmise
semnalele la celulele animale se pot deosebi 3 tipuri de
semnalizare chimică.
- semnalizarea endocrină,
- semnalizarea paracrină,
 - semnalizarea autocrină.
 Semnalizarea endocrină, este o semnalizare la
distanţă;
Moleculele semnal sunt hormoni care apoi sunt
transportati prin sistemul circulator la celulele ţintă
care sunt situate la distanţe mari faţă de celulele
endocrine (ex. hormonii gonadotropi FSH si LH produsi
de hipofiza acţionează asupra ovarelor si testiculelor);
 Semnalizarea paracrină.
 Anumite molecule semnal acţionează local,
influenţând comportamentul celulei vecine, (ex.
neurotransmiţătorii sunt produşi de neuronii
presinaptici si acţionează fie asupra neuronului
postsinaptic, fie asupra unor celule efectoare (fibra
musculară);
Semnalizarea autocrină.
 Anumite celule răspund la moleculele semnal pe
care ele însele le produc.
Celulele cultivate in vitro răspund la factorii de
creştere pe care le produc ele însele.
Cele mai complexe procese de semnalizare implică
şase etape:
sinteza moleculei semnal in celule semnalizatoare;
eliberarea moleculei semnal de către aceste celule;
transportul spre celule ţintă;
detecţia moleculei semnal de către receptorul
specific de la celula ţintă;
declanşarea unei modificări metabolice in celula
ţintă ca urmare a legării moleculei semnal;
înlăturarea moleculei semnal prin digestie chimică
şi ca urmare încetează răspunsul celular;
Tipuri de molecule semnal 
In functie de natura chimica a molecuei semnal avem
trei categori de molecule semnal:
 1. molecule lipofile mici, ce pot difuza prin
plasmalema si ca atare receptorii acestora sunt situati
undeva în celulă (în citosol sau in nucleu);
2. moleculele hidrofile, ele nu pot strabate (traversa)
membrana celulara si ca atare receptorii pentru
aceste molecule se găsesc pe membrana celulară;
3. moleculele lipofile mari, care deasemenea nu pot
traversa membrana celulară şi deci au receptori pe
membrana celulară.
Moleculele lipofile mici sunt molecule care prin simpla
difuziune, pot traversa plasmalema si interactiona cu receptorii
intracelulari situati deobicei in nucleu. Exemple:
Hormonii steroizi:
 - hormonii sexuali: - estrogenii, progesteronul, testosteronul,
- corticosteroizii (corticala suprarenalei)
- glucocorticoizii, mineralcorticoizii, reglează echilibrul
hidrodinamic controland absorbtia si reabsobtia ionilor la nivel
de urina.
Hormonii tiroidieni: tiroxina si triiodotironina
Retinolul este un lipid care regleaza proliferarea, diferentierea
si moartea celulara
Vitamina D3 regleaza metabolismul calciului.
Anumite substanţe gazoase – monoxidul de azot (NO),
monoxidul de carbon (CO)
 Monoxidul de azot (NO)
 NO este un gaz si este o molecula semnal de tip paracrin cu
importanta asupra sistemului circulator, nervos si imun;
 NO trece prin plasmalema si actioneaza asupra unor enzime cu rol
de receptor tinta din celula;
 NO este sintetizat din arginină de catre sintetaza NO. Odata
sintetizat NO difuzeaza afara din celula, ajunge la celulele vecine
influentand activitatea acestora exprimata de modul cum actioneaza.
Eliberarea de acetilcolina la nivelul endoteliului vascular induce sinteza
de NO, care difuzeaza rapid la celulele musculare netede din peretele
vasului.
Acolo el reactioneaza cu fierul legat la situsul activ de la nivelul
guanilat ciclaza. Aceasta enzima se activeaza si induce sinteza unei
molecule (mesager secundar molecular,), numita GMP
(guanozinmonofosfat). Aceaastă moleculă induce relaxarea celulelor
musculare netede si ca urmare se petrece vasodilatatia. Utilizarea
nitroglicerinei se datoreaza faptului ca ea elibereaza NO, relaxeaza
vasele coronare si ca urmare creste rapid aportul de sange la muschiul
cardiac.
 2.Molecule semnal de tip hidrofil
 Acest tip de liganzi nu pot traversa plasmalema si ca urmare receptorii lor
sunt proteine transmembranare cu situsul de recunoastere pentru moleculele
semnal situat a pe fata externa a membranei:
Din aceasta categorie fac parte:
a. Neurotransmitatorii: acetilcolina, adrenalina, epinefrina, serotonina,
histamina, glutamatul, glicina, acidul γ-aminobutiric (GABA).
b. Hormonii peptidici:
 - Insulina regleaza absorbtia celulozei la nivel celular;
- Glucagonul stimuleaza formarea de glucoza;
-Hormonii de crestere sunt stimulatori ai cresterii;
- Hormonii foliculostimulanţi FSH, LH, stimuleaza cresterea foliculilor
ovarieni ;
- Prolactina stimuleaza secretia de lapte;
- Neurohormonii sunt neuropeptide produse de anumiti neuroni, ei se mai
numesc = hormonii eliberatori,
- Endorfinele si enkefalinele, sunt şi ele neuropeptide produse de catre
neuroni si care sunt un fel de analgezice naturale.
c. Factorii de crestere.
Factorii de creştere sunt polipeptide de o mare
varietate si sunt molecule semnal care controleaza
cresterea si diferentierea celulara:
Factorul de creştere al nervilor (NGF)
Factorul de creştere epidermic (EGF), controleaza
proliferarea celulara la nivel de epiteliu;
Factorul de creştere derivat din plachetele sangvine, care
este implicat in vindecarea ranilor. El se elibereaza din
trombocite in timpul coagularii si stimuleaza proliferarea
fibroblastilor;
Interleukina, stimuleaza proliferarea limfocitelor T;
Eritroproetina, stimuleaza eritrocitele, globulele rosii.
3. Moleculele lipofile mari.
Sunt molecule semnal mari de natură lipidică, care nu
pot trece prin membrana si au receptori in membrana.
Din această grupă fac parte Eicosanoizii, exemple:
Prostaglandinele
Prostacicline
Tromboxani
Leucoteriene
Toate deriva dintr-un acid gras - acidul arahidonic, care
la randul lui se formeaza din fosfolipide prin hidroliza.
Eicosanoizii actioneaza in sistem paracrin sau autocrin
si stimuleaza celulele tinta sa produca raspunsuri la
procese de inflamatie, durere, la diferite dereglari
functionale.
Mesagerii secundari
 Sunt nişte molecule de semnalizare intracelulara care
preiau mesajul (semnalul) de la complexul moleculă
semnal-receptor de pe membrana celulei ţintă si il
transmit în citoplasmă sau nucleu, la molecula tintă, care
va determina raspunsul celular.
Ele de fapt sunt enzime ca de exemplu:
Adenozin-monofosfatul ciclic (AMPc);
Guanozin-monofosfatul ciclic (GMPc);
1,2-diacilglicerolul;
1,4,5-inozitolul trifosfat;
Ionii de calciu (Ca 2+).