UNIVERSITATEA OVIDIUS, CONSTANȚA, PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ, AN II

ETIOLOGIA ȘI CLASIFICAREA
TULBURĂRILOR
NEUROMOTORII – CENTRALE
SI PERIFERICE

Realizat de studentele:Bodnăraș Felicia

Ciubuc Adelina
Ciurea Andreea
Ion (Rugină)Florina
Macsim Lucia
 DEFINIȚIE:

- Deficienţele fizice şi/sau neuromotorii reprezintă categoria tulburărilor care afectează în special

componentele motrice ale persoanei, având o serie de consecinţe în planul imaginii de sine şi în modalităţile
de relaţionare cu factorii de mediu sau cu alte persoane.

- Sunt considerate handicapate fizic acele persoane care prezintă deficienţe fizice suficient de grave
pentru a împiedica sau a face dificilă derularea normală a vieţii cotidiene. În general, când se vorbeşte de
deficienţe fizice, se au în vedere infirmităţile motorii, dar pot fi incluse în această categorie şi deficienţele
funcţiei cardio-respiratorii, care influenţează negativ capacitatea fizică. (D. Carantină, 1998)
 CARACTERISTICI:

În general, deficienţele fizice se manifestă ca invalidităţi corporale care reduc puterea şi

mobilitatea organismului prin modificări patologice exterioare sau interioare, ce pot fi
localizate la nivelul întregului corp sau numai la nivelul unor segmente, şi cuprind atât
aspecte ce ţin de motricitate, cât şi manifestări date de unele boli cronice ale aparatului
respirator, cardiovascular, diabet etc, care influenţează negativ capacitatea fizică.

Deficienţele neuromotorii sunt determinate în principal de afectarea structurilor şi

funcţiilor neuronale, de la nivel central sau periferic, răspunzătoare de funcţionarea
mecanismului neuromuscular (reprezentat în cele mai multe situaţii de placa motorie şi
vizibilă prin calitatea şi modul de producere a reflexelor neuromusculare primare sau
complexe).
 Consecinţa directă a deficienţelor neuromotorii constă în perturbarea controlului funcţionării fibrelor
musculare cauză a disfuncţiilor în transmiterea impulsurilor nervoase către efectorii din sistemul muscular.

De asemenea, o altă situaţie se referă la dificultatea sau imposibilitatea efectuării comenzilor nervoase
ajunse la nivelul fibrei musculare efectoare ( de exemplu, miopatii,distrofii).

Ca şi toate celelalte handicapuri, handicapurile fizice sunt abateri de la normalitate, prin producerea
unor dereglări morfofuncţionale, care duc la instalarea de dezechilibre şi evoluţii nearmonioase. Se ştie că în
lipsa altor anomalii, handicapaţii fizic sunt normali, din punct de vedere al capacităţilor intelectuale, dar prin
situaţia lor deosebită, şi mai ales când trăiesc într-un mediu nefavorabil, personalitatea lor poate deveni
fragilă.
CAUZE:

Cauze interne - acestea sunt determinate de procesele de creştere şi

dezvoltare, de natura funcţiilor somatice, organice şi psihice.
Cauze externe - sunt raportate la condiţiile de mediu şi viaţă.

Dacă vorbim de descendenţi, aceştia prezintă de obicei asemănări

morfologice şi funcţionale cu ascendenţii şi colateralii (fraţii, surorile şi rudele
apropiate).
Se consideră că favoranţi pentru producerea handicapurilor fizice sunt şi factorii
ce influenţează negativ starea de sănătate şi funcţionarea normală a
organelor,mai ales perioadele de creştere şi dezvoltare activă a copilului.
 Factorii declanșatori din perioada intrauterină se împart în două categorii:
- Prima categorie se referă la cei care duc la nedezvoltarea sau dezvoltarea anormală a corpului
întreg, dar mai ales a anumitor porţiuni, sub acţiunea unor infecţii cu caracter cronic (siflis,
paludism, tuberculoza), la intoxicaţii lente (alcoolism, medicamente), la tulburări endocrine şi
neuropsihice, boli ale sângelui etc.

- a doua categorie, se referă la acţiunea mediului extern, nefavorabilă ce se răsfrânge asupra

fatului prin intermediul organismului matern sau chiar traumatizarea abdomenului gravidei,
vârsta înaintată a părinţilor.
- Exista cauze care au o acţiune defavorabilă asupra dezvoltării organismului si în perioada
copilăriei. Bolile şi accidentele ce produc anomalii morfologice şi funcţionale, cele mai
frecvente interesează aparatul locomotor (oase,articulaţii, muşchi, nervi).
Scheletul osos poate deveni prin poziţie asimetrică sau deformarea segmentelor sale,o cauză
frecventă a deficienţei, fracturile vicios consolidate, osteomielitele, tuberculoza osoasă şi alte
afecţiuni osoase degenerative, stau la baza celor mai grave infirmităţi.
Astfel, principalele deficienţe ale scheletului sunt:
a) Deficienţe ale feţei, capului, gâtului: deficienţe mecanice şi motrice ale maxilarului - ocluzie, prognatism, timus (contracţie spastică involuntară a
muşchilor mandibulei ce împiedică deschiderea gurii); paralizie facială, mişcări involuntare ale feţei (ticuri, mişcări automate), mişcări anormale ale
capului, torticolis;
b) Deficienţe ale staticii şi posturii: devierea coloanei vertebrale (cifoze, lordoze, scolioze), mişcări involuntare ale corpului, mişcări bizare sau
stereotipe, cum ar fi balansarea sau leganarea;

c) Deficienţe ale staturi şi corpolenţei: nanism, gigantism, achondroplazie, obezitate;

d) Deficienţe mecanice şi motrice ale membrelor superioare: anchiloze, articulaţii instabile, dislocări şi înţepeniri cu reducerea sau pierderea mişcări;
e) Deficienţe mecanice şi motrice ale membrelor inferioare, cauzate de lungimea inegală, luxaţi congenitale de şold, deficienţe ale genunchiului,
gleznei, piciorului.
f) Paralizie spastică a mai multor membre (hemiplegii, paraplegii, tetraplegi);

g) Paralizie cu flascitatea membrelor;

h) Alterări ale axei membrelor: restul unui membru asemănător amputării ce se poate manifesta ca un defect de dezvoltare (amelie, facomalie, apodie)
sau ca rezultat al intervenţiei chirurgicale
 CATEGORII DE TULBURĂRI:

- Tulburări de expresie motrică: sincinezii(mişcări simetrice involuntare ale părţii opuse ce

însoţesc mişcările voluntare ale părţii active), paratoniile-ticurile şi mişcările ritmice (în sindromul
de instituţionalizare), tulburări de dominanţă cerebral-dispraxii.
- Tulburări ce afectează comunicarea motrică: instabilitatea psihomotrică, imaturitatea
psihomotrică, inhibiţia psihomotrică şi asthenia psihomotrică.
- Tulburări de realizare motrică: apraxia-dificultăţi de execuţie a unor mişcări uzuale sau
adaptate unui scop şi disgrafia-dificultăţi de realizare grafică.
Manifestările din sfera motricităţii trebuie private în relaţie strânsă cu dezvoltarea
intelectuală, expresia verbal şi grafică, maturizarea afectiv-motivaţională şi calitatea relaţiilor
interindividuale ca expresie a maturizării sociale.
Terapiile pot fi predominat medicale sau psihopedagogice, dar mai eficientă este îmbinarea
celor două categorii.
Robotul pentru recuperarea mersului G-EO Evolution
G-EO Evolution este cel mai avansat computer robotizat din lume pentru reabilitarea neurologica la
adulti si copii. Este dotat cu programe de recuperare personalizate, cu un software performant care
permite simularea miscarilor complexe ale membrelor inferioare: mersul normal, urcatul - coboratul
scarilor si miscari individuale ale picioarelor. Robotul G-EO Evolution poate fi utilizat in
recuperarea pacientilor cu afectiuni precum: - tetraplegia - hemiplegia - leziuni de nervi periferici -
scleroza laterala amiotrofica - atrofii musculare - alte patologii neuro-musculare in care mersul este
pierdut Cu ajutorul lui, pacientii invata practic sa mearga din nou, oferindu-le o sansa la o viata
normala.
https://www.youtube.com/watch?v=d1iKSfc0w9A .
  
My Moves - exercises for children with hemiplegia
https://www.youtube.com/watch?v=9htU6ox_u-A

Treatment of Paraplegia
https://www.youtube.com/watch?v=6hXIlhbOHSA
Boli genetice şi congenitale:
sindromul Langdon-Down

Diformitatea Sprengel (umărul ridicat congenital) și toracele „în pâlnie

Rahitismul ce se referă la afecţiunea cartilajelor de creştere ale

copilului mic, manifestată prin degenerarea şi creşterea anarhică a
matricei cartilaginoase datorită nedepunerii sărurilor fosfo-calcice, în
special în absenţa vitaminei D, dar şi alte cauze de natură metabolică
sau igiena alimentară.
Altă boală de creştere este piciorul plat ce este expresia unei hipotonii musculare
generalizate, uneori însoţite de genu valgum sau atitudini cifotice la vârste mai
mari.

Hipotrifia staturală (nanismul) apare datorită unor

tulburări endocrine (hipofizare, tirodiene, gonadice) sau
pe fondul unor distrofii sau afecţiuni cronice grave ale
nou-născutului.

Malformaţiile coloanei vertebrale sunt prezente sub

diferite forme de la defecte de segmentare sau inchidere a
arcurilor vertebrale, la anomalii de umăr, aberaţii de
formă şi sinostoze. Cele mai frecvent întâlnite sunt
cifozele (accentuarea curburii din regiunea dorsal) şi
scolioze ( deviaţii ale coloanei în plan frontal).
Sechele posttraumatice paraplegia postrumatică ce induce o infirmitate severă
care schimbă total cursul vieţii persoanei, în funcţie de locul şi gravitatea leziuni,
dar printr-un program terapeutic complex se poate efectua reeducarea
funcţională şi readaptarea persoanei la viaţa social şi familial, având un grad
relative de dependenţă.
Paralizia obstreticală este o leziune radiculară a plexului brahial ca urmare a
intervenţiilor obstreticale din timpul naşterii. Alte tipuri de pareze de origine
medulară ce determină sechele de tip spastic ori flasc, limitate la un anumit
segment sau cu acţiune mai extinsă.

Retracţia ischemică a flexorilor degetelor, boala Volkmann,

apare prin compresiunea arterei humerale urmată de
scăderea aportului sangvin la nivelul muşchilor flexori ai
degetelor. Efectul poate fi provocat şi de un aparat gipsat
foarte strâmt.
Deficienţele osteoarticulare şi musculare includ la rândul lor mai multe subcategorii,
traumatisme musculotendinoase-contuzii şi rupture consecutive unor traumatisme sau în
cadrul unui tablou clinic mai complex; retracţii musculare, blocarea unei mişcări datorită
retracţiei şi brozării unui muşchi: torticolis (retracţia muşchiului
sternocleidomastoidian), contracture în abducţie a umărului, fibroza progresivă a
cvadricepsului, fibroza posttraumatică a cvadricepsului şi şoldul în resort.
Deficienţele preponderant neurologice se referă la boli ale neuronului motor
central, adică sechele ale encefalopatiilor cronice infantile, amintind sindromul
piramidal (hemiplegia spastic infantilă, diplegia spastic ) sindromul
extrapiramidal cu atetoza (sindromul coreic, sindromul atetozic, sindromul
distonic) şi sindromul rigidităţii cerebrale; sindroame ataxice (ataxia cerebeloasă
congenital, dipplegia ataxică) şi infirmitate motorie cerebrale. Iar nu în ultimul
rând din această subcategorie fac parte şi boli ale neuronului motor periferic:
sechele poliometice, leziuni nervoase periferice, spina bifida şi distrofii
neuromusculare.
1. conduitele neuromotorii au ca substrat componentele neuromotorii ale
psihomotricităţii reprezentate de tonusul muscular şi reflexele neuromusculare ;
2. conduitele şi structurile perceptive-motrice: eleborarea şi perfecţionarea
mişcărilor, percepţiilor temporale, precepţia mişcărilor, schema corporal,
lateralitatea, organizarea spaţială şi organizarea temporal.
3. tulburări de expresie motrică: sincinezii (mişcări simetrice involuntare ale părţii
opuse ce însoţesc mişcările voluntare ale părţii active), paratoniile-ticurile şi
mişcările ritmice (în sindromul de instituţionalizare), tulburări de dominanţă
cerebral-dispraxii.

4. Tulburări ce afectează comunicarea motrică: instabilitatea psihomotrică,

imaturitatea psihomotrică, inhibiţia psihomotrică şi asthenia psihomotrică.

5. Tulburări de realizare motrică: apraxia- dificultăţi de execuţie a unor mişcări

uzuale sau adaptate unui scop şi disgrafia-dificultăţi de realizare grafică.
Tratamentul cifozei la Bio Ortoclinic
https://www.youtube.com/watch?v=Bj2vsyb7_UQ
 
Kineto Dema Tratarea scoliozei YouTube
https://www.youtube.com/watch?v=-Upe3MkhVNI

Castle Rock Boy's Tumor Causes Gigantism

https://www.youtube.com/watch?v=FHHIX_1116M
 
Facomelia Esta es la historia de María Angélica, deportista paralímpica, que no ha dejado
que la focomelia sea impedimento para lograr sus metas
https://www.youtube.com/watch?v=gaMJrEAZHcI
 BIBLIOGRAFIE:

1. DORIN IOAN CARANTINĂ, DAMIAN MIRCEA TOTOLAN,

PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ, OVIDIUS UNIVERSITY PRESS
CONSTANŢA 2007

2. https://www.academia.edu/20381191/deficiente_neuromotorii