STRUCTURA MORFOFUNCŢIONALĂ A TUBULUI DIGESTIV

SUBDIAFRAGMATIC

Sub peritoneu, peretele tubului digestiv prezintă următoarele 3 tunici:

1.Tunica musculară:
-este formată din fibre musculare netede longitudinale la exterior şi
circulare la interior cu exceptia stomacului care are şi fibre oblice cel mai
intern.
-la anumite nivele fibrele musculare se condensează şi formează
sfinctere.
-la intestinul gros fibrele musculare longitudinale se condensează si
formează tenii (în număr de 3 + 2 pe sigmoid) iar fibrele circulare
strangulează din loc în loc intestinul formând haustre.
-la nivelul rectului musculatura se reuniformizează, iar în jurul anusului
prezintă 2 sfinctere unul intern neted si unul extern striat.
2. Tunica submucoasă prezintă tesut conjunctiv lax cu:
-vase sangvine,
-limfatice,
-nervi.

3. Tunica mucoasă
-are un epiteliu cilindric simplu şi corion.
-la nivelul stomacului, mucoasa are aspectul unor pliuri longitudinale şi
transversale, fiind prevazută cu glande gastrice care secretă sucul
gastric, important în digestie.
-în corion se găsesc formaţiuni limfoide difuze şi foliculi limfatici.
-în duoden jumătatea inferioară a mucoasei prezintă nişte valvule
conivente şi vilozităţi intestinale, glande duodenale ce secretă sucul
intestinal şi foliculi limfatici.
-în intestinul subţire mucoasa prezintă valvule conivente (800-900) şi
vilozităţi intestinale (1000/cm2, 10 milioane, în formă de „deget de
mănuşă”) care măresc suprafaţa mucoasei cu rol în absorbţie.

-fiecare vilozitate prezintă epiteliu de tip digestiv inferior – cilindric,

unistratificat ciliat şi corion format din ţesut conjunctiv lax.

-în centru prezintă o arteriolă, o venulă şi reţea capilară, un chilifer

central şi fibre nervoase.

-tot aici se găsesc glande intestinale şi foliculi limfatici

În intestinul gros mucoasa este netedă fără valvule dar are foliculi
limfatici şi glande tubulare ce secretă mucus. Are o mare putere de
absorbţie.

La nivelul rectului, mucoasa are valvule spiralate ce imprimă materiilor

fecale mişcări spiroide.
În partea inferioară, mucoasa se plicaturează vertical având în interior
vene hemoroidale ce formează niste coloane care se unesc formând
nişte cripte.

Apendicele vermiform conţine elemente limfatice – poartă numele de

„amigdală abdominală”.
 GLANDELE ANEXE ALE TUBULUI DIGESTIV

FICATUL
•are 1500 g,
•ocupă loja hepatică,
•are 2 feţe una superioară şi alta inferioară
•pe faţa inferioară prezintă 3 şanţuri sub forma literei H care delimitează
4 lobi, cel drept fiind cel mai mare.
•în şanţul longitudinal drept anterior se află vezicula biliară, iar posteri-
or vena cavă inferioară
•în şantul transversal se află hilul prin care trec elementele pediculului
hepatic: artera hepatică, vena portă, calea biliară, limfatice şi nervi.
•are o structură segmentară formată din lobi, segmente şi lobuli.
Lobulul hepatic:
•unitatea morfologică şi funcţională a ficatului;
•are formă hexagonală şi este alcătuit din cordoane de hepatocite
dispuse radiar spre centrul lobulului.
•între mai multe cordoane se delimitează capilare biliare care se
deschid în spaţiile dintre lobuli – canaliculele biliare.
•în jurul hepatocitelor se găsesc capilarele sinusoide ce reprezintă
ultimile ramificatii ale venei porte si arterei hepatice.
•capilarele sinusoide au 9-30µm, sunt separate de cordoanele
hepatocitelor printr-un spaţiu îngust – spaţiul Diesse – cu rol în
schimburile dintre hepatocite şi plasma sangvină.
•pereţii sinusoidelor prezintă în spaţiile dintre ele, macrofage numite
celule Kupferr.
•capilarele sinusoide converg spre o venă centrolobulară de unde se
continuă cu venele hepatice ce se deschid în vena cavă inferioară.
1 – triada portală 5 – duct biliar principal 9 - sinusoide
2 – lobul 6 – vena portă
3 – vena centrolobulară 7 – artera hepatică
4 – canaliculi biliari 8 – cordon de hepatocite
Căile biliare sunt principale si accesorii:
•căile biliare principale – continuă intrahepatic canaliculele biliare şi
formează canalele hepatice drept şi stâng care se unesc într-un canal
hepatic comun, care, după ce primeşte canalul cistic formează canalul
coledoc ce se deschide în duoden.
•căile biliare accesorii sunt formate din vezicula biliară care se continuă
cu canalul cistic ce se varsă în canalul hepatic comun. Acesta se varsă în
duoden împreună cu canalul pancreatic principal (Wirsung) prin ampula
lui Vater prevăzută cu sfincterul Oddi.

Vascularizaţia ficatului este dublă:

nutritivă care aduce sânge oxigenat prin artera hepatică şi
funcţională dată de vena portă.
Inervaţia ficatului este vegetativă din plexul celiac, cuprinde fibre
simpatice din nervii splanhnici şi fibre parasimpatice din nervii vagi.
PANCREASUL

•este o glandă amficrină de forma unui ciocan cu capul situat în cadrul

duodenal, iar în continuare corpul şi coada care trec spre stânga peste
marile vase abdominale.
•structura pancreasului cuprinde:
- glande tubulo-acinoase formând pancreasul exocrin ce secretă sucul
pancreatic (97-99 % din toată glanda).
- 1-3% microcordoane celulare ce alcătuiesc pancreasul endocrin ce
secretă hormonii insulina şi glucagonul.
•vascularizaţia pancreasului este dată de artera splenică – sângele venos
drenând în vena portă prin vena splenică.
•inervatia pancreasului este vegetativă provenind în principal din plexul
celiac.
 Sistemul port hepatic

•vena portă este un mare colector venos care adună sângele de la toate
organele digestive situate subdiafragmatic (mai puţin 2/3 inferioare ale
rectului), inclusiv de la splină şi pancreas.

•transportă sângele la ficat, asigurând vascularizaţia funcţională a

acestuia, astfel, sângele încărcat cu substanţe nutritive absorbite la
nivelul tubului digestiv, trece mai întâi prin ficat şi apoi ajunge în
circulaţia sistemică (respectiv în vena cavă inferioară), prin intermediul
venelor hepatice.
•vena portă se formează prin confluenţa următoarelor vene:
⮚ vena mezenterică superioară,
⮚ vena splenică,
⮚ venele pancreatice şi
⮚ vena mezenterică inferioară.

•vena portă este un vas special al marii circulaţii deoarece începe şi se

sfârşeşte printr-o reţea de capilare: îşi are originea în reţeaua de capilare
de la nivelul organele digestive, care se unesc progresiv şi formează
vene din ce în ce mai mari, respectiv venele de origine ale portei.

•pătrunsă în ficat, vena portă dă naştere celei de-a doua reţele capilare -
capilarele sinusoide. Acestea se varsă în venele centrolobulare - originea
venelor hepatice.