FIZIOLOGIA SANGELUI

CURS 1
 Compartimente hidrice
Tesut % apa
 Apa este cel mai abundent
component al organismului; Rinichi 83
reprezinta 45 – 75% din Inima 79
greutatea organismului. Plămâni 79
 Apa totală din organism este Muşchi 76
de aproximativ 60% din
Creier 75
greutate la un mascul tânăr
adult şi este de ~ 50% din Piele 72
greutate la o persoană Ficat 68
adultă de sex feminin. Tesut 10
adipos
 Compartimente hidrice

Varsta (ani) Mascul (%) Femela (%)

Nou-născut 80 75
1-5 65 65
10 - 16 60 60
17 – 39 60 50
40 – 59 55 47
peste 60 50 45
 Compartimente hidrice
 Apa totală din organism este distribuită în 2
compartimente majore :
lichidul intracelular (IC): ~ 55% din apa totală
lichidul extracelular (EC): ~ 45% din apa totală
 Cel mai important compartiment al lichidului EC este
plasma (conţine 7,5% din apa totală a organismului)
şi lichidul interstiţial (conţine 20% din apa
organismului): include şi lichidele dintre celule (de
exemplu, interstiţiu) şi din limfă.
 Compartimente hidrice

 Lichidele transcelulare = acele compartimente EC separate

de restul lichidelor EC printr-un strat de celule epiteliale
(secretii digestive; urina; bila; LCR; seroase: pleura,
peritoneu, pericard; articular; ochi). Are roluri functionale
particulare; schimburi reduse cu alte sectoare hidrice.

 Cantităţi considerabile de lichid se pot acumula în spaţiile

seroase ale plămânului (transsudat pleural), cord (transsudat
pericardic) sau ficat (ascită) sau în obstrucţii ale tractului
gastro-intestinal.
 Compartimente hidrice
Lichidul extracelular (LEC)
Plasma şi lichidul interstiţial
 Aceste două compartimente ale LEC au compoziţie
aproape similare unde Na+ este cationul predominant
şi Cl- şi HCO3- sunt anionii predominanţi.
 Diferenţa cea mai importantă între plasmă şi lichidul
interstiţial este concentraţia crescută de proteine din
plasmă.
 Această diferentă există deoarece endoteliul capilar
este permeabil pentru apă şi cristaloizi (ioni
anorganici, glucoză, uree) şi este semi-permeabil
pentru particulele coloidale (proteine, lipide).
 Compartimente hidrice

Lichidul intracelular (LIC)

 Compoziţia chimică a LIC diferă de un ţesut
la altul. Principalul cation de la nivelul LIC
este K+, iar anionii predominanţi sunt fosfaţii
organici; proteinele.
 Apa din compozitia plasmei
Roluri:
- asigura desfasurarea normala a tuturor proceselor
metabolice;
- rol structural la nivel celular / tisular;
- solvent pentru diverse substante organice si
anorganice
- vehicul pentru substante provenite din aport si
destinate eliminarii;
- constituent al secretiilor si umorilor;
- rol in termoreglare;
- influenteaza valorile presiunii sanguine;
- determina presiunea hidrostatica.
 Necesar de apa
Variabil in functie de clima si de activitate:
- aprox. 2000 ml la un adult sanatos, cu activitate moderata,
clima temperata
- inca 500 ml/zi: clima calda si activitate intensa
- inca 500-1500 ml/zi in caz de febra, varsaturi, diaree
SETEA – senzatie care conduce la ingestia de apa; determinata
de: scaderea volumului plasmatic / cresterea osmolaritatii
plasmei
Setea:
 Reparatorie: apare ca urmare a dezechilibrului dintre volumul

plasmatic si osmolaritatea plasmei

 Nereparatorie: falsa sete (profilactica)
 Eliminarea apei din organism
1. Renala
2. Cutanata – perspiratie sensibila = transpiratie
In repaus, glandele sudoripare secreta 200-300 ml de
transpiratie; cu continut redus de NaCl; se evapora pe
masura ce se formeaza; sub controlul hormonilor
mineralocorticoizi.
- variatii: in zone calde (4-5 l/zi); mediu supraincalzit (10-12
l/zi)
- rol important il au: suprafata si temperatura pielii;
umiditatea si miscarile de aer
Transpiratia non-termica: emotionala (frunte, axila,
palme, plante); gustativa (fata, gat)
 Eliminarea apei din organism
3. Respiratorie - perspiratie insensibila – eliminare de apa prin
extravazare din capilarele dermice (500 ml/zi) si prin
mucoasa arborelui respirator (400 ml/zi).
• Prin capilarele dermice:

- nu este influentata de temperatura mediului; cand

temperatura mediului este crescuta, constituie o cale de
eliminare suplimentara.
• Prin aparatul respirator

- aerul expirat este saturat cu vapori de apa; se elimina numai

apa; nu intervin mecanismele de control al echilibrului hidro-
electrolitic.
4. Digestiva: cantitate redusa
 Generalitati
Sângele este un lichid complex (tesut lichid) care este circulat în
organism prin intermediul sistemului cardiovascular.
Este compus din plasmă şi elemente figurate (hematii, leucocite,
trombocite).
Volumul sanguin total este de 5 -5,5 litri; in repaus ~ ½ din acest
volum sanguin se afla cantonat la diverse niveluri, unde circula foarte lent
= volum sanguin de rezerva.

Volumul sanguin variaza in functie de starea fiziologica a organismului.

La barbati, volumul sanguin este cu 10% mai mare decat la femei.
Volemia creste in cazul efortului fizic, al temperaturii crescute, la
altitudine.
 Functiile sangelui
1. Funcţia circulatorie: participă la menţinerea (prin
volumul sanguin) şi reglarea presiunii arteriale (prin
cataboliţii care au rol în influenţarea presiunii
hidrostatice).
2. Funcţia respiratorie: prin transportul gazelor
respiratorii (oxigen şi bioxid de carbon) de la plămâni la
ţesuturi şi invers; transportul realizându-se sub formă
liberă cât şi sub formă legată în plasmă şi la nivelul
hematiilor.
 Functiile sangelui
3. Funcţia excretorie: prin transportul cataboliţilor de
la nivel tisular la organele excretoare.
4. Funcţia nutritivă: prin transportul, de la locul de
absorbţie, a principiilor alimentare până la locul de
utilizare (celule) în vederea desfăşurării normale a
metabolismului tisular.
5. Funcţia de menţinere a echilibrului hidro-
electrolitic: prin mecanisme tensio-osmoreglatoare
locale (echilibrul Starling) şi generale (neuro-umorale).
 Functiile sangelui
6. Funcţia de termoreglare: stă la baza homeotermiei
(menţinerea constantă a temperaturii corpului); participă la
procesele de acumulare şi disipare a energiei termice.
7. Funcţia de apărare: prin prezenţa în compoziţia
sângelui a leucocitelor precum şi a anticorpilor cu rol în
apărarea organismului împotriva agresiunii microbiene.
8. Funcţia de reglare a principalelor funcţii ale
organismului: prin prezenţa substanţelor biologic active cu
rol în reglarea diverselor funcţii ale organismului
(circulatorie, digestivă, excretorie)
 Proprietati fizico-chimice
 Culoarea este conferită de prezenţa hemoglobinei (pigment) la nivelul
hematiilor; mai precis, de starea sa chimică.
 Legarea oxigenului de hemoglobină conduce la formarea unui compus labil
numit oxihemoglobină care conferă culoarea roşu aprins a sângelui
arterial (oxiHb 97%).
 Sângele venos, unde cantitatea de oxigen legată de hemoglobină este
mică, are culoarea roşu închis (oxiHb 60%).

 diferenta de saturatie si de culoare intre sangele venos / arterial depinde

de intensitatea proceselor metabolice si de vascozitate
 in tesuturile cu metabolism intens viteza de circulatie este mai mare →
culoarea este mai inchisa
 cand vascozitatea sangelui este crescuta → scade viteza de circulatie a
sangelui → cedeaza mai multa oxiHb → culoare mai inchisa
 Proprietati fizico-chimice
 Densitatea este dată de concentraţia substanţelor solvite în
sânge (proteine, lipide) şi de numărul elementelor figurate.
- densitatea sangelui total = 1050-1070
- densitatea plasmei = 1030
- densitatea eritrocitelor = 1090 (tendinta de sedimentare)
Variatii ale densitatii:
 Cresteri: poliglobulii; pierderi hidro-electrolitice; hiperproteinemii
 Scaderi: anemii; retentii hidro-saline; hipoproteinemii
 Temperatura sângelui variază între 37,70C şi 380C cu un
maxim de 400C (in hilul hepatic) şi un minimum de 360C (la
nivel pulmonar şi scrot); vase cutanate 32-350C
- depinde de procesele metabolice
 Proprietati fizico-chimice
 Vâscozitatea este determinată, în principal, de numărul
elementelor figurate ale sângelui; factori plasmatici
- Valoarea vâscozităţii →rezistenţa periferică →presiuna arterială.
- Cu cât vâscozitatea este mai mare cu atât viteza de curgere a
sângelui este mai mică ceea ce uşurează schimburile parietale.
- Valoari normale: 4,7 la bărbaţi şi 4,4 la femei; în medie 4,6.
1. Factori plasmatici:
- Concentratia proteinelor totale
- Concentratia lipidelor, colesterolului (prin modificarea proprietatilor
eritrocitare)
2. Factori celulari:
- cantitativi: numarul elementelor figurate
- calitativi: vascozitatea interna a eritrocitelor; flexibilitatea si deformabilitatea
membranei eritrocitare
 Proprietati fizico-chimice
 pH-ul plasmei este de 7,4 cu variaţii între 7,30 şi 7,42, iar pH-
ul intracelular este cuprins între 7-7,2.
 Presiunea osmotică = forţa pe unitatea de suprafaţă care se
opune difuziunii apei din compartimentul mai puţin concentrat
spre cel concentrat. In condiţii normale presiunea osmotică
este determinată de concentraţia plasmatică a sodiului; valorile
normale ale acestui parametru sunt de 285 mOsm/l.
 Presiunea coloid osmotică sau oncotică reprezintă presiuna
conferită de proteinele din plasmă (albumina); valoarea
normală este 25 -28 mm Hg.
Presiunea osmotică şi cea coloid osmotică = factori importanti în
menţinerea echilibrului hidro-electrolitic al organismului la nivelul
tuturor compartimentelor.
 Proprietati fizico-chimice
 Volumul sanguin este de ~ 70 ml/kgc; la un adult normal ~ 5 l.
- Fiziologic, volemia poate creşte în cursul efortului fizic, la altitudine, în sarcină

(fie prin creşterea volumului sanguin total, fie prin redistribuirea sângelui din
diverse sectoare).
- In repaus, aproximativ ½ din volumul sanguin total se găseşte cantonată la

nivelul viscerelor şi a plexurilor papilare, neparticipând efectiv la schimburile

gazoase, constituind volumul sanguin de rezervă.
Repartitie:
-85% este cantonat in sistemul de joasa presiune (circulatie pulmonara;

venule, capilare sistemice); 2/3 este cantonat in venele extratoracice si 1/3 in

venele intratoracice si cordul drept
-15% se gaseste in sectorul arterial (750 ml)

Volumul sanguin trebuie mentinut constant deoarece influenteaza

schimburile si valorile presiunii arteriale.
 Compozitia sangelui
Sangele este constituit din PLASMA si ELEMEMTE FIGURATE
(hematii, leucocite, trombocite).
PLASMA
- Este un lichid apos in care se gasesc dispersate proteine,
lipide, glucide, ioni (Na, K, Ca, Mg, Cl, fosfati, sulfati etc).
- Pentru a examina compozitia chimica a plasmei, sangele
venos sau arterial recoltat trebuie amestecat cu un
anticoagulant (impiedica coagularea sangelui).

Plasma este separata de elementele figurate prin

centrifugare.
 Compozitia sangelui
Cei mai utilizaţi anticoagulanţi sunt: heparina, citrat de sodiu si
EDTA (acid tetraaceticetilendiamina).
- heparina - inhiba enzimele care induc coagularea;
- agenti cum ar fi: citrat de sodiu, EDTA reduc concentratia
ionilor de calciu necesari pentru coagulare.
In plasma se gasesc:
- electroliti (Na, K, Ca, Mg, H, Cl, bicarbonat, lactat);
- proteine (albumine, fibrinogen, globuline);
- lipide (colesterol, trigliceride);
- glucide (glucoza);
- produsi de catabolism (uree, acid uric, creatinina).
 Compozitia sangelui
Sangele recoltat fara anticoagulant va coagula in cateva minute
si se separa in doua straturi:
- un strat depus la fundul eprubetei → CHEAG
- supernatantul → SER
Serul diferă de plasmă prin faptul că-i lipseşte fibrinogenul,
protrombina şi alţi factori ai coagulării (plasma
deproteinizata)
Centrifugarea sânge + anticoagulant → separarea elementelor
figurate de plasmă; raportul dintre volumul elementelor figurate
şi cel al sângelui în care se găsesc reprezintă hematocritul.
Valorile normale = 42% (la femei) şi 46,5% (la bărbat).
 Compozitia sangelui

 55% plasma
 45% elemente
figurate
 99% hematii
 < 1% leucocite +
trombocite
 Compozitia chimica a plasmei
 Plasma = soluţie apoasă unde sunt dizolvate
electroliţi, proteine, lipide, glucide, hormoni, produşi
de catabolism (uree, acid uric).
 Culoare galben pai, clară (datorită prezenţei
bilirubinei); după un pranz bogat in lipide plasma
devine opacă (datorită prezenţei trigliceridelor sub
formă de chilomicroni).
 Constituienţii ionici ai plasmei menţin pH-ul sanguin in
limite fiziologice; Na+ intervine in menţinerea
osmolarităţii plasmatice (~300mOsm/l).
 Compozitia chimica a plasmei

Cationi (mEq/l) Anioni (mEq/l)

Na+ = 135 - 145 Cl- = 95 - 107
K+ = 3,5 - 5 HCO3- = 22 - 26
Ca++ = 2,2 - 2,5 HSO4- = 1
Mg++ = 1,5 - 2 H2PO4- = 2
 Compozitia chimica a plasmei
Compozitie proteica a Compozitie neproteica a
plasmei plasmei
Albumină 3,4 - 5 g/dl Colesterol 140 - 250 mg/dl
Globuline 2,2 - 4 g/dl Glucoză 70 - 110 mg/dl
Transferină 250 mg/dl Uree 6 - 23 mg/dl
Haptoglobină 50-100 mg/dl Acid uric 4,1 - 85 mg/dl

Ceruloplasmină 25 - 45 Creatinină 0,7 - 1,4 mg/dl

mg/dl
Feritină15 - 300 g/dl
 Compozitia chimica a plasmei
 Proteinele plasmatice (~ 7 g/dl):
- albumină (sintetizată hepatic);
- componente ale sistemului complement
(secretate de macrofage);
- apoproteine (sintetizate de celulele intestinale);
- proteine implicate in hemostază (sintetizate de
celulele endoteliale).
Proteinele plasmatice circulă nu numai intravascular; mai lent,
traversează peretele capilar către lichidul initerstitial; ajung iar
in plasmă prin limfă.
 Compozitia proteica a plasmei

Albumina = 60% din totalul proteinelor plasmatice; 2/5

in spaţiul intravascular şi 3/5 extravascular; la un individ
normal, de 70 kg, se produc 14-17 g/zi de albumină.
Rolurile albuminei:

- este responsabilă de menţinerea presiunii oncotice

(trecerea apei şi a soluţiilor difuzibile prin capilare). Cand
concentraţia albuminei este sub valorile normale, excesul
de lichid extracelular se acumulează in spatiul extravascular
(edem).
- transporta AG, bilirubina, medicamente, tiroxină, cortizol
 Compozitia proteica a plasmei
 Sisteme proteolitice plasmatice: sistemul
complement; sistemul kininic, sistemul de
coagulare sanguin şi sistemul fibrinolitic.
 Inhibitorii proteazici din plasmă aparţin familiei de
proteine numite serpine: inhibitorul 1 proteazic
(1 - antitripsina); 2 - macroglobulina
 Proteine transportoare: transferina,
haptoglobina, hemopexina, ceruloplasmina.
 VSH
 Viteza de sedimentare a hematiilor reprezintă sedimentarea
sângelui recoltat pe anticoagulant într-o coloană verticală;
eritrocitele vor sedimenta lent; plasma care apare ca o coloană
clară deasupra lor.
 Valoarea normală este de 5 – 10 mm/1 oră; valori mai mari în
cursul sarcinii.
 Valori crescute ale VSH se datoresc creşterii concentraţiei
imunoglobulinelor din sânge care vor favoriza agregarea
hematiilor sub formă de rulouri, ele vor sedimenta mai rapid
decât o singură hematie.
Elementele figurate
 Hematii (eritrocite)
 Leucocite
 granulocite
 neutrofile
 eozinofile
 bazofile
 agranulocite
 limfocite = T, B , NK
 monocite
 Trombocite (plachete)