Hepatita

Notiuni de anatomie
  Ficatul este cel mai voluminos viscer. Este un organ glandular
cu funcţii multiple şi importante în cadrul economiei generale a
organismului; ficatul este un organ metabolic deosebit de
important. El intervine in metabolismul intermediar al glucidelor,
proteinelor si lipidelor; detoxificǎ organismul,transformând unele
substanţe toxice în compuşi nenocivi pe care îi eliminã.
Ficatul ocupa majoritatea spatiului drept superior al cavitatii
abdominale, si se intinde transversal din partea dreapta, pana la 5-
6 cm la stanga liniei mediane, iar sagital, de la peretele abdominal
posterior spre xifoid pe 15-20 de cm. Greutatea ficatului la adult
este de aproximativ 1200 - 1800g, in functie de greutatea
corporala.
Localizare
• Functiile ficatului:
Ficatul regleaza nivelul majoritatii substantelor din sange si excreta un produs
numit bila, care ajuta la eliminarea produsilor de metabolism din ficat. Tot
sangele care pleaca de la stomac si intestine trece prin ficat. Ficatul proceseaza
acest sange si metabolizeaza nutrientii si medicamentele in forme care sunt
mai usor de folosit de restul organismului.
Alte functii:
 producerea bilei;
 producerea anumitor proteine pentru plasma sangelui;
 producerea de colesterol si proteine speciale care ajuta la transportul proteinelor
prin corp;
 conversia glucozei in exces in glicogen, pentru a fi stocat (glicogenul poate fi mai
tarziu reconvertit in glucoza pentru energie);
 reglarea nivelului plasmatic de aminoacizi, care sunt caramizile in formarea
proteinelor;
 conversia amoniului, care este toxic, in uree (ureea este un produs de metabolism
al proteinelor si este excretata prin urina);
 curatarea sangelui de medicamente si alte substante toxice;
 reglarea coagularii sangelui;
 rezistenta la infectii prin producerea factorilor imuni si indepartarea bacteriilor din
fluxul sanguin.
 Afectiunile ficatului
Boala hepatica:
Acest termen se aplica mai multor boli si disfunctii care
afecteaza ficatul, facandu-l sa functioneze neadecvat sau sa
inceteze in a functiona.
Cancerul hepatic este o tumoare care apare si se dezvolta
in tesutul ficatului.Hepatita B este responsabila de pentru
80% din totalul cazurilor de cancer hepatic primar din
intreaga lume.
• Ciroza hepatica este caracterizata prin
cicatrizarea permanenta a ficatului ,cauzata de
inflamatia hepatica cronica. Ciroza este de
asemenea cauza principala a cancerului hepatic
primar.
• Fibroza apare atunci cand celulele hepatice sanatoase
sunt afectate de virusul hepatitei B ,fiind inlocuite usor
pana la moderat de tesut conjunctiv cicatricial,denumit
tesut fibros. Ficatul este capabil inca sa-si indeplineasca
toate functiilenormale, iar pacientii pot prezenta putine
simptome sau chiar deloc.
 Hepatita reprezinta procesul de inflamare a ficatului insotit
sau nu de aparitia unor leziuni permanente ale tesutului hepatic.
Boala poate fi acuta cand dispare intr-un interval de pana la 6 luni
sau cronica, atunci cand necesita tratament si dupa aceasta
perioada.
In cazul hepatitei virale, 3 tipuri sunt mai frecvente: hepatita
virala A, hepatita virala B si hepatita virala C. Mai rar, pot sa apara si
formele de hepatita virala D (Delta), hepatita virala E si hepatita
virala G. Noi dovezi stiintifice aduc insa in discutie existenta unor
alte virusuri hepatice, mai putin cunoscute.
 Hepatita A este o boala de ficat cauzata de virusul hepatitei A. Aceasta
boala se transmite in mod normal ca urmare a contactului cu materiile
fecale ale uneipersoane infectate. Boala apare din cauza obiceiurilor
sanitare precare, cum ar fi lipsa spalarii mainilor dupa folosirea toaletei.
  Cauzele aparitiei bolii:
Etiologia hepatitei A este determinata de contractarea virusului
hepatitic A, pe cale predominanta fecal-orala, dar si prin produse de sange.
Factorii de risc implicati in contractarea infectiei sunt:-
 calatoriile in zonele endemice-
 persoanele bisexuale sau hemosexuale-
 utilizarea de droguri ilicite injectabile sau neinjectabile-persoanele cu
hemofilie, sau care au primit transfuzii de singe sau concentratesanguine
 consumul de fructe de mare crude
 igiena deficitara a mainilor si a modului de preparare a alimentelor,rapid
iar perioada de incubatie este de doar 3 saptamini.
• Hepatita B este o boală infecțioasă, care atacă ficatul Este cunoscută și sub
numele de hepatită serică, agentul patogen fiind virusul hepatitei B (HVB) Infecția
cu acest tip de virus are forme variate – de la forma acută până la hepatita cronică
cu inflamație progresivă, care poate evolua spre ciroză și carcinom hepatocelular.
Virusul se transmite prin contact direct cu sânge sau alte fluide ale unei persoane
infectate. Anual între o jumătate de million și un million de persoane mor, la nivel
mondial, din cauza acestui virus (HVB). Și, tot el este responsabil pentru 5%-10%
dintre cazurile de transplant hepatic Și totuși, hepatita B poate fi prevenită prin
vaccinare.
• Hepatita B nu se transmite prin contacte sociale obișnuite: la serviciu, la școală, în
comunitate etc. Nu se transmite prin îmbrățișare, strângere de mână, folosirea în
comun a tacâmurilor, paharelor, prin mâncare sau apă, prin strănut sau tuse.
• Hepatita virală C este rezultatul unei infecții cu virusul hepatitic C (VHC) care determină inflamația și
lezarea ficatului. VHC este transmis atunci când sângele unei persoane infectate intră în corpul altei
persoane. Spre diferență de hepatitele virale A și B, nu există vaccin preventiv împotriva hepatitei virale
C. Când VHC intră în fluxul sangvin, acesta își găsește drumul către celulele hepatice în interiorul cărora
se multiplică. Atunci când infecția devine importantă se declanșează sistemul imunitar care începe să
lupte împotriva virusului. La unele persoane, sistemul imunitar chiar reusește să lupte și să controleze
virusul. Infecția cu virus hepatitic C poate intra în categoria de infecție “acută” (până la 6 luni de la
infecția inițială) sau “cronică” (peste 6 luni de la infecția inițială). Majoritatea celor care contactează VHC
(aproximativ 80%), vor dezvolta o infecție cronică.
• Majoritatea persoanelor cu hepatită virală C, chiar și cei care sunt infectați de multă vreme, nu prezintă
semne sau simptome. În cazul în care acestea se manifestă, includ:
  stare de oboseală accentuată
 dureri musculare și articulare
 senzație de mâncărime a pielii
 urină de culoare închisă/materii fecale de culoare deschisă
 îngălbenirea pielii și a ochilor.

• Factorii de risc care predispun la apariția cancerului hepatic la pacienții infectați cu virusul hepatitic C
sunt, după cum urmează:
 ciroza hepatică
 vârsta înaintată
 valoarea crescută a nivelului alfa feto-proteinei (o proteina tumorală)
 alcoolismul cronic
 co-infecția cu virus hepatitic B sau cu HIV
• Hepatita D se transmite prin produse de singe, contact sexual neprotejat sipercutan. Singele
este infectant in toate fazele infectiei. Coinfectia reprezinta infectarea cu virusul B si D
simultan rezultind o forma mai severa a hepatitei acute. Majoritatea acestor pacienti se vor
vindeca spontan de ambele infectii.Persoanele care au deja infectia cu virusul B se pot
infecta cu virusul D aceasta fiindo suprainfectie, astfel vor dezvolta hepatita cronica D
suprapusa hepatitei cronica B.Ei sunt cei mai expusi dezvoltarii cirozei hepatice rapide.
Coinfectia este foarte dificil de tratat.
• Cauze:
• transmiterea parenterala a virusului prin transfuzii de singe si produse de plasmasau sange-
utilizarea de droguri ilicite intravenoase-utilizarea de ace si seringi in comun
• interventiile chirurgicale si stomatologice cu instrumentar nesterilizat adecvat
• contactul sexual neprotejat cu partener infectat
• transmiterea perinatala este rara.
• Hepatita E este cauzata de virusul hepatitei E. Ca si in cazul virusului hepatiteiA, acest virus se transmite
prin contactul cu materiile fecale ale unei persoaneinfectate.
• Sursa de infectie a acestei maladii o constituie omul bolnav cu diferite forme clinice, inclusiv si cu cele
atipice (fruste, anicterice,subclinice si inaparente), care sunt posibile si în HVE. În ultimul timp nu se exclude si
rolul unor rozatoare salbatice si a pisicilor în calitate de sursa de infectie în HVE, spre deosebire dealte hepatite
virale elucidate de noi. De mentionat, ca de la omul bolnav virusul se elimina cu materiile fecale preponderent în
primele saptamâni de boala, având o asemanare mare cu HVA.
• Mecanismul de infectare este, ca si în HVA, cel fecalo -oral, însa dupa cum s-a mai mentionat, spre
deosebire de ea, infectia virala E se raspândestepreponderent pe cale hidrica, adica prin intermediul apei
infectate. Mult mai rar, încomparatie cu HVA, se înregistreaza morbiditatea sporadica de HVE realizata pe cale
alimentara si de contact habitual.
• Spre deosebire de HVA, virusul HVE afecteaza preponderent persoanele tinere(15-30 ani).
• Dupa suportarea HVE în organismul uman se formeaza o imunitate tipospecificadura, însa nu pentru toata
viata. În experimente sunt demonstrate posibilitati de reinfectare la maimute peste 6-12 luni de la suportarea
HVE primare.
• Patogenia HVE înca nu este bine studiata, însa dupa parerea unor specialisti, eaeste asemanatoare cu
patogenia HVA.
• Virusul hepatic E, nimerind în organismul uman preponderent pe cale hidrica, semultiplica în tractul
digestiv, de unde ulterior patrunde în sânge. Cu torentulsangvin el ajunge în ficat. În literatura de specialitate se
acumuleaza date, careconfirma actiune citopatogena directa a virusului E asupra celulelor ficatului. În rezultatul
acestei actiuni în ficat se dezvolta procese inflamatorii, de distrofie si necroza a celulelor hepatice, ce conduc la
aparitia simptomelor clinice si la dezvoltarea maladiei propriu-zise.
• Maladia se începe acut sau lent dupa o perioada de incubatie cu o durata de 14-50 zile, mai frecvent 30-
42 zile. Ca si în HVA, ea poate decurge sub formeicterice (tipice) si atipice (fruste, anicterice, subclinice,
inaparente, portaj de virusE), usoare, semigrave si grave. Spre deosebire de HVA, în HVE mai frecvent se întâlnesc
formele semigrave, grave si se mai dezvolta formele foarte grave saunecroza hepatica acuta (NHA), mai cu seama
la femeile gravide.
 Hepatita „G”
 
Se cunosc foarte putine lucruri despre virusul hepatitei G, inclusiv daca este saunu cauza bolii.
El se poate transmite prin transfuzii cu sange contaminat.Virusulhepatic G are o perioada e incubatie
ce se presupune a fi similara celei ce apartinevirusului hepatic C, adica intre 3-20 de saptamani.
Simptomatologie:
Din cauza faptului ca nu a existat o asociere clara intre virusul hepatic G si afectiuniale ficatului,
informatiile despre simptomele cauzate de acest virus sunt limitate. In majoritatea cazurilor, nu
determina simptome asemanatoare celor cauzate de alteforme de hepatite, desi exista posibilitatea
ca unii pacienti sa manifeste simptomepseudo-gripale.
Transmitere :
Ca si toate celelalte tipuri de hepatita, cea provocata de virusul hepatic G apare atunci cand
sange infectat intra intr-un organism nainfectat. Este de asemeneatransmis prin contacte sexuale
neprotejate si de la o mama infectata la copilul ei intimpul nasteriiNu exista tratament disponibil
impotriva hepatitei G, pentru ca nu este consideratnecesar.
Prevenire:
Nu exista vaccin disponibil virusului hepatic G. Din moment ce acesta este transmis in principal
prin sange, singura maniera de a evita infectarea cu virusul hepatic G este adoptarea unor masuri
riguroase de sanatate personala si generala, precum:
 evitarea drogurilor injectate (utilizarii seringilor, acelor folosite de altii in prealabil);
 evitarea efectuarii de tatuaje si piercinguri in locuri dubioase;
 evitarea imprumutarii unor instrumente care ar putea avea urme de sange pe ele, precum aparate
de ras, periute de dinti etc.;
 utilizarea corecta a prezervativului in timpul tuturor contactelor sexuale cu parteneriinstabili.