SUPRAANTRENAMENTUL ȘI

OBOSEALA PATOLOGICĂ LA
SPORTIVI
Supraantrenamentul este o stare patologică rezultată în urma unor
eforturi exagerate,incorect dozate.
Aceasta reprezintă forma clinică a oboselii patologice cronice,care
constă în afectarea profundă a întregului organism în geneza acestei
afecțiuni sportive.
Simptomatologia este impresionant de polimorfă ,iar randamentul
sportiv este constant scăzut.

Se pot descrie 2 forme de manifestare clinică :

 tiroidiană (hiperfuncție)
 suprarenală (hipofuncție)
Semnele supraantrenamentului sunt date prin tulburări de ordin subiectiv și obiectiv:
Tulburări subiective:
 comportament schimbat: sportivul devine
irascibil, cu ieșiri neobișnuite, necontrolate;
 apatie în stadiu avansat: lipsa interesului pentru
orice tip de activitate, anxietate, emotivitate,
depresie;
 diminuarea proceselor cognitive (memorie,
gândire, atenție);
 semne de nevroză (insomnii,cefalee);
 insomnii (nocturne sau diurne) - somnul nu
odihnește sportivul;
 cefalee care nu cedează la medicație și se
accentuează la efort;
 lipsa poftei de mâncare;
 dureri precordiale;
 tulburări vizuale, auditive, vestibulare;
 senzații de greutate în mușchi.
Tulburări obiective:
 transpirații abundente, nejustificate de
efortul prestat;
 scăderi ale greutătii corporale (o pierdere
de peste 3% din greutatea corporală poate
avea drept cauză supraantrenamentul);
 scade latența reacției motrice,forța și
coordonarea neuro-musculară;
 reveniri întârziate ale frecvenței cardiace și
tensiunii arteriale după efort;
 pierderi de calciu și magneziu prin aparatul
excretor;
 tremor rapid și neregulat al degetelor și
pleoapelor;
 tulburări digestive și endocrine.
Simptomele supraantrenamentului - nu apar imediat, și nu se manifestă toate deodată și la
aceeași persoană.
Anumite simptome pot fi provocate de alte cauze.

Simptome psihologice: tulburări de comportament, oboseală permanentă, concentrare scăzută,

apatie, insomnii, iritabilitate, depresie, lipsa dorinței de a merge la antrenament, lipsa
apetitului sexual, stări anxioase.

Simptome fizice: forță redusă, lipsa progreselor sau chiar scăderi în masă și forță, lipsa
pompării în timpul antrenamentului, febra musculară persistentă, dureri musculare și
articulare, puls ridicat dimineața, accidentări frecvente, scădere în greutate, scăderea
imunității (acnee, răceli, infecții), scăderea apetitului (lipsa poftei de mâncare) 
   Monitorizarea și prevenirea supraantrenamentului:

Monitorizarea refacerii trebuie realizată activ, zilnic (prin jurnalul de antrenament, dietă,
stretching și utilizarea saunei, a băilor alternative și a altor tehnici de relaxare) și săptămânal (o zi
de refacere activă pe săptămână, masaj de trei ori pe săptămână și organizarea timpului).
Sportivul trebuie să-și construiască diagramele de monitorizare zilnică, în timp ce antrenorul
trebuie să utilizeze metode simple de verificare a stării de refacere a sportivului după pregătire.
    Prin atitudinea conștiincioasă și optimistă în timpul pregătirii și reacția pozitivă la pregătire
se reflectă proporționalitatea încărcăturii de antrenament cu rată de refacere a sportivului.
    Acest feedback se poate manifesta prin simpla comunicare directă antrenor-
sportiv.Antrenorul trebuie să programeze etapele în vederea ajutării sportivului pentru rezolvarea
problemelor emoționale înainte ca acestea să devină factori negativi în performanță.
Graba în reintroducerea sportivului în circuit,motivată de considerente financiar-
economice,poate avea efecte dezastruoase,ducând la recăderi,uneori fără posibilitatea de a mai
reveni în elita sportului de performață.
În condiții normale, un supraantrenament este recuperat complet în 4-6 luni ,sfera psihică (se
recuperează și cu ajutorul psihoterapiei)

De exemplu la un boxer care cade la podea pe o durată scurtă de 1-3 s ,reprezintă o pierdere
trecătoare , instantanee a cunoștinței ,exprimată prin pierderea controlului central asupra poziție
ortostatice, în urma unui traumatism într-o regiune reflexă – hipocondrul drept (ficat),boxerul
cade la podea secerat, dar se ridică extrem de repede (reflex) , ceea ce ar pleda în favoarea ideii
că nu își pierde cunoștința sau este extrem de scurtă (1-3 s).
Oboseala este o stare fiziologică ,reversibilă a organismului, care apare în urma
unui efort solicitant (volum și intensitate), manifestat prin diminuarea capacității de
a presta efort psiho-fizic.

Fiind o reacție fiziologică neplăcută, de disconfort general sau local, aceasta poate
să diminueze și să dispară prin odihnă.

Oboseala poate fi de 2 feluri:

 fiziologică
 patologică
 Oboseala patologică cronică:

 Supraantrenamentul este o formă de oboseală patologică care afectează profund întregul organism,
apreciată ca nevroză, de suprasolicitare.
Supraantrenamentul este un dezechilibru funcțional durabil, instalat în urma suprasolicitărilor
repetate, cu urmări în scăderea capacității de lucru și a performanțelor sportive.
             Mecanismele instalării oboselii patologice cronice - supraantrenamentul poate fi explicat, în
trei accepțiuni generale, care au la bază activitatea sistemului nervos central:
• suprasolicitarea proceselor de excitație, prin volumul, intensitatea, complexitatea mijloacelor de
antrenament;
• suprasolicitarea proceselor de inhibiție, prin monotonia prelungită a unor antrenamente;
• suprasolicitarea ambelor procese (excitație și inhibiție), prin schimbări bruște de procedee
tehnice, de sarcină, modificări de instruire, de posturi în echipă.
Starea de oboseală poate să se instaleze, în general, în
urma unor activități de mare solicitare fizică sau psihică,
pe fondul unor situații speciale, precum:
-stare de sănătate precară;
-condiții grele de viață și de muncă;
-factori defavorabili ai mediului fizic și socio-
profesional ;
-cerințe superioare de prestare a unor eforturi fizice și/sau
psihice (efort sportiv).
  Stadiile care se instalează la un organism obosit, sunt următoarele:

 stadiul I - oboseala cu răspuns

armonios - este specific sportivilor;
 stadiul II - oboseala cu răspuns
oscilant - se manifestă când refacerea
este incompletă;
 stadiul III - oboseala cu răspuns
discordant - când stării fizice de
oboseală i se adaugă și oboseala
psihică, uneori si starea de boală;
 stadiul IV - cu epuizare - stare
patologică, care cuprinde pe lângă sfera
sistemului muscular și pe cea neuro-
vegetativă, metabolică și endocrină.
Tratament:
Se parcurge în urmatoarele etape:

1. Scoaterea din mediu și trimiterea într-o stațiune la altitudinea de 600-

800 m pe timp de 3-4 săptămâni
2. Tratament igieno-dietetic (alcalinizant,ușor anabolizant,hidro-
zaharat,bogat în crudități , lactate, vitamine, minerale)
3. Tratament medicamentos (sedare corticală,stimulare funcțională și
organică prin complexe de vitamine și
oligoelemente,aminoacizi,glicocol,vitaminele C, E, B15)
4. Odihnă activă (pentru sedarea neuronilor stresați și atragerea în
activitate a unor noi neuroni de rezervă).
Modalități de recuperare

Tehnicile de tratare ale sindromului de supraantrenament

Pentru a depăși procesele de inhibiție (supraantrenamentul parasimpatic):

 regim alimentar special;

 vitamine (grupa B și C );
 favorizarea alimentelor acidifiante (brânză,carne,prăjituri,ouă);
 fizioterapie;
 alternare dușuri reci și calde ;
 saună la temperatură medie ,alternând cu dușuri scurte – reci ;
 masaj intensiv;
 mișcări vioaie;
 schimbarea mediului (la altitudini mari și la nivelul mării);
 odihna.
Pentru a depăși procesele de excitație (supraantrenamentul simpatic):

 regim alimentar special;

 stimularea apetitului cu alimente alcaline (lapte,fructe,legume
proaspete);
 evitarea substanțelor stimulatoare (cafea);
 cantități crescute de vitamine (grupa B);
 fizioterapie;
 înot în aer liber;
 băi 15-20 min la 35-37 grade (dar nu saună);
 dușuri reci dimineața și frecarea energetică a corpului cu prosopul;
 sedative;
 vitamine (A,C,D,E);
 beta-caroten;
 expunere moderată la razele ultraviolete,dar evitarea radiațiilor solare
intense;
 schimbarea mediului , pe cât posibil cu alterarea zonelor de diferite
altitudini;
 odihna.
Exerciții de reducere a stresului:
1. Din decubit dorsal , se va trage genunchi până în dreptul pieptului, apoi încrucișați mâinile
deasupra genunchilor.Se va ridica ușor capul,apoi se va efectua o rotire cu întregul corp
spre dreapta până când încheietura dreaptă atinge podeaua,apoi se va efectua și în
celălalt sens. Se execută de 5 ori în fiecare direcție.
2. Din decubit dorsal, stând pe umeri (lumânarea)
3. Din decubit dorsal ,poziția plugului – se continuă din poziția stând pe umeri,prin îndoirea
trunchiului din pelvis,până când ambele picioare reușesc să atingă podeaua (trebuie
realizat confortabil) .
4. Din șezut pe sol, se excută poziția cu capul pe genunchi :se întinde piciorul drept înainte,în
timp ce piciorul stâng este îndoit astfel încât să atingă interiorul coapsei opuse .Se v-a
executa și pe cealată parte.
5. Din decubit ventral , poziția lăcustei : brațele întinse pe lângă corp și palmele orientate în
sus.Se vor ridica picioarele de pe sol ,menținându-se întinse timp de câteva secude (5
secunde) – se realizează cu respirație ușoară