UNIVERSITATEA BIOTERRA

FACULTATEA DE ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ANUL I

REFERAT INFORMATICÃ

Student : Neamţu Iuliana Mariana

 SISTEME DE OPERARE

Un sistem de operare consta intr-un ansamblu de proceduri

manuale si module de programe de  sistem, care administreaza
resursele sistemului de calcul, asigura utilizarea eficienta in
comun a acestor resurse si ofera utilizatorului o interfata cat
mai comoda pentru utilizarea sistemului de calcul.

Se poate considera ca un sistem de operare actioneaza ca o

interfata intre componenta hardware a unui sistem de calcul si
utilizator sau programele de aplicatie.
 FUN CTI ILE S IS T EM ULU I D E OPE RA RE

Pentru a indeplini rolul de interfata intre hardware si utilizatori, un sistem

de operare trebuie sa fie capabil indeplineasca urmatoarele functii:
1.Oferirea posibilitatii de lansare in executie a programelor de aplicatie. In
acest sens, sistemul de operare trebuie sa dispuna de:
- un editor de texte
- un translator
- un editor de legaturi
2. Alocarea resurselor necesare executarii programelor, se realizeaza prin
identificarea : programelor ce se executa, a necesarului de memorie, a
dispozitivelor periferice si a cerintelor privind protectia datelor.
3. Facilitati pentru compresia datelor, sortare, interclasare, catalogarea si
intretinerea bibliotecilor, prin programele utilitare disponibile.
4. Planificarea executiei lucrarilor dupa anumite criterii, pentru utilizarea
eficienta a unitatii centrale de prelucrare.
5.Asistarea executiei programelor prin comunicatia sistem calcul-utilizator,
atat la nivel hardware, cat si la nivel software.
 COMPONENTELE SISTEMULUI DE
OPERARE
Majoritatea sistemelor de operare, pentru a raspunde rolului de interfata
hardware – utilizatorii, sunt organizare pe doua niveluri:

- nivelul fizic, care este mai apropiat pe partea hardware a sistemului de

calcul, interferand cu aceasta prin intermediul unui sistem de interuperi.
- nivelul logic, care este mai apropiat de utilizator, interferand cu acesta prin
intermediul unor comenzi, limbaje de programare, utilitare, etc.

Potrivit acestor doua niveluri, sistemele de operare cuprind in principal doua

categorii de programe:
- programe de control si comanda, cu rolul de coordonare si control a
tuturor functiilor sistemelor de operare , cum ar fi: procese de  intrare-iesire,
executia intreruperilor, comunicatia hardware-utilizator;
- programe de servicii(prelucrari), care sunt executate sub supravegherea
programelor de comanda si control, fiind utilizate de programator pentru
dezvoltarea programelor sale de aplicatie.
 TIPURI DE SISTEME DE OPERARE
          In principal, in cazul calculatoarelor personale exista doua tipuri de
sisteme de operare:

- monotasking, care executa un singur program la un moment dat,

realizand doua functii de baza;
    * incarcarea si executia programelor
    * asigurarea unor interferente cu dispozitivele periferice.

- multitasking, la care nucleul sistemului de operare trebuie sa asigure

suplimentar partajarea tipului intre programele ce se executa si gestiunea
alocarii resurselor sistemului; componenetele principale incluse:
*  supervizorul, care lanseaza, opreste sau suspenda alocarile;
* planificatorul, care regleaza timpul de executie pentru operatiile in curs de
executie;
*  alocatorul de resurse, care evidentiaza resursele libere sau alocate; modulul de
gestiune pentru intrari/iesiri, care asigura dialogul cu perifericele.
  PRINCIPALELE TIPURI DE SISTEME DE
OPERARE EXISTENTE PE PC-URI
MS-DOS (MicroSoft-Disk Operating System)
-  dezvoltarea microcalculatoarelor DOS a inceput in anul 1978, cand INTEL
CORPORATION a lansat microprocesorul I 8088, urmat la scurt timp de
I 8086, care au putut utiliza mai multa memorie interna si au adus si alte
intrebuintari seriei de microprocesoare I 8080.
OS/2 (Operating System/2)
-  In 1988, IBM si Microsoft au introdus OS/2, care a fost proiectat sa preia
avantajele microprocesoarelor Intel 80386 pentru seria de microcalculatoare
IBM PS/2 pe 32 de biti;
Apple DOS
-  este un sistem de operare monoutilizator, monotasking; un sistem de operare
mai performant este MacIntosh
UNIX
-  a fost creat pentru minicalculatoare, pentru a mari disponibilitatile
sistemului: memorie virtuala si multitasking
Windows
Microsoft Windows este numele unei serii de sistem de operare (în engleză Operating
System sau OS) create de compania Microsoft .
Windows 3.1
- Este o interfata grafica orientata pe ferestre, care se instaleaza pe un sistem de calcul ce lucreaza
sub MS-DOS, permitand utilizatorului lansarea concomitenta a mai multor aplicatii, fiecare in
fereastra ei, precum si schimbul de informatii intre acestea.
Windows NT (NT – New Technology)
-  este un sistem de operare foarte complex proiectat de Microsoft si al carui principal avantaj il
constituie posibilitatea implementarii lui atat pe PC-uri cu microprocesoare Intel, cat si pe PC-uri cu
microprocesoare RISC.
Windows 95
- un sistem de operare ce inglobeaza o serie de facilitati noi, alaturi de cele regasite la versiunile
precedente
Windows 98
-  Este un mediu complet integrat cu Internetul, constituindu-se ca un suport pentru noile tehnologii
hardware si pastrand compatibilitatea cu Windows 95, fata de care apare ca o extindere(upgrade).
Windows 2000
-  este ceva nou de la care se asteapta o compatibilizare a platformelor Windows si performante
superioare.
Windows Xp
** Versiunea cea mai nouă de Windows pentru stații de lucru existentă pe piață
este Windows 10, pusă în vânzare în Iulie 2015 (versiunea completă).
 ICON-URILE SPECIFICE UNUI DESKTOP
WINDOWS SI ROLUL LOR
Dupa instalarea sistemului Windows dorit pe zona activa a ecranului monitorului
(desktop) vor aparea trimiteri, care, pentru a avea o interfata grafica cu utilizatorul cat mai
atractiva, vor avea o reprezentare grafica sub forma unor pictograme (iconite).
My Computer contine toate componentele sistemului, reprezentate intr-o fereastra
sub forma de pictograme pentru fiecare unitate de disc din sistem, o pictograma pentru
documentele impartite cu alti utilizatori si una cu documentele utilizatorului.Discurile
directoare sau foldere, care la randul lor pot contine alte dosare sau fisiere. Executand
dublu-click pe una din aceste pictograme, se poate observa continutul directorului sau al
fisierului respectiv .
In functie de dorinta utilizatorului, cu ajutorul butonului Views se pot alege diferite
modalitati de afisare a obiectelor vizibile pe suprafata de lucru. De asemenea, My
Computer ofera posibilitatea accesarii aplicatiei Control Panel – de unde se poate stabili
modul de functionare al tuturor componentelor calculatorului.
Recycle Bin reprezinta „containerul de reciclare” sau „cosul de gunoi”. Acesta
contine fisierele si dosarele sterse de utilizator intr-o sesiune de lucru. Astfel, la stergerea
unui fisier dintr-un director, acesta nu este sters efectiv, ci transferat in acest container, de
unde puteti sa-l recuperati in orice moment prin alegerea optiunii Restore.
 PARTITIONAREA HARD-DISK-ULUI
Un hard disk contine partitii primare, partitii extinse si discuri logice.
Partitiile si discurile logice de pe harddisk sunt cunoscute sub numele de
volume de baza. Puteti crea pana la patru partitii primare sau trei partitii
primare si o partitie extinsa, care contine discuri logice.
Partitiile primare si discurile logice (din cea extinsa) sunt vazute ca un
"disc" (volum) de sistemul de operare (C, D, E ...), cea extinsa nu, fiind vazute
doar discurile logice pe care le contine.
PACHETUL  MICROSOFT OFFICE

Acesta conţine o serie de programe , dintre care cele mai utilizate sunt :
 editare texte - Word
 calcul tabelar - Excel
 baze de date - Access
 grafică – PowerPoint
 Outlook
 OneNote
 Publisher
 Microsoft Word - editorul de texte din pachetul Office, oferă
utilizatorului o gamă largă de opţiuni pentru formatul textului în
pagină.
Imaginile pot fi aşezate oriunde în interiorul textului, programul
având la rândul lui funcţii specifice pentru trasarea de linii. Numărul
de fonturi este nelimitat, pentru fiecare existând posibilitatea de
adaptare (bold - îngroşat; italic – cursiv/inclinat ; underline -
subliniat).
Textul poate fi aliniat spre stânga, spre dreapta, centrat sau pe tot
întinsul paginii. Textul poate fi aliniat pe coloane, pentru
editarea paginilor unei reviste, însă pentru aceasta este recomandat
programul PageMaker.
Microsoft Excel programul de calcul tabelar oferit de Office, dă
posibiliatea, pe lângă larga varietate de tabele care pot fi create, la
diferite funcţii de calcul: o celulă a tabelului putând avea atribuite
anumite funcţii în corelaţie cu valorile altor celule.
Efectuarea graficelor unui tabel (sau anumitor părţi ale unui
tabel) sunt o joacă de copii folosind ChartWizard.
Pe lângă toate acestea utilizatorul îşi poate crea propriile
macro-uri şi funcţii, chiar şi căsuţe de dialog (Dialog Box)
folosind limbajul Visual Basic.
CALCUL TABELAR - Excel
GRAFICE
EXCEL
 Microsoft Access - este aplicatia de management al bazelor de date pusa la dispozitie
de suita Microsoft Office. Spre deosebire de Excel, Access va permite sa stocati si sa
administrati volume mari de date,organizate in unitati numite inregistrari
Ferestrele programului şi macro-urile sunt create tot în Visual Basic. Programul permite
crearea de multiple tabele, macro-uri, ferestre, module de program şi rapoarte într-un
singur fişier de bază de date.
Tuturor acestor funcţii ale programelor, precum şi multor altora deosebit de utile le pot
fi asociate butoane pe Toolbar, astfel încât lucrul cu ele este deosebit de eficient.
O baza de date Access consta din urmatoarele obiecte:
- Tabele – contin toate inregistrarile
- Formulare – afiseaza inregistrarile din tabele,una cate una
- Interogari – localizeaza inregistrari specifice
- Rapoarte – tiparesc loturi de inregistrari
- Pagini de acces la date – pun la dispozitie date prin intermediul paginilor Web
- Macrocomenzi – actiuni automate uzuale
- Module – stocheaza declaratii si proceduri Visual Basic, care va permit sa scrieti
programe pentru bazele de date, astfel incat acestea sa poata interactiona cu alt software.
TABELE - CONTIN TOATE INREGISTRARILE
 FORMULARE
AFISEAZA INREGISTRARILE DIN TABELE - UNA
CATE UNA
PAGINI DE ACCES LA DATE – PUN LA DISPOZITIE
DATE PRIN INTERMEDIUL PAGINILOR WEB
Crearea unei baze de date :
1. - 2. 3.

4. 5.

PowerPoint - este o componenta a Microsoft Office specializata in
crearea, memorarea si prezentarea de diapozitive electronice.
Este ideal pentru liste simple si pentru exprimarea concisa a unor
puncte de vedere sau pentru variantele electronice ale unor brosuri si
pliante.
Apare fereastra principala a carei bara de meniu orizontala are
structura standard a aplicatiilor MS Office. Sub-meniul care o
individualizeaza este Slide Show.
Selectand din sub-meniul View, Toolbars si de aici Formating, apare
paleta Formating cu cele doua optiuni specifice Design si New Slide.
O prezentare Power Point consta din mai multe elemente de baza
numite diapozitive (slides).
SLIDE-URI
 SLIDE SHOW
1. Deschideți prezentarea de diapozitive pe care doriți să o difuzați.
2. În fila Prezentare diapozitive , în grupul Start Slide Show , faceți
clic pe Broadcast Slide Show 
Microsoft Outlook permite :
-   emiterea si receptionarea de mesaje prin
posta electronica (e-mail) si fax.
-   Planificarea unor intalniri cu colaboratorii.
-   Memorarea informatiilor legate de contractele de afaceri si personale
-   Actualizarea datelor personale referitoare la proiecte personale sau de grup.
-   Pastrarea unor inregistrari ale unor evenimente importante.
-  Accesul la programele si fisierele de tip document de pe calculator din reteaua
locala sau internet.
In fereastra cu aplicatii Outlook se afla trei butoane numite Out look,
Mail si Other  care se folosesc  in dorinta afisarii a diferite grupuri de foldere,
care sunt de doua feluri:
1. Folderele personale memoreaza informatii care sunt gestionate de programul
Outlook. Toate folderele sunt memorate intr-un singur fisier, avand extensia
PST pentru a accesa folderele personale se actioneaza unul dintre
butoanele Outlook sau Mail
2. Folderele de tip fisier sunt foldere ce contin fisiere memorate in calculator sau
in reteaua la care este conectat calculatorul.
OneNote este un blocnotesul digital in
care se poate captura și organiza toate
lucrurile de pe dispozitivele pe care le
dețineținem .
Notam ideile, monitorizam notele
de curs și de întâlnire, decupam de pe web, creem o listă activități
de făcut, desenați și schițați idei.
 Microsoft Publisher - ajută să creem, să personalizam și să partajam
o gamă largă, proprie, de publicații și materiale de marketing.
Capacități noi și îmbunătățite vă conduc prin procesul de creare și de
distribuire de materiale imprimate, prin Web și poștă electronică,
pentru a ne construi marca, a gestiona listele de clienți și a urmări
campaniile de marketing , toate produse cu mijloace proprii.
- alegem dintr-o bibliotecă de sute de șabloane de proiectare
particularizate sau publicații necompletate, incluzând buletine
informative, broșuri, fluturași, vederi, site-uri Web, formate de poștă
electronică etc.
- Creaza o identitate de afaceri pentru toate necesitățile de afaceri și
personale care includ numele firmei, informațiile despre persoane de
contact și sigla.
 INTERNETUL – ISTORIA LUI
Termenul Internet se referă la World Wide Web, rețeaua
mondială unică de computere interconectate prin protocoalele de
comunicare TCP/IP (Transimission Control Protocol și Internet
Protocol), iar termenul de INTERNET desemnează în marea
majoritate a cazurilor aceeași rețea, însă văzută ca un mediu de
comunicare de mase, împreună cu informaţia şi serviciile care
sunt oferite utilizatorilor prin intermediul acestui mediu.
Tehnic, termenul mai poate desemna şi o reţea ce interconectează
2 sau mai multe reţele autonome aflate la mare depărtare unele
faţă de altele.
Exemple de reţele mari, pentru care folosinţa acestui nume este
justificată, sunt SIPRNet și FidoNet.
Cuvântul ”internet” provine din împreunarea artificială și parțială
a două cuvinte englezești: interconnected = interconectat și
network = rețea.
Internetul s-a născut la mijlocul anilor '60 in forma ARPANet (Advanced
Research Projects Agency Net) - o rețea între mai multe computere din unele
instituții americane, ce lucrau pentru ARPA, un departament de cercetare
din cadrul Pentagonului. ARPA a fost pus in funcțiune ca reacție la succesul
sovietic al lansării satelitului Sputnisk in spațiu in 1957.
Unul din obiectivele ARPANet era crearea unei rețele, care să nu fie distrusă
datorită atacurilor asupra sistemului. Toate acestea au fost codificate
într-un protocol care reglementa transmisia de date
pe Internet. În forma sa finală, acesta era TCP / IP
(Transmission Control Protocol/ Internet Protocol),
care este și acum baza Internetului. TCP/IP face
posibil ca modele diferite de computere ce folosesc
sisteme diferite de operare, cum ar fi UNIX,
Windows, MacOS etc. să se “înteleagă” unele cu
altele.
În acest fel, Internetul era si este cu adevărat
o platformă-independentă
 Ulterior Internetul a crescut apărand mai multe rețele, mai ales în sectorul
academic. Important printre acestea era (și este) USENET sau Users’ Network , care a
început in 1979, când câteva computere bazate pe UNIX au fost conectate împreună.

USENET a fost la început o reţea cu acces telefonic în comutaţie (dialup) bazată

pe UUCP (UNIX-to-UNIX copy). Oferea acces e-mail şi ştiri (Usenet News). Mai există
şi azi reţele - conexiuni UUCP, chiar dacă partea de ştiri (Usenet News) a trecut
laNetNews.
În anii '80 și începutul anilor '90, când Internetul era folosit doar de un număr mic
de cercetători, arăta mult mai diferit decât astăzi. Principalele aplicații erau atunci E-
Mail și Newsgroups (grupurile de discuții) plus diverse rutine de căutare și mecanisme
de transfer al fișierelor .
Anul 1984 este momentul introducerii DNS (Domain Name System) care
înlocuieşte mecanismul de preluare periodică a fişierului hosts (tabela de corespondenţă
nume/domeniu - adresă IP) de la NIC (Network Information Center) unde se menţinea
evidenţa calculatoarelor conectate la ARPAnet.
Această schimbare împreună cu lansarea staţiilor SUN bazate pe UNIX (în acelaşi
an) a condus la dezvoltarea vertiginoasă a Internet din următorii (7) ani.
Între anii 1984 și 1988 CERN (Internetul European, legătura peste Pacific și mai
departe) a început instalarea și operarea TCP/IP-ului interconectând cele mai importante
sisteme de calcul ale lor, stații de lucru, PC-uri și un accelerator de control al sistemului.
 In 1990 Tim Berners-Lee, fizician la CERN Geneva, dezvoltă protocoalele
de comunicaţie pentru World Wide Web, creând şi limbajul HTML (Hypertext
Markup Language).
Chiar dacă era iniţial un proiect destinat cercetătorilor din fizica atomică şi
subatomică, descoperirile sale au făcut rapid epocă, pentru multă lume, Internetul
devenind sinonim cu World Wide Web-ul .
Primele pagini Web vizibile în lume sunt raportate în decembrie 1991, la
laboratorul de fizică de la Stanford Linear Accelerator Center (SLAC). Unii
consideră ca moment al apariţiei Web-ului doar anul 1994, când a fost lansat pe
piaţă primul navigator performant (MOSAIC) .
Hypertext înseamnă marcarea șirurilor de text sau alte obiecte și legarea cu
alte obiecte, care ar putea fi din punct de vedere fizic la mare distanță de obiectul
original. Când legătura este selectată, cineva poate "sări" la documentul legat. În
acest fel este posibil de a lega un număr nelimitat de documente între ele într-o
structură web ne-ierarhică.
Pentru a putea deosebi aceste documente si pentru a le regăsi, fiecare are o
adresă unică. Aceasta este Unique Resource Locator (URL). URL-urile constau
într-un protocol de transmitere (in cazul WWW-ului acesta este Hypertext Transfer
Protokoll - http), urmat de www (in cele mai multe cazuri) și de domeniu (de
exemplu numele serverului si numele paginii) .
Prima versiune a programelor pentru a naviga pe www, asa numitele
"browsere" urmăreau încă tradiția originală a Internetului - erau numai
text. De aceea, sistemul a rămas, în principiu, neprietenos cu utilizatorii.
Sistemul actual însă împinge treptat aceste browsere spre marginile
Internetului, mai ales prin politica Internet Service Provider-ilor.
Browsere, unele dintre ele cu vechimi de 5-10 ani și-au jucat practic rolul in
istoria Internetului.
Iata cateva date despre o parte din aceste browsere:
* Chimera - funcționează pe sisteme de operare UNIX cu interfața X-
Windows; este scris complet in EMAC-Lisp, suportă frame, CSS, tabele , tot
ceea ce ține de fonturi se trece printr-un style-sheet definit în mod implicit
în browser și care poate fi setat la alți parametrii, platforma de baza VMS;
* HotJava – este produs de firma SUN și funcționează în special pe
sistemele de operare Solaris, are dimensiuni mici și relativ
compact. Face randarea textului cu ajutorul mașinii
virtuale Java, este customizabil și este scris cu și pentru
tehnologia Java;
Arena – este dezvoltat inițial de W3C ca un tester pentru tehnologiile pe
care acesta le aprobă. În 17 decembrie 1997 a fost cedat neexclusiv, pentru
mentenanță și dezvoltare grupului Yggdrasil, a fost dezvoltat în
continuare ca o licență publică GNU astfel încat poate fi modificat, vândut
ș.a.m.d..A apărut inițial peplatformele UNIX gratuite (Linux si FreeBSD)
apoi prin intermediul emulatorului de X-Windows
de la Pearl Software s-a trecut spre Windows.
Practic este primul browser grafic, primul care
a suportat tabele și CSS;

Opera - deschide mai multe ferestre fără a incarcat

în mod deosebit memoria, redirectionează ieșirea
dintr-o fereastră către alta, imagine on/off la nivel
de fereastră, aduce toate documentele din HotList
cu doar 2 click-uri și navigare din tastatură,
respectă în mod exact
Browser-ul Mosaic transformă Internetul - Schimbarea radicală s-a
produs când NCSA(National Center for Supercomputing Applications) din
SUA a scos "Mosaic"-Browser în 1993, care era bazat pe o interfață grafică
(Windows). Mosaic a fost simultan lansat pe platformele Apple Macintosh, pe
sistemele folosind MS-Windows, precum și pe
cele UNIX cu X-Windows.Încă din octombrie, ca
urmare a folosirii Mosaic pentru X Windows,
numărul serverelor Web înregistrate la CERN
crescuse.

În timp ce Web-ul se dezvolta, motoarele de căutare și directoarele Web au

fost create să țină urma paginilor din Internet și să le ofere oamenilor
posibilitatea de a le găsi. Primul motor de căutare full text a fost WebCrawler .
 Prin august 2001, modelul directoarelor a început sa cadă în favoarea
motoarelor de căutare, atunci ridicându-se Google (fondat in 1998) care a
dezvoltat un nou model de clasificare a relevanței.
Metoda de clasificare a Google de a sorta
rezultatele a primit cele bune calificative, dar toate
motoarele de căutare au continuat să ți îmbunătățească
metodele de sortare după relevanță.

Începând cu 2006, clasificarea rezultatelor motoarelor de cautare devine tot

mai importantă, așa că industria a dezvoltat așa numitele SEO (search engine
optimizer) pentru a ajuta programatorii să îmbunătățească căutarea și sortarea
rezultatelor. În 3 iunie Microsoft lansează propriul
motor de căutare. Bing a devenit popular imediat printre
motoarele de căutare. Alte motoare de căutare ar fi:
Ask.com, Baidu, Cuil, Duck Duck Go, Kosmix, Sogou
și Yodao (din China), Yandex (Rusia), Yahoo! Search,
Yebol, iar din România ar fi OkiDoki.ro (variantă beta)
Odată cu dezvoltarea industriei Internetului au apărut și
activități conexe care oferă o alternativă sau chiar posibilitatea de
a avea acces la informție: e-learning, audio-learning cu ajutorul
audiobooks ș.a. Mai mult decât atât, ca aplicație Internetului a
apărut întreaga branșă numită e-commerce – comerțul
electronic, prin care ofertanții de mărfuri și servicii dispun de o
piață de desfacere enormă: Internetul.
Practic, Internetul a oferit acces la o piață globală multor afaceri
mici și mijlocii, care, fără aportul Internetului nu ar fi avut
niciodată posibilitatea de a se adresa unor clienți la scară
planetară.
Accesul simplu și ieftin la Internet are și o consecință negativă, și
anume: nimeni nu poate garanta corectitudinea utilizatorilor.
Astfel, există deja o gamă largă de programe dăunătoare, creeate
de rău-voitori, care încep cu spionare invizibilă a activității unui
utilizator și se termină cufurtul din contul bancar al persoanelor
care nu se pricep cum să se apere.
 GENERALITATI FINALE - INTERNET
Anumite state de pe glob interzic, cenzurează sau
restricționează populației accesul la :
 Internet în diverse domenii: politică, religie, pornografie ș.a.,
de exemplu Coreea de Nord, China.
 Cele mai accesate site-uri din lume sunt: www.google.com,
www.facebook.com , www.youtube.com, www.yahoo.com,
www.wikipedia.org, www.twiter.com, www.bing.com,
www.amazon.com,
 iar din România: www.google.ro, www.yahoo.com,
www.youtube.com, www.hi5.com, www.blogger.com,
http://ro.wikipedia.org, www.trilulilo.ro, www.imdb.com,
www.softpedia.com.