SUPRACONDUCTIBILITATEA

CE ESTE SUPRACONDUCTIBILITATEA?
• Supraconductibilitatea este un fenomen în care rezistivitatea electrică a unui material tinde la zero,
dacă temperatura sa este mai mică decât o anumită valoare specifică materialului, numită
temperatură critică.

• Fenomenul a fost observat pentru prima dată de

către Heike Kamerlingh Onnes în 1911. Studiind
dependenţa de temperatură a mercurului, el a
observat că sub o anumită temperatură, apropiată
de temperatura heliului lichid (4,2 K),
rezistivitatea scade brusc către zero. Ulterior s-a
putut determina o temperatură critică pentru
diferite elemente chimice simple şi compuse.
• S-a observat de asemenea că, dacă se aplică
supraconductorului un câmp magnetic, fenomenul
de supraconductibilitate dispare la o anumită
intensitate a câmpului, numită intensitate critcă.
Aceasta depinde de asemenea de material şi de
temperatură.

• Dacă densitatea curentului prin supraconductor, depăşeşte o anumită valoare critcă, supraconductibiltatea
dispare.
Alt fenomen observat a fost expulsarea câmpului magnetic dintr-un corp aflat în stare de supraconductibilitate.
Acest fenomen este numit Efectul Meissner.
 EXPLICAREA MECANISMULUI DE
SUPRACONDUCŢIE

• În 1957 Bardeen, Cooper şi Schrieffer elaborează o

teorie cuantică a fenomenului, bazată pe 'perechile
Cooper'.
• Nu este inca inteles exact motivul pentru care materialele
supraconductoare se comporta in acest fel. Una dintre teorii
sustine ca electronii se deplaseaza in grupuri (grupuri Cooper)
prin conductor si nu individual cum este cazul deplasarii normale
ale electronilor; acest lucru ar avea o legatura directa cu
deplasarea lor fara frecare. Este interesant de mentionat faptul ca
si in cazul fluidelor exista un fenomen similar, denumit
suprafluiditate, rezultand intr-o curgere fara frecare a
moleculelor, in special in cazul heliului lichid.
 UTILITATEA SUPRACONDUCTORILOR

• Supraconductibilitatea promite un comportament iesit din comun

al circuitelor electrice. Daca rezistenta conductorilor ar putea fi
eliminata complet, nu ar mai exista pierderi de putere sau
ineficiente in sistemele de putere datorate rezistentelor parazite.
Eficienta motoarelor electrice ar putea creste spre 100%.
• Componente precum condensatorul sau bobina, ale caror
caracteristici sunt „stricate” de rezistenta inerenta a conductorilor
din care sunt construite, ar putea fi considerate ideale in adevaratul
sens al cuvantului.
• Desi exista astfel de aplicatii, utilitatea lor practica este destul de
scazuta datorita problemelor intampinate cu mentinerea
temperaturilor extrem de scazute.
 TEMPERATURA DE TRANZITIE

• Pragul de temperatura la care materialul trece din faza de

conductibilitate normala la supraconductibilitate, poarta
numele de temperatura de tranzitie, sau temperatura critica.
Pentru supraconductorii „clasici”, temperatura de tranzitie se
situeaza in jurul valorii de zero absolut.
• Ideal, un supraconductor ar trebui sa functioneze la
temperatura camerei, sau cel putin la o temperatura suficient
de „ridicata” incat sa poata fi mentinuta cu echipamente de
racire relativ ieftine.
Material Element/Aliaj Temperatura critica
(oC)
Aluminiu element -271,8
Cadmiu element -272,44
Plumb element -265,8
Mercur element -268,84
Niobiu element -264,3
Toriu element -271,63
Staniu element -269,28
Titaniu element -272,09
Uraniu element -272
Zinc element -272,09
Niobiu/Staniu Aliaj -254,9

T E M P E R AT U R I L E C R I T I C E P E N T R U C AT E VA
S U B S TA N T E U Z U A L E S U N T P R E Z E N TAT E I N
TA B E L U L A L AT U R AT.
 EFECTUL MEISSNER
• Materialele supraconductoare interactioneaza intr-
un mod interesant cu campurile magnetice. Atunci
cand se afla in stare de supraconductie, materialele
supraconductoare tind sa excluda toate campurile
magnetice, fenomen cunoscut sub numele de efect
Meissner. Totusi, in cazul in care intensitatea
campului magnetic depaseste o anumita valoare
critica, materialul isi va pierde proprietatile
supraconductoare, indiferent de temperatura. De
fapt, prezenta oricarui camp magnetic in preajma
acestora, tinde sascada temperatura critica a
materialului.
• Acest lucru este inca un inconvenient din punct de
vedere practic, din moment ce curentul electric prin
orice conductor produce un camp magnetic. Cu
toate ca un fir supraconductor nu poseda rezistenta
electrica la trecerea curentul, exista o limita a valorii Diagramă a efectului Meissner. Liniile de câmp
magnetic, reprezentate ca săgeţi, sunt excluse dintr-
curentului prin acesta datorita limitei campului un superconductor atunci când temperatura lui scade
magnetic generat. sub temperatura critică, notată T
C
 BUCLA SUPRACONDUCTOARE

• Lipsa rezistentei electrice intr-un circuit supraconductor

conduce la efecte unice. Intr-un astfel de circuit, mentinerea
curentilor mari este posibila fara aplicarea niciunei tensiuni
externe.
• S-a demonstrat pe cale experimentala faptul ca inele din
materiale supraconductoare pot sustine curenti prin ei ani la
rand, fara aplicarea unei tensiuni. Practic, nu exista o limita
teoretica a perioadei de timp pentru care acesti curenti pot fi
sustinuti intr-un circuit supraconductor. Acest efect pare a fi o
forma de miscare perpetua.
• De fapt, nu exista nicio lege a fizicii care sa nu permita
existenta acestui tip de miscare, ci doar o lege a fizicii care
spune ca un sistem nu poate genera mai multa energie decat
consuma. In cel mai bun caz, o „masina de miscare perpetua”
poate doar sa stocheze energie, nu sa o si genereze.
 APLICAŢII ALE FENOMENULUI

Magneţi supraconductori
• Bobine realizate din materiale supraconductoare, care pot genera
câmpuri magnetice cu valori de 6-14 T la temperatura He lichid.
În criostate performante, utilizând supraconductori de
temperatură joasă se pot atinge valori de peste 20 Tesla.
Transport de energie
-Trenurile MAGLEV
- Biomagnetism: aparatură de rezonanţă magnetică (computer
tomograf) -Sub influenţa câmpului magnetic foarte mare,
moleculele de hidrogen sunt excitate si eliberează energia primită,
aceasta fiind prelucrată ulterior într-o imagine.
- Domeniul informaticii: se speculează apariţia unor
microprocesoare cu o frecvenţă de 4000 de ori mai mare decât o au
procesoarele actuale.
Un tren cu levitație magnetică, sau Maglev, este un tren care utilizează
câmpuri magnetice puternice pentru a-și asigura sustentația și a avansa.
Spre deosebire de trenurile clasice, nu există contact cu șina, ceea ce reduce
forțele de frecare și permite atingerea unor viteze foarte mari (anumite
sisteme ajung la 550 km/h).
 APLICAȚII ALE FENOMENULUI

• Există şi materiale solide ce devin supraconductoare numai sub o anumită

temperatură critică. Printr-un inel supraconductor, odată stabilit un curent electric
circular, acesta se poate menţine infinit în timp, dacă temperatura este menţinută şi
nu intervin câmpuri magnetice puternice. Simultan apare şi un cuplu motor difuz
circular, ce poate pune în rotaţie inelul în sens invers curentului. Totodată s-au
observat şi modificări ale forţei gravitaţionale în jurul inelului, când acesta este
străbătut de curent. Până în prezent nu s-a putut da o explicaţie corectă acestor
fenomene. Poate cauza acestui eşec este tocmai greşeala marilor fizicieni de a
considera aşa zisul "spaţiu vid" chiar vid absolut.
• De curând teoriile asupra etherului au început să fie revizuite şi corectate. Fenomenul
a fost observat pentru prima dată de către Heike Kamerling Onnes în 1911. Studiind
dependenţa de temperatură a mercurului, ei au observat că sub o anumită
temperatură, apropiată de temperatura heliului lichid (4,2 K), rezistivitatea scade
brusc către zero.
• Ulterior s-a putut determina o temperatură critică pentru diferite elemente chimice
simple şi compuse. S-a observat de asemenea că, dacă se aplică supraconductorului
un câmp magnetic, fenomenul de supraconductibilitate dispare la o anumită
intensitate a câmpului, numită intensitate critcă. Aceasta depinde de asemenea de
material şi de temperatură. Dacă densitatea curentului prin supraconductor,
CABLURI LA CERN : SUS, CABLURI FOLOSITE LA LEP; JOS,
CABLURI SUPRACONDUCTOARE FOLOSITE LA LHC.

Large Hadron Collider

(engleză pentru
„Mare Accelerator
de Hadroni”; pe
scurt LHC) este un
accelerator de
particule, construit
la Centrul European
de Cercetări
Nucleare (CERN).

LEP (Large Electron Position Collider), numele celei mai mari

mașini de studiat particule elementare, aflată la Geneva.