Etica în cercetarea ştiinţifică

Introducere:

 Dictionarul Explicativ al limbii române spune că “Etica este ştiinţa care

se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare
istorică, cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor in viaţa socială”.

 Etica reprezintă deasemenea “Totalitatea normelor de conduită morală

corespunzatoare ideologiei unei anumite clase sau societăţi” sau
“Morala”.

 Acelaşi dicţionar arată,referitor la originea cuvintului “etică”,faptul că

acesta provine din limba franceză “etique” sau din latinescul “ethicus”.
Cuprins:

 Conducerea ştiinţei se bazează pe principii de bază care se aplică în

toate ţările şi în toate disciplinele ştiinţifice.

 Primul dintre aceste principii îl constituie cinstea faţă de sine şi faţă

de ceilalţi deoarece cinstea este atât un principiu etic, cât şi baza
tuturor regulilor ale căror detalii diferă în funcţie de disciplină, de
comportamentul profesional în ştiinţă şi anume de buna practică
ştiinţifică.

 Transmiterea principiului cinstei studenţilor şi tinerilor cercetători şi

savanţi reprezintă una dintre misiunile principale ale institutiilor de
cercetare ca şi a universităţilor.

 Nivelul înalt al realizărilor din sistemul ştiinţific oferă o dovadă zilnică

asupra aplicării cu succes a principiilor bunei practici ştiinţifice.

 Cazurile grave de necinste în ştiinţă reprezintă evenimente rare. 

 Integritatea morală în cercetarea ştiinţifică şi în publicarea
rezultatelor este esenţială pentru avansarea în cunoaştere şi ca
urmare, începând cu anul 1960, lucrările academice în etică, tratând
chestiuni practice sau aplicate, au cunoscut o dezvoltare deosebită.

 Fostul comisar european pentru cercetare, dl. Philippe Busquin,

menţiona: “a da socoteală de alegerile şi de elementele care au
contribuit la acestea, a controla punerea în practica efectivă a
politicilor, a măsura eficacitatea, a prevedea adaptările, a lupta
contra fraudelor mereu prezente, implică un recurs permanent şi
crescut la expertiza ştiinţifică şi tehnică“.

 Trasarea unei limite între conduita incorectă şi fraudă este greu de

făcut şi aici intervine rolul comunităţii ştiinţifice de a stabili coduri de
conduită potrivite cât şi reguli de procedură pentru a preveni greşelile
profesionale.

 “Pentru ca cercetarea ştiinţifică să fie etic acceptabilă şi sigură iar

hotărârile ei credibile, comportarea în cercetare trebuie să fie
conformă unei bune practici ştiinţifice”.
 Buna practică ştiinţifică atrage cercetătorii şi experţii în ştiinţă:

 1. să urmeze moduri de acţiune aprobate de comunitatea ştiinţifică,

adică integritate, meticulozitate şi acurateţe în conduita în cercetare şi
prezentarea rezultatelor cât şi în judecarea cercetării şi a rezultatelor ei;

 2. să utilizeze colecţii de date etic confirmate, metode de cercetare şi

de evaluare conforme cu criteriile ştiinţifice şi să practice o deschidere
proprie cunoaşterii ştiinţifice la publicarea rezultatelor;

 3. să ia în considerare munca şi realizările altor cercetători, respectându-

le munca şi acordându-le creditul şi greutatea cuvenite realizărilor lor în
ducerea la bun sfârşit a cercetărilor proprii şi în publicarea rezultatelor

 Conduita incorectă este definită ca neglijenţă şi iresponsabilitate în

realizarea cercetării.
 Alte exemple de proastă conduită în ştiinţă include :

 - ascunderea la publicare a contribuţiei altor cercetători;

 - neglijenţa în referirea la descoperiri anterioare;

 - neatenţie, şi prin urmare, inducerea în eroare în raportarea

rezultatelor şi a metodelor folosite;

 -neglijenţă în înregistrarea şi conservarea datelor;

 -publicarea de mai multe ori a aceloraşi rezultate prezentate de

fiecare dată ca fiind noutăţi;

 -inducerea în eroare a comunităţii cercetătorilor asupra propriei

cercetări.
 “Conduita ştiinţifică incorectă include acţiuni sau omisiuni în
cercetare, cum ar fi falsificarea sau deformarea mesajului ştiinţific
sau inducerea grosolană în eroare privind informaţii sau acţiuni
referitoare la eforturile unei persoane în cadrul cercetării şi
include, de exemplu:

 • construcţia de date;
 • respingerea selectivă şi pe ascuns a rezultatelor nedorite;
 • înlocuirea cu date fictive;
 • aplicarea deliberat eronată a metodelor statistice;
 • interpretarea deliberat deformată a rezultatelor şi deformarea
concluziilor;
 • plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altora;
 • prezentarea deliberat deformată a rezultatelor altora;
 • atribuirea nepotrivită a autorului;
 • informaţii incorecte în solicitări ”
 Carta Europeană a Cercetătorului desemnează rolurile, responsabilităţile şi
funcţiile pentru cercetători şi angajatorii lor sau finanţatori.
 Aceasta urmăreşte asigurarea faptului că relaţia dintre aceste părţi
contribuie la obţinerea de performanţe reuşite în generarea, transferul şi
schimbul de cunoştiinţe şi la dezvoltarea carierei cercetătorilor.

 Codul de Conduită pentru Recrutarea Cercetătorilor urmăreşte să

îmbunătăţească recrutarea, să crească gradul de corectitudine şi
transparenţă al procedurilor de selecţie şi propune mijloace diferite de
evaluare a meritelor: meritul nu trebuie să fie măsurat numai în numărul de
publicaţii ci şi în funcţie de o serie mai amplă de criterii, cum ar fi învăţarea,
supravegherea, lucrul în echipă, transferul de cunoştinţe, managementul şi
responsabilitatea cu care-şi desfăşoară activitatea publică.

 Pentru a permite societăţii să beneficieze la maximum de cercetarea

ştiinţifică protejând totodată drepturile cetăţenilor, cercetătorilor şi altor
membrii ai societăţii, Uniunea Europeană şi statele membre, au elaborat un
cadru etic larg şi complet - în evoluţie constantă - care promite o cercetare
responsabilă.

 Acest cadru susţine unele valori universale, dar recunoaşte deasemenea că

Europa este un vast mozaic cultural reunind viziuni etice, religioase, istorice
şi filozofice dintre cele mai diverse, fiecare dintre ele având dreptul să fie
 Cercetare Ştiinţifică Etică - Respectul principiilor fundamentale.

 Comportamentul uman este ghidat de o serie de principii etice.

 Cu titlu de exemplu, iată câteva principii care guverneaza luarea
deciziilor şi comportamentul cotidian al EUROPENILOR care au obligaţia
să acorde respectul cuvenit:

 • vieţii umane;
 • demnităţii umane, integrităţii persoanei;
 • democraţiei, rolul legii;
 • prohibiţiei oricărui tratament inuman şi degradant;
 • diversităţii culturale, religioase şi lingvistice;
 • egalităţii şi nediscriminării;
 • libertăţii de expresie şi informaţie ;
 • libertăţii artelor şi cercetării;
 • proprietăţii şi proprietăţii intelectuale;
 • grijii faţă de sănătate;
 • protecţiei consumatorului;
 • drepturilor copilului, a persoanelor vârstnice şi a persoanelor
handicapate;
 • mediului înconjurător;
 România este prin poziţia geografică o ţară europeană, ţară care de-a-
lungul timpului s-a manifestat ca atare.

 Tradiţia cercetării ştiinţifice este puternică în România şi mărturie stă un

lung şir de personalităţi cu renume în acest domeniu, recunoscute ca
atare de comunitatea ştiinţifică internaţională.

 Din punctul de vedere al principiilor etice, România nu putea face

excepţie de la tendinţa permanentă manifestată atât la nivel european
cât şi internaţional şi anume aceea a precizării continui a unor norme de
conduită şi de comportament etic în foarte multe domenii de activitate
între care şi cercetarea ştiinţifică.
 
 Chiar dacă aceste norme nu au fost întotdeauna prezente sub forma unor
documente juridice la nivel naţional, aceasta nu înseamnă că, la nivelul
unor grupuri, societăţi de profil sau organizaţii, ele nu au existat şi nu s-
au respectat.
 Un moment important pentru clarificarea aspectelor eticii aplicate în
cercetarea ştiinţifică din România l-a constituit apariţia Legii nr.206/2004
privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi
inovare, promulgată prin Decretul nr.371/2004 şi publicată în Monitorul
Oficial,Partea I, nr.505 din 04/06/2004.

 Legea are patru capitole destinate: Dispoziţiilor generale, Consiliului Naţional

de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, Comisiilor
de etică şi Dispoziţiilor finale.

 Între etică şi cercetarea ştiinţifică exista o legătură foarte puternică ce poate fi

privită şi ca o intercondiţionare reciprocă în sensul ca etica poate impune prin
voinţă socială anumite condiţii în care cercetarea ştiinţifică trebuie să se
desfăşoare şi la rândul ei, etica poate să constituie un subiect de cercetare.

 2. Problema aplicării constrângerilor etice în domeniul cercetării stiinţifice şi al

ştiinţei în general a constituit şi va constitui multă vreme un subiect foarte
aprins în dezbaterile la toate nivelele şi mai ales în rândul cercetătorilor.
 3. Din punct de vedere istoric lumea ştiinţifică a fost intens preocupată de
modul în care etica poate fi aplicată în ştiinţă şi mărturie stau atât documente
cu luări de poziţie dar mai ales numeroasele coduri de conduită etică în acest
domeniu elaborate pe ramuri şi subramuri, la nivel naţional dar şi
internaţional.
  
Încheiere

 Problema aplicării constrângerilor etice în domeniul

cercetării stiinţifice şi al ştiinţei în general a constituit şi va
constitui multă vreme un subiect foarte aprins în dezbaterile la
toate nivelele şi mai ales în rândul cercetătorilor.

 Din punct de vedere istoric lumea ştiinţifică a fost intens

preocupată de modul în care etica poate fi aplicată în ştiinţă şi
mărturie stau atât documente cu luări de poziţie dar mai ales
numeroasele coduri de conduită etică în acest domeniu
elaborate pe ramuri şi subramuri, la nivel naţional dar şi
internaţional.
 BIBLIOGRAFIE
 http://www.strategie-
cdi.ro/spice/admin/UserFiles/File/raport
are_04_iulie_2007/L3-7%20-Etica.pdf