Clistene

CINE ERA
CLISTENE?

• Clistene (greacă: Κλεισθένης, n. 565 î.Hr. - d. 492 î.Hr.)

a fost un nobil și arhonte atenian ce aparținea familiei
Alcomeonizilor.
• Acestuia i-au fost atribuite reformele constituției
ateniene (în mare parte fiind vorba de restabilirea
constituției lui Solon) și fondarea unei democrații
reprezentative, de altfel, prima formă de democrație
din istorie dar și pentru slăbirea puterii eupatrizilor
(nobilimii). Clistene a introdus de asemenea și
ostracismul, pentru a preîntâmpina instaurarea
tiraniei. Unul din cei zece cărora li s-a aplicat
ostracismul a fost chiar Clistene, inițiatorul procedurii.
 DE LA SOLON LA CLISTENE

• Ca multe alte polisuri, Atena a cunoscut între sec. VIII şi VI î.Hr. o perioadă de acute tensiuni sociale şi
crize agrare, cu diferenţe foarte mari între cultivatori şi aristocraţia funciară şi o sărăcie răspândită.
Arhonte în anii 594-593, Solon a intervenit atât în plan social cât şi politic în favoarea micilor
cultivatori, fără a revoluţiona însă vechiul sistem al proprietăţii ateniene. El a anulat datoriile şi a
introdus un sistem politic cu funcţii atribuite conform venitului, bazat aşadar pe clasele înstărite. Etapă
esenţială spre democraţie, opera lui Solon nu a rezolvat totuşi criza şi nici nu a asigurat pacea internă.

• Sub tiranul Pisistrate, care a mizat pe dezvoltarea micii proprietăţi şi extinderea comerţului, Atena a
ajuns la o perioadă de stabilitate şi bunăstare relativă. Fiul lui Pisistrate, Hippias, a pus accentul pe o
practică personală a puterii, potenţând elementele de erodare, caracteristice regimului tiranic.
Expulzarea lui Hippias din Atena în 510 î.Hr. a fost cu precădere opera aristocraţilor emigraţi din
motive politice, care intenţionau să se reîntoarcă la conducere. O soluţie politică, care era pe placul
claselor medii, a fost dată de Clistene (arhonte între 508 şi 507 î.Hr.) care, prin reforme radicale, a
îndreptat Atena spre o orânduire constituţională, ferm democrată, pe baze aproape exclusiv teritoriale,
cu o conducere alcătuită dintr-o combinaţie care rezulta din elemente de vot şi tragere la sorţi şi care
garanta tuturor cetăţenilor, prin durata scurtă a funcţiilor, participarea la viaţa politică. Împotriva
sistemului democrat care lua naştere au încercat să se ridice în mod inutil începând cu 506 î.Hr.
beoţienii, calcidienii şi spartanii.
 REFORMELE LUI CLISTENE

• Pentru a evita crearea unor zone de influenţă şi pentru o omogeniza mai bine teritoriul Atticii, Clistene împarte
corpul civic în 10 triburi. Cele 4 triburi tradiţionale îşi păstrează valoarea de cult.
• Fiecare trib este alcătuit din un număr de comune. Aceste comune au următoarele:
1. Propria adunare
2. Îşi alege anual un demarh
3. Se ocupă de teritoriul şi de cultele locale
Într-un lexiharchon grammateion sunt înregistraţi proprietarii de proprietăţi funciare din demul respectiv
• Fiecare trib este compus din trei părţi, trittus, ce cuprinde demi din zone diferite:
1. O treime: zonă de interior mesogeia
2. A doua: zonă de coastă paralia
3. Ultima: teritoriul urban al Atenei astu
• Fiecare magistratură are câte un reprezentant din fiecare trib.
• Este creat consiliul celor 500 – boule. În cadrul boule-ului puteai fi ales de 2 ori în viaţă, astfel se asigura
participarea majorităţii cetăţenilor la viaţa policită. Puteau fi aleşi bărbaţii de peste 30 de ani care se declarau
disponibili.
 OSTRACISM

Ostracismul (greacă ὀστρακισμός ostrakismos) a fost o procedură aplicată

în Grecia Antică prin care cetățenii considerați periculoși pentru
democrația cetății puteau fi exilați pentru o perioadă de 10 ani. Această
pedeapsă nu era infamantă și nu atrăgea confiscarea averii.

Ostracismul era o metodă prin care erau exilați adversarii politici, exilarea
cetățenilor periculoși fiind doar un pretext pentru păstrarea liniștii politice.

Acest sistem de autoapărare a instituțiilor democratice a fost introdus de

Clistene. Conform regulilor impuse de el, orice membru al Adunării
populare putea să scrie pe o bucată de ardezie, ciob de ceramică sau cochilie
de scoică, purtând denumirea de ostracon, numele cetățeanului care, după
părerea sa, reprezenta o amenințare pentru stat. Dacă acest denunț anonim
primea apoi votul a 3000 de cetățeni, cel numit era trimis în surghiun
pentru zece ani, fără să mai aibă loc niciun proces care să-i dovedească vina.
În cei aproape 100 de ani cât s-a practicat, acest sistem a fost aplicat doar de
zece ori. Unul din cei zece cărora li s-a aplicat ostracismul a fost chiar
Clistene, inițiatorul procedurii.
 WEBOGRAFIE

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Clistene
2. http://negoitadaniel.ro/reformele-lui-clistene/
3. http://negoitadaniel.ro/reformele-lui-clistene/
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ostracism