Sunteți pe pagina 1din 67

geografica a

oraselor mari din


Romania..
Clasificarea oraşelor în raport cu
numărul de locuitori
Clasificarea oraşelor în
raport cu numărul de Numărul de oraşe Populaţia
locuitori
Total 262 12.387.000
sub 10.000 locuitori 68 475.000
între 10.000 - 50.000
147 3.128.000
locuitori
între 50.000 - 100.000
23 1.777.000
locuitori
între 100.000 - 300.000
16 2.669.000
locuitori
între 300.000 - 350.000
7 2.317.000
locuitori
peste 350.000 1 2.021.000
Oraşele.
 Unitate administrativa condusa de un consiliu local si de un
primar, ambele alese prin vot.
 Orasele cu functii importante sunt declarate municipii.
 In România sunt 262 orase dintre care 80 de municipii.
 Principalele orase in raport cu numarul de locuitori sunt:

 Bucuresti (2.032.000)
 Iasi (349.000)
 Constanta (344.000)
 Cluj-Napoca (333.000)
 Galati (332.000)
 Timisoara (327.000)
 Brasov (316.000)
 Craiova (314.000)
 Ploiesti (253.000)
 Braila (234.201).
Bucureşti.
 Municipiu având populaţia de 2.032.000 (1998). Situat in
sudul ţării, în Câmpia Română (altitudine 85 m), orasul
dateaza din secolul al 14-lea si este atestat pentru prima
data in 1459 ca resedinta a domnitorului Vlad Tepes.
Bucuresti este capitala tarii, cel mai mare oras si principalul
centru politic, administrativ, economic, financiar, bancar,
educational, stiintific si cultural din Romania.
Situat in S-SE tarii, la o altitudiine de 60-90 m, pe râurile
Dâmbovita si Colentina, la 44°25'50" latitudine nordica (ca si
Belgradul, Geneva, Bordeaux, Minneapolis) si 26°06'50"
longitudine estica (ca si Helsinki sau Johannesburg).
Orasul are o suprafata de 228 kmp si o o populatie de 2.021.000
(la 1 ianuarie 1998), ceea ce inseamna cam 9% din totalul
populatiei si cam 15% din cea urbana.
Din punct de vedere al numarului de locuitori Bucurestiul este al
treilea oras din regiune, dupa Atena si Istanbul.
Clima: vara este foarte cald (in iulie temperatura medie este de
23°Celsius) si iarna este geroasa (in ianuarie temperatura medie
Oraşul
azi.
Oraşul a crescut rapid, suprafaţa dublându-se dupa al doilea război
mondial. A apărut de timpuriu pe malul stâng al râului Dâmboviţa.
În anul 1860 acest satuleţ a fost înlocuit de o capitală elegantă cu
arhitectură de inspiraţie franceză, din acest motiv fiind cunoscut
drept Parisul din Balcani.
Comuniştii plănuiau extinderea marilor bulevarde începute în
secolul al 19-lea. De asemenea, au proiectat parcuri şi au înălţat
construcţii masive-multe dintre ele cu pronunţat stil sovietic -ca de
exemplu sediile partidului comunist si clădirile gigantice care
găzduiau lucrările guvernului. După al doilea război mondial s-au
construit blocuri mari cu apartamente de tip utilitar fară nici un
aspect distinctiv. Un număr de biserici istorice si sinagogi au fost
dărâmate, din ordinul presedintelui dictator al României Nicolae
Ceauşescu, pentru a-şi putea pune in aplicare planurile lui de
construcţie.
Evoluţia
demografică
Bucureşti
Iaşi
 Conform datelor recensământului din anul 2002, Municipiul Iaşi număra
320.888 de locuitori şi era astfel al doilea oraş ca mărime din România. Zona
Metropolitană Iaşi, care include 13 localităţi învecinate, avea o populaţie de
aproximativ 400.000 de locuitori.
 Prin extinderea lui, Iaşul este legendara urbe a celor 7 coline Cetăţuia, Galata,
Copou, Bucium-Păun, Şorogari, Repedea şi Breazu, cu altitudini variind între 40
m în Lunca Bahluiului şi 400 m pe Dealul Păun şi Dealul Repedea. Principalele
coline sunt Copou, Cetăţuia, Tătăraşi şi Galata. Oraşul mai este traversat
de râul Nicolina şi de pârâul Şorogari(numit în evul mediu Cacaina, deoarece
aici se aruncau gunoaiele); la răsărit de oraş, curge pârâul Ciric, pe care sunt
create artificial trei lacuri cu scop de agrement.
 Clima prezintă un caracter continental pronunţat, fiind influenţată de masele
de aer cu provenienţă răsăriteană; iernile sunt geroase, iar verile călduroase.
Temperatura maximă înregistrată a fost 40 °C (27 iulie 1909), în timp ce
minima a fost de - 36,3 °C (1 februarie 1937).
 Suprafaţa totală a judeţului este de 5 476 km².
 Judeţul se află situat pe o câmpie între râul Siret şi râul Prut. De asemenea,
râul Jijia traversează judeţul, iar oraşul Iaşi se află pe malurile unui afluent al
său, Bahluiul. Partea de sud este ocupată de dealurile Podişului Central
Moldovenesc, cu altitudini de peste 400 de metri, iar partea de nord este
ocupată de Câmpia Moldovei. În vest, judeţul este traversat de Culoarul
Siretului şi de ultimele fragmente ale Podişului Fălticenilor şi, de asemenea,
de Dealul Mare, cu altitudini de peste 500 de metri.Are un numar numeros de
locuitor, si de aceea, aer curat prin imprejurimi.
Populaţie şi mediul urban
 Conform datelor recensământului din 1930, populaţia
judeţului era de 275.976 de locuitori, dintre care 81.6%
români, 14.6% evrei, 0.6% ruşi, 0.5% maghiari, 0.4%
germani ş.a. Din punct de vedere confesional, populaţia
era alcătuită din 82.0% ortodocşi, 14.9% mozaici, 2.3%
romano-catolici ş.a.
 În 1930 populaţia urbană a judeţului era de 107.804
locuitori, dintre care 60.8% români, 33.6% evrei, 0.9%
germani, 0.9% ruşi ş.a. Ca limbă maternă la oraş
predomina limba română (72.5%), urmată de limba idiş
(22.2%), rusă (1.8%), germană (0.9%) ş.a. Din punct de
vedere confesional, orăşenimea era alcătuită în majoritate
din ortodocşi (61.4%), urmaţi de mozaici (34.4%), romano-
catolici (3.0%) ş.a.
Condiţiile geografice
   Cine priveşte de pe înălţimile de la Repedea spre nord, are
în faţa sa o regiune de un pitoresc mai puţin obişnuit.
 Oraşul ese întins pe mai mule coline şi sclipeşte spre
scăpătaul soarelui sau în dimineţile luminoase de vară într-
o ceaţă uşoară cu nuanţe viorii. Regiunea are un aspect
vălurit, şi este cunoscută sub denumirea de Cîmpia
Moldovei, subunitate a Podişului Moldovenesc,
caracterizată tocmai prin această formă de relief, mai joasă,
care atinge înălţimi medii de 150 m. Depresiunea în care se
află aşezat Iaşul se deosebeşte de depresiunile
înconjurătoare şi mai ales de Podişul central moldovenesc
căruia îi aparţin înălţimile de la Repedea şi Bârnova.
 În jurul ei, în afară de acestea, se înlănţuie alte înălţimi,
lăsând comunicarea  mai uşoară prin câteva şei tăiate de
ape sau de alţi agenţi fizici externi. În regiunea oraşului Iaşi,
ca şi în restul ţării, clima este continentală temperată.
Vegetaţia.
 Vegetaţia regiunii este variată. Pe înălţimile de la Repedea şi Bârnova, pădurea de
foioase, în care predomină fagul şi teiul, s-a păstrat intactă.
 Spre nord, se mai întâlnesc petece de pădure formate din stejari, carpeni, ulmi, tei şi
diferiţi arbuşti.
 Din loc în loc, pădurile cuprind poiene, foarte mult căutate în recut pentru
albinărit.Iaşul a apărul pe latura nordică a Bahluiului, deoarece pe partea opusă lui nu
sunt terase sau sînt foarte mici.
 S-a preferat, desigur, şi expunerea spre sud şi s-au evitat astfel, pe cât posibil,
alunecările de teren. Iaşul a început ca o aşezare rurală, însă ceea ce interesează din
punct de vedere geografic, nu este atât data înfiinţării unei localităţi, cât, mai mult,
epoca de trecere a satului spre târg.
 Din acest punct de vedere, se poate spune că oraşele din depresiunea Prutului, fără a
ţine seama de rolul lor administrativ, au început să se urbanizezetârziu şi într-un ritm
destul de lent. Excepţie face oraşul Iaşi. În ceea ce priveşte aspectul, aceste oraşeerau
mai apropiae de sate. În cuprinsul lor, procentul agricultorilor ese destul de ridicat.
 Linia de contact între aşanumita "coastă" şi depresiunea din această regiune a avut şi
ea o anumită importanţă.  S-a observat că de-a lungul ei, în partea nordică a Moldovei,
satele se ţin lanţ. Aceasa se explică prin faptul că locuitorii puteau beneficia de
resursele materiale a două medii deosebite, pădurea şi ogorul.
 Pe de altă parte, această linie de contact îl punea pe om la adăpost "în vremuri de
restrişte". Oraşele Dorohoi, Botoşani, Hârlău, Tg. Frumos şi Iaşi nu s-au format ca şi
satele de pe această linie de contact. Deplasae puţin spre interiorul depresiunii, au
apărut acolo unde linia de contact face nişte ondulări în formă de semilune, ele
constituind tocmai focarul acestora.
Vecini.
 Republica Moldova la est - Raionul
Ungheni, hotar pe Prut.
 Judeţul Neamţ la vest.
 Judeţul Botoşani la nord.
 Judeţul Suceava în nord-vest.
 Judeţul Vaslui la sud.
Monumente istorice de
viaţă
 În domeniul construcţiilor, Iaşul a ocupat, începând din
ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, un loc de frunte în
Moldova.   
 Aici, sub influenţa unor elemente arhitectonice preluate de
la unele edificii constriuite în diferite părţi ale ţării în epoca
anterioară şi valorificate în câteva creaţii artistice reuşite,
s-au obţinut, prin adăugarea unor împrumuuriluate din
arhitectura Ţării Româneşti sau din alte părţi, realizări de
mare valoare.
 Nu este vorba numai de edificii cu proporţii monumentale,
ci de construcţii, adeseori de dimesiuni modeste, dar la
care meşterii constructori, dăltuitorii în piatră şi lemn,
precum şi pictorii, au reuşit adesea să îmbineîn aşa fel
diferitele elemente ale artei lor, încât să obţină lucrări de
mare valoare artistică.
Evolutia demografica
Iaşi
Constanţa
Constanţa (turcă Köstence, greacă Tομή Tomí, bulgară Кюстенджа) este un
municipiu aflat pe coasta Mării Negre, în partea de sud-est a României, în regiunea
istorică Dobrogea, reşedinţă a judeţului cu acelaşi nume şi cel mai mare oraş al
regiunii de dezvoltare Sud-Est. Constanţa este alături de Cluj Napoca oraşul cu cel
mai ridicat standard de viaţă din România. Conform recensământului din anul 2002,
Constanţa avea 310.471 locuitori. În jurul municipiului există o arie metropolitană
importantă care face din Constanţa a doua zonă metropolitană a ţării după
Bucureşti. Având o suprafaţă de 1013,5 km² şi 446.595 de locuitori,Zona
metropolitană Constanţa reuneşte în afara oraşului alte 13 localităţi: Agigea, Corbu,
Cumpăna, Eforie, Lumina, Mihail Kogălniceanu, Murfatlar, Năvodari, Ovidiu, Poarta
Albă, Techirghiol, Tuzla şi Valu lui Traia.
Constanţa este cel mai vechi oraş de pe teritoriul României. Prima atestare
documentară datează din 657 î.Hr. când pe locul actualei peninsule (şi chiar sub
apele de azi, în dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă numită Tomis.
Localitatea a fost cucerită de romani în 71 î.Hr. şi redenumită Constantiana după
sora împăratului Constantin cel Mare. În cursul secolului XIII Marea cea mare (cum
era denumită atunci Marea Neagră) a fost dominată de negustorii italieni din
Genova care au ajutat la dezvoltarea oraşului. Ulterior, Constanţa a declinat sub
conducerea otomană, devenind un simplu sat locuit de pescari greci şi de crescători
de cai şi oi, tătari. Localitatea a redevenit un oraş după construirea căii ferate
Amplasare

 Constanţa se află în judeţul cu acelaşi nume, în


partea de sud-est a României, la 44°10′24″N
28°38′18″E, 28.63833. Se situează pe coasta
Mării Negre, într-o zonă lagunară la est,
deluroasă la nord şi în partea centrală, şi de
câmpie la sud şi vest. Oraşul Constanţa posedă
o plajă proprie în lungime de 6 km. Partea de
nord a municipiului, Mamaia, cea mai populată
staţiune turistică de pe Litoral, se află pe malul
unei lagune, având o plajă de 7 km lungime,
plajă care se continuă cu alţi 6 km pe teritoriul
Vecini.
 Municipiul se învecinează cu oraşele Năvodari şi
Ovidiu la nord, cu comuna Agigea la sud (cu
aceste trei localităţi fiind lipit), oraşul Murfatlar şi
comuna Valu lui Traian la vest, oraşul
Techirghiol şi comuna Cumpăna la sud-vest şi
Marea Neagră la est. Constanţa este împărţită în
cartiere, cele mai renumite fiind Mamaia şi Tomis
Nord, însă fără ca acestea să aibă vreo autonomie
administrativă, precum sectoarele Bucureştiului,
graniţele neputând fi exact delimitate, cu excepţia
staţiunii-cartier Mamaia care are graniţe bine
delimitate.
Climă
 Clima municipiului Constanţa evoluează pe fondul general
al climei temperate continentale, prezentând anumite
particularităţi legate de poziţia geografică şi de
componentele fizico-geografice ale teritoriului. Existenţa
Mării Negre şi, la nivel mai mic, a Dunării, cu o
permanentă evaporare a apei, asigură umiditatea aerului
şi totodată provoacă reglarea încălzirii acestuia.
Temperaturile medii anuale se înscriu cu valori superioare
mediei pe România + 11,2ºC. Temperatura minimă
înregistrată în Constanţa a fost -25ºC la data de 10
februarie 1929, iar cea maximă +38,5ºC la data de 10
august 1927. Vânturile sunt determinate de circulaţia
generală atmosferică. Brizele de zi şi de noapte sunt
caracteristice întregului judeţ Constanţa.
Evoluţia demografică
Constanţa
Cluj-Napoca
 Cluj-Napoca (până în 1974 Cluj; în maghiară Kolozsvár, germană Klausenburg,
latină Claudiopolis, poloneză Kluż) este reşedinţa judeţului Cluj, precum şi una
dintre capitalele istorice ale Transilvaniei.
 Cu o populaţie 10 660 de locuitori, cetatea se transformă în capitala Transilvaniei,
lucru care duce la modernizarea acesteia, dar şi la sporirea numărului locuitorilor
români. Importantele mişcări revoluţionare de la 1848 cuprind şi Clujul. Deşi un
important centru revoluţionar, avea un statut contradictoriu, datorită nobilimii.
Doctrina a cuprins tineretul de la facultăţi, academii şi gimnazii, care s-au ocupat de
popularizarea acesteia. Oraşul va adăposti tratativele dintre Nicolae Bălcescu şi
Cezar Bolliac pentru unirea revoluţiei române cu cea maghiară. Înfrângerea
revoluţiei ungare a dus la instaurarea regimului absolutist. Capitala a fost mutată la
Sibiu, pentru a exista o influenţă austriacă mai mare asupra autorităţilor. Mai târziu,
Clujul a devenit unul dintre cele şase districte militare transilvănene, administrând
un teritoriu de 400 000 de locuitori.
 Clujul avea o populaţie de 16.763 locuitori evrei în 1941. După ocuparea
Transilvaniei de către guvernul horthyst, în 1944, evreii au fost duşi în mai multe
ghetouri (inclusiv Ghetoul Iris din Cluj), unde au stat în condiţii inumane, lipsiţi de
orice facilităţi. Lichidarea ghetoului a fost efectuată prin 6 deportări la Auschwitz în
perioada mai-iunie 1944
Geografie
 Municipiul Cluj-Napoca este situat în zona centrală a Transilvaniei, având o
suprafaţă de 179,5 km². Situat în zona de legătură dintre Munţii Apuseni,
Podişul Someşan şi Câmpia Transilvaniei, oraşul este plasat la intersecţia
paralelei 46° 46’ N cu meridianul 23° 36’ E. Se întinde pe văile râurilor
Someşul Mic şi Nadăş şi, prin anumite prelungiri, pe văile secundare ale
Popeştiului, Chintăului, Borhanciului şi Popii. Spre sud-est, ocupă spaţiul
terasei superioare de pe versantul nordic al dealului Feleac, fiind
înconjurat pe trei părţi de dealuri şi coline cu înălţimi între 500 şi 825 metri.
La sud oraşul este străjuit de Dealul Feleac, cu altitudinea maximă de 825
m, în vârful Măgura Sălicei. La est, în continuarea oraşului, se întinde
Câmpia Someşană, iar la nordul oraşului se află dealurile Clujului, cu
piscuri ca Vârful Lombului (684 m), Vârful Dealul Melcului (617 m),
Techintău (633 m). Înspre vest se află o suită de dealuri, cum ar fi
Dealul Hoia (506 m), Dealul Gârbăului (570 m) ş.a. Odinioară în afara
oraşului, acum în interior însă, se află dealul Calvaria şi dealul Cetăţuia.
 Cluj-Napoca, văzut de pe Dealul Feleacului
 Prin municipiul Cluj-Napoca trec râurile Someşul Mic şi Nadăş, precum şi
câteva pâraie: Pârâul Ţiganilor, Canalul Morilor, Pârâul Popeşti, Pârâul
Nădăşel, Pârâul Chintenilor, Pârâul Becaş, Pârâul Murătorii.
Climă şi vegetaţie
 Zona din jurul oraşului este în mare parte acoperită cu păduri şi ierburi. Pot fi găsite
plante rare cum ar fi păpucul doamnei, stânjenelul, căpşunica, şerpariţa .

 Există două rezervaţii botanice cunoscute - Fânaţele Clujului şi Rezervaţia Valea Morii.
În pădurile din jurul oraşului (cum ar fi Pădurea Făget sau Pădurea Hoia) trăieşte o
faună diversificată cu specii precum porcul mistreţ, bursucul, vulpea, iepurii,
veveriţele. În rezervaţia Fânaţele Clujului trăiesc exemplare de viperă de fânaţă, o
specie destul de rară. O floră foarte bogată se găseşte şi în interiorul oraşului la
Grădina Botanică loc în care şi-au găsit adăpostul şi unele specii de animale.

 Clima Clujului este plăcută, de tip continental moderată. Este influenţată de


vecinătatea Munţilor Apuseni, iar toamna şi iarna resimte şi influenţele atlantice de la
vest. Trecerea de la iarnă la primăvară se face, de obicei, la mijlocul lunii martie, iar
cea de la toamnă la iarnă în luna noiembrie. Verile sunt călduroase, iar iernile în
general sunt lipsite de viscole.

 Temperatura medie anuală din aer este de cca 8,2 °C. Temp. medie in ianuarie este
de - 3°C, iar cea a lunii iulie, de 19 °C. Temp. minimă absolută a fost de - 34,5 °C
(înregistrată în ianuarie 1963), iar maxima absolută, de 38,5 °C (înregistrată în august
1952). Media precipitaţiilor anuale atinge 663 mm, cea mai ploioasă lună fiind iunie
(99 mm), iar cea mai uscată, februarie (26 mm). În ultimii ani, se observă faptul că
iernile devin din ce în ce mai blânde, cu temperaturi care rareori scad sub - 15°C şi cu
zăpadă din ce în ce mai puţină. Verile sunt din ce în ce mai calde, crescând numărul
de zile tropicale (în care maxima depăşeşte 30°C).
Comune
 Zona metropolitană Cluj-Napoca este o
unitate teritorială de planificare, compusă din
comunele Apahida, Cojocna, Suatu,
Căianu, Jucu, Pălatca, Cluj, Bonţida,
Dăbâca, Borşa, Chinteni, Aluniş, Corneşti,
Panticeu, Vultureni, Aşchileu, Sânpaul,
Baciu, Gârbău, Aghireşu, Căpuşu Mare,
Gilău, Floreşti, Săvădisla, Ciurila,
Feleacu, Aiton, Recea-Cristur şi municipiul
Cluj-Napoca, principalul pol de dezvoltare al
acestei unităţi.
Evolutia demografica
Cluj-Napoca
Galaţi
 Galaţiul este reşedinţa şi totodată cel mai mare oraş al
judeţului Galaţi, judeţ situat în apropiere de colţul celor
trei frontiere în Moldova, România. Populatia oraşului, la
recensământul din 2002, a fost de 298.861 locuitori,fiind
al saptelea ca populaţie din ţară după Bucureşti, Iaşi,
Cluj Napoca, Timişoara, Constanţa şi Craiova. Este unul
dintre cele mai mari centre economice din România,
respectiv Moldova. Oraşul Galaţi are o istorie încărcată şi
datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea mai
importantă arteră comercial-fluvială europeană, Canalul
Dunăre–Main–Rin. Viaţa economică s-a dezvoltat în jurul
Şantierului Naval, Portului Fluvial, în jurul Combinatului
Siderurgic Arcelor-Mittal şi a Portului Mineralier .
Aşezare geografică
 Municipiul Galaţi este situat în zona estică a României, în extremitatea
sudică a platoului Moldovei, la 45° 27' latitudine nordică şi 28° 02'
longitudine estică.
 Situat pe malul stâng al Dunării, ocupă o suprafaţă de 246,4 km2, la
confluenţa râurilor Siret (la vest) şi Prut(la est), lângă Lacul Brateş, la circa.
80 de kilometri de Marea Neagră. Cel mai apropiat oraş este Brăila, la doar
15 kilometri spre sud.
 Oraşul se întinde pe trei terase: Valea oraşului, cu altitudine între 5 - 7 m şi
altele două, trasate aproape în formă de evantai, prima cu o altitudine
între 20 - 25 m (nucleul oraşului medieval, actualmente centrul oraşului) şi
a doua cu altitudini care depăşesc 40 m (oraşul modern).
 Viaţa comunităţilor umane a fost influenţată în mod direct de către Dunăre,
cel de-al doilea fluviu din Europa ca lungime (2.850 km), cu un debit mediu
pe acest sector de 6.199 mc/s, după ce primeşte în amonte apele râului
Siret cu un debit mediu de 210 mc/s (cel mai mare afluent de pe teritoriul
românesc).
 Fluviul îşi continua drumul spre Marea Neagră după ce primeşte, în avalul
porturilor din Galati, apele râului Prut, cu un debit mediu de 86 mc/s.
Debitele Dunării au o variaţie importantă, în funcţie de anotimp şi an, cu
valori maximale în luna mai (18.000 - 19.000 mc/s) şi minimale in cursul
verii (2.000 - 2.450 mc/s). Datorită senalului adânc până în zona oraşului
Brăila, Dunărea este declarată maritimă.
Evolutia demografica
Galaţi
Timişoara
 Timişoara (în germană Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, în
maghiară Temesvár, în sârbă Темишвар/Temišvar, în limba bulgarilor bănăţeni
Timišvár. În traducere: „cetatea de pe Timiş”) este reşedinţa şi cel mai mare
oraş al judeţului Timiş din regiunea istorică Banat, vestul României. La 1 ianuarie
2009, având 311.586 mii de locuitori, era al doilea oraş ca populaţie din
România.Numele localităţii vine de la râul Timiş (trecând la sud de municipiu),
numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus.
 Timişoara este situată în sud-estul Câmpiei Panonice (respectiv în sudul Câmpiei
de Vest), în zona de divagare a râurilor Timiş şi Bega. Apele celor două râuri au
format aici un ţinut foarte mlăştinos şi frecvent inundat. Timişoara însă s-a
dezvoltat într-unul din puţinele locuri pe unde se puteau trece mlaştinile. Acestea
au constituit pentru mult timp o autentică fortificaţie în jurul cetăţii, însă au
favorizat şi o atmosferă umedă şi insalubră, precum şi proliferarea epidemiilor de
ciumă şi holeră, care au menţinut relativ scăzut numărul de locuitori şi au
împiedicat semnificativ dezvoltarea cetăţii.
 Cu timpul însă reţeaua hidrografică a zonei a fost desecată, îndiguită şi deviată.
În urma acestor lucrări râul Timiş a încetat să mai străbată oraşul. Îmbunătăţirea
terenului a fost realizată în mod ireversibil prin construirea Canalului Bega
începând cu 1728 şi desecarea completă a mlaştinilor din împrejurimi. Totuşi,
terenul de pe raza oraşului moşteneşte o pânza freatică aflată la o adâncime de
numai 0,5 - 5 metri, factor care nu permite construirea edificiilor înalte.
 Ora locală este în avans cu 1h 25min 8sec faţă de ora meridianului 0, dar se află
în întârziere cu 34min 52sec faţă de ora oficială a României.
Evolutia demografica
T

Timişoara
Braşov
 Braşov (în dialectul săsesc Kruhnen, Krűnen, Krînen, în germană Kronstadt,
maghiară Brassó, în latină Brassovia/Corona; de asemenea pe hărţile vechi
trecut Cron∫tadt sau Braßov) este reşedinţa şi cel mai mare municipiu al
judeţului Braşov, România. Potrivit recensământului din 2002, are o populaţie
de 284.596 locuitori,fiind unul dintre cele mai mari oraşe din ţară (totuşi în
scădere în ultimele două decenii datorită exodului saşilor şi a reducerii
activităţii industriale) . Conform ultimelor estimări oficiale ale Institutului
Naţional de Statistică, populaţia municipiului Braşov era, la 1 ianuarie 2009, de
278.048 locuitori. Staţiunea de iarnă Poiana Braşov se află la 12 km distanţă de
centrul municipiului, dispunând de o infrastructură dezvoltată pentru
practicarea sporturilor de iarnă. Patron al oraşului este considerată a fi Fecioara
Maria Statuia acesteia se află pe unul dintre contraforturile Bisericii Negre,
îndreptat spre Casa Sfatului, având stema Braşovului sculptată dedesubt în
relief.
 În acest oraş a fost confecţionată şi instalată o copie a „Statuii Lupoaicei”(„
Lupa Capitolina”), simbolul latinităţii poporului român.
 Braşovul este cunoscut şi datorită Festivalului Internaţional „Cerbul de Aur”,
ce se ţine aproape în fiecare an în centrul oraşului. Acesta a avut pe scena sa
nume celebre precum Tom Jones. Ray Charles, Pink sau Christina Aguilera.
 Municipiul Braşov a reprezentat, de secole, unul dintre cele mai importante,
puternice şi înfloritoare oraşe din zonă. Datorită poziţiei geografice privilegiate
şi a infrastructurii sale de astăzi, el permite dezvoltarea multor activităţi
economice, culturale şi sportive.
Localizare
 Municipiul Braşov, resedinţa judeţului, se află în centrul ţării,
în Depresiunea Braşovului, situat la o altitudine medie de
625 m, în curbura internă a Carpaţilor, delimitat în partea de
S şi SE de masivele Postăvaru care pătrunde printr-un pinten
(Tâmpa) în oraş şi Piatra Mare, la 161 km de Bucureşti.
 Este accesibil cu automobilul/autobuzul sau cu trenul. În
apropierea sa se găsesc localităţile Predeal, Buşteni, Sinaia,
Făgăraş şi Sighişoara. Municipiul are o suprafaţă de 267,32
km². Treptat, în procesul de dezvoltare, Braşovul a înglobat
în structura sa satele Noua, Dârste, Honterus (astăzi
cartierul Astra) şi Stupini. De asemenea, pe lângă Tâmpa,
municipiul a mai înconjurat şi Dealul Şprenghi, Dealul Morii,
Dealul Melcilor, Dealul Warthe, Straja (Dealul Cetăţii) şi
Dealul Pe Romuri, Stejărişul şi chiar înglobează în structura
sa vârful Postăvaru. Prin înglobarea in structura sa a
vârfului Postavaru,Brasovul este orasul aflat la cea mai mare
altitudine din România.
Ape

 Prin municipiul Braşov trec pârâul Graft,


(numit şi Pietrele lui Solomon în partea lui
superioară), pârâul Valea Tei, Valea
Răcădău, Valea Plopilor cu Valea Scurtă,
Valea Florilor, Valea Gorganu, Râul Timişul
Sec şi Canalul Timiş.
Flora şi faună
 Flora municipiului nu diferă de cea a judeţului.
Animalele sălbatice sunt rare, trăind retrase în
pădurile din împrejurimi. Turiştii care se aventurează
în acestea sunt avertizaţi că pot întâlni urşi, lupi sau
vulpi. Muntele Tâmpa este declarat rezervaţie
naturală (203,4 ha) care protejează câteva specii de
plante rare şi endemice. Spre exemplu, pe versantul
sudic există mici suprafaţe cu vegetaţie de stepă.
Municipiul Braşov este singurul oraş din lume care
include in teritoriul său administrativ o rezervatie
naturală, muntele Tâmpa şi un vârf muntos vf.
Postăvaru.

Demografie
Braşov
Craiova
 Craiova este reşedinţa judeţului Dolj, denumită şi "capitala Olteniei".
Conform ultimului comunicat al Institutului Naţional de Statistică, la data de
1 ianuarie 2009 oraşul avea o populaţie de 298.928 de locuitori. Conditiile
naturale de care a beneficiat Craiova ca asezare au favorizat
permanenta vietuirii populatiei in aceste locuri si succesiunea
civilizatiilor: pretracica, traco-dacica, geto-dacica, daco-romana,
daco-romana-bizantina si, mai apoi,romaneasca.
 Una din asezarile geto-dacice mai importante de pe raza Craiovei
(zona Mofleni) a purtat numele de Pelendava, datand din perioada
400-350 i.e.n. dupa cum indica descoperirile arheologice. La
inceputul secolului al II-lea e.n. romanii au construit aici un castru ,
intai din valuri de pamant intarit , apoi din piatra si caramica .
Datorita pozitiei geografice favorabile, protectiei castrului roman si
a garnizoanei militare, Pelendava romana a cunoscut o viata
infloritoare. Asezarea este mentionata pe Tabula Peutingeriana - o
harta a imperiului roman, realizata ca urmare a initiativei
imparatului roman Caracalla. Anul 225 este considerat data primei
mentiuni documentare a celei mai vechi asezari din vatra actualului
oras.
Clima şi precipitaţii
 În Braşov, vara şi iarna durează aproximativ 50 de zile
fiecare. Clima municipiului Braşov are un specific
temperat-continental, caracterizându-se prin nota de
tranziţie între clima temperată de tip oceanic şi cea
temperată de tip continental: mai umedă şi răcoroasă în
zonele de munte, cu precipitaţii relativ reduse şi
temperaturi uşor scăzute în depresiune.
 Temperatura obişnuită de vară se situează în intervalul
22 °C – 27 °C, iar cea de iarnă între -10 °C şi -2 °C.
Deseori iarna, temperatura în Poiana Braşov ajunge la
+15 °C (la soare), în această staţiune putând fi
practicate aproape toate sporturile de iarnă. Stratul de
zăpadă prielnic pentru schiat durează aproximativ 71 de
zile la Braşov. Umiditatea aerului are valori medii anuale
de 75%.
Localizare
 Municipiul Craiova este situat în sudul României, pe
malul stâng al Jiului, la ieşirea acestuia din regiunea
deluroasă, la o altitudine cuprinsă între 75 şi 116 m.
 Craiova face parte din Câmpia Română, mai precis din
Câmpia Olteniei care se întinde între Dunăre, Olt şi
podişul Getic, fiind străbătută prin mijloc de Valea
Jiului. Oraşul este aşezat aproximativ în centrul
Olteniei, la o distanţă de 227 km de Bucureşti şi 68 km
de Dunăre. Forma oraşului este foarte neregulată, în
special spre partea vestică şi nordică, iar interiorul
oraşului, spre deosebire de marginea acestuia, este
foarte compact. Pentru populaţia sa, suprafaţa oraşului
este mică.
Relief

 Relieful oraşului Craiova se identifică cu


relieful judeţului Dolj, respectiv de câmpie.
Spre partea nordică se observă o uşoară
influenţă a colinelor, în timp ce partea
sudică tinde spre luncă.
Populatie
 Craiova are o populaţie de 312 200 locuitori (2008), în timp ce
zona metropolitană a Craiovei numără în jur de 380 000 locuitori
(2008).
 Conform statisticilor, pe lângă cei in jur de 300 000 de cetăţeni
craioveni, Craiova are un număr de 46 000 de flotanţi, 34 000 de
studenţi, veniţi pentru a continua studiile la centrul universitar din
Craiova, precum şi alţi 22 000 de cetăţeni, fie străini, fie din alte
localităţi ale ţării, care locuiesc în Craiova, dar nu au domiciliul stabil
în reşedinţa judeţului Dolj.
 Conform datelor recensământului din martie 2002, 97,48% din
populaţie este de etnie română, 1,5% sunt ţigani, 1% alte
naţionalităţi.
 Conform datelor furnizate de Primăria Craiova 2005, 99,2% din
populaţie este de etnie română, 0,74% ţigani, 0,1% alte
naţionalităţi.
 Conform recensământului din 2002 populaţia este sub aspect
confesional majoritar ortodoxă (97,9%), existând însă şi o mică dar
veche comunitate romano-catolică (0,4%). La aceştia se adaugă
adventiştii (0,3%), creştinii după evanghelie (0,2%), penticostalii
(0,2%) şi greco-catolici (0,1%). Craiova are de asemenea cel mai
mare cartier, din punct de vedere al numărului de locuitori, din ţară
(exceptând cartierele Bucureştiului). Cartierul Craioviţa Nouǎ
numǎra 107 997 locuitori la recensǎmântul din 2002.
Demografie
Craiova
Ploieşti
 Municipiul Ploieşti, unul din oraşele mari ale României,
reşedinţă a judeţului Prahova, este situat la 60 km nord de
Bucureşti, pe coordonatele de 25°2'48" longitudine estică şi
44°56'24" latitudine nordică. Suprafaţa actuală a Ploieştiului
este de aproape 60 km². Se învecinează la nord cu comuna
Blejoi, la sud cu comunele Bărcăneşti şi Brazi, la vest cu
comuna Târgşoru Vechi, la est cu comuna Bucov.
Municipiul Ploieşti se găseşte în apropierea regiunii viticole
Dealul Mare-Valea Călugărească şi are acces direct la
Valea Prahovei, cea mai importantă zonă de turism alpin din
România.
 Ploieştiul este un important nod de transport, situându-se
pe drumurile care leagă capitala Bucureşti de Transilvania şi
Moldova.
 Este supranumit „capitala aurului negru”, oraşul fiind vechi
centru al industriei petroliere, având patru rafinării şi alte
industrii legate de această ramură (construcţii de maşini,
echipamente electrice, întreţinere).
Date geografice
Aşezare
 Municipiul Ploieşti este aşezat în centrul Munteniei, în partea central-
nordică a Câmpie Române.
 Ploieştiul, unul dintre oraşele cele mai importante ale ţării, se află la cea
mai mică distanţă de capitală, şi cu toate că pe parcursul a patru secole a
avut strânse legături cu aceasta, el şi-a păstrat personalitatea.
 Oraşul Ploieşti este traversat de meridianul 26°E (în partea sa de vest) şi
de paralela 44°55’N (în partea de sud). Paralela 45°N trece prin
comunele suburbane Păuleşti, Blejoi şi Bucov. Municipiul ocupă o
suprafaţă de peste 60 km2, din care 35 km2 reprezintă comunele
suburbane.
 Ploieştiul se găseşte între două mari râuri, primul dintre ele, Prahova, spre
sud-vest, atingând uşor municipiul prin comuna suburbană Brazi, iar cel
de-al doilea, Teleajenul, spre nord şi est, străbătându-l prin comunele
suburbane Blejoi, Bucov, Berceni. Oraşul este aşezat pe râul Dâmbu, care
izvorăşte în zona de dealuri a oraşului Băicoi, trece prin oraş şi prin două
comune suburbane şi apoi prin comuna Râfov, unde se varsă în Teleajen.
Dâmbu are astăzi apa puţină; este canalizat pe aproape toată partea
ploieşteană a traseului său, în el deversându-se, la ieşirea din oraş,
sistemul de canalizare al acestuia.
Clima
Clima
 Temperatura medie anuală este de 10,5 °C, iar valorile minime şi
maxime înregistrate în secolul nostru au fost de -30 °C la 25
ianuarie 1942 şi respectiv de 43 °C la 19 iulie 2007.În medie, pe
an sunt 17 zile geroase, 26 reci, 99 calde, 30 tropicale, restul fiind
zile cu o temperatură moderată.
 Cantitatea medie multianuală de precipitaţii este de 600 mm, cu
30-40 mm în ianuarie şi 88 mm în luna iunie. Anul cel mai ploios a
fost 1901, cu 963,9 mm, iar cel mai secetos 1930, cu 305,3 mm.
Pe an, sunt în medie 104 zile cu precipitaţii lichide, 26 cu
ninsoare, 112 cu cer senin, 131 cu cer noros şi 122 cu cer
acoperit.
 Oraşul se află sub influenţa predominantă a vânturilor de nord-est
(40 %) şi de sud-est (23 %), cu o viteză medie de 3,1 m/sec. În
medie, sunt 11 zile pe an cu vânt cu viteză de peste 11 m/s şi
numai 2 zile cu vânt de peste 16 m/s. Presiunea atmosferică este
de 748,2 mm.
Relief şi vegetaţie
 Altitudinea medie a aşezării este de 150 m, oraşul fiind deci plasat într-o
zonă de câmpie. Aspectul solului şi subsolului este determinat de
aşezarea sa pe structurile vechiului con de dejecţie al râului Prahova, ce
trece prin albia situata în prezent la circa 25 km - vest şi de vecinătatea
râului Teleajen (latura de est), cu afluentul sau, pârâul Dâmbu, care
străbate cartierele din nord-est.
 Vegetaţia de odinioară a Ploieştiului a fost aceea a unei păduri de câmpie,
în care predomina stejarul pedunculat (Quercus robur), alături de alte
varietăţi de stejar şi gorun. Resturi din pădurea de altădată s-au mai
păstrat până târziu şi chiar în prezent mai există, ca arbori ocrotiţi, doi
stejari bătrâni, la Ghighiu, dincolo de marginea de sud a oraşului.
 În prezent vegetaţia este cea specifică marilor aglomerări urbane,
formată îndeosebi din esenţe ornamentale şi de aliniament, plantaţii de
castani, plopi şi salcâm, spaţiile verzi şi parcurile fiind destul de restrânse
(zona bulevardului, parcul de la Sala Sporturilor, parcul din nordul
oraşului, parcul „Mihai Viteazul”, parcul de la Bariera Bucov). Acestea
ocupa numai 85,5 ha, revenind, în medie, 3,2 mp. pe locuitor.
 Pe raza oraşului pot fi văzute şi câteva exemplare de arbori endemici,
aclimatizaţi în timp, care se află sub ocrotirea legii, printre care şi
„arborele mamut” secular - sequoia dendron giganteum - din curtea
Muzeului Memorial „Paul Constantinescu” (str. Nicolae Bălcescu nr. 15),
smochini, dar şi câteva exemplare de stejari seculari, amintind de vestiţii
codrii ai Vlăsiei. În vechile cartiere, cu case „pe pământ”, locuitorii
continuă să planteze pomi fructiferi (vişinul, cireşul, mărul, nucul etc.) şi
să cultive legume şi flori.
Demografie
Ploieşti
Brăila
 Brăila este un oraş în sud-estul României, cu populaţia 216.929
locuitori, reşedinţa judeţului cu acelaşi nume. Oraşul este situat pe
malul stâng al Dunării, la distanţă de aproximativ 20 de kilometri
de Galaţi.
 Oraşul vechi se afla în spaţiul delimitat de Dunăre şi actuala Stradă
a Unirii (fosta a Cetăţii), ce urmeză şi azi traseul fostului zid al
oraşului. După readucerea în cuprinsul Ţării Româneşti a oraşului, în
1829, autorităţile ruse de ocupaţie au hotărât retrasarea planului
urbanistic, plan ce viza aşezarea noilor străzi sub forma unui arc
semicerc, fiecare stradă urmând să pornească de la Dunăre şi să se
oprească tot la Dunăre. Astfel se prezintă şi astăzi Bulevardele Cuza
Vodă, Independenţei şi Dorobanţilor, dar şi străzile Plevnei, Rahovei,
Griviţei şi Ştefan cel Mare. De altfel, Brăila este unul din puţinele
oraşe din ţară care a păstrat neschimbate denumirile străzilor în
ultimii 130 de ani, aceste nume nefiind schimbate nici în perioada
comunistă. De asemenea, oraşul păstrează neschimbate foarte
multe clădiri din secolul al XIX-lea, fiind o adevărată rezervaţie
arhitectonică pentru cei interesaţi.
Clima
  Braila se afla in zona climatica continentala, in tinutul climei de campie la contact cu
clima specifica Luncii Dunarii.
 Clima este influentata de Muntii Macinului care reprezinta un baraj natural in calea
vanturilor din est, determinand fenomenul de fohnizare a aerului care trece peste
Braila cu mase mari de aer cald si uscat.
 De asemenea terenurile saraturoase din jurul orasului, mai ales de la Lacu Sarat,
constituie alt factor de incalzire mai accentuata a atmosferei.   
 De aceea la Braila verile sunt secetoase, calduroase si uscate, iar iernile sunt reci si au
zapada putina. Temperatura are o medie anuala de 11,1* C, in timpul verii variind
intre 22* si 35* ( in ultimii ani mai ridicate) astfel incat 122 zile pe an au o medie de
peste 25* iar in mijlocul verii se ating valori tropicale. In timpul iernii temperatura
medie este ridicata osciland in jurul a 2* C.   
 Presiunea atmosferica se caracterizeaza printr-un maxim in sezonul rece de 754,9
mm si printr-un minim in sezonul cald de 734 mm. Radiatia solara vara este mare
insumand 123 000 cal/cm2 , o parte propagandu-se o parte in sol, alta parte
consumandu-se prin evaporarea apei iar restul se pierde in atmosfera.    Precipitatiile
nu depasesc 500 mm anual, cele mai reduse precipitatii fiind toamna si iarna, iar cele
mai ridicate primavara. Stratul mediu de zapada este de 20 cm, iar durata medie a
acestuia este de 45 zile.   
 Vanturile reprezinta un element climatic de mare importanta pentru aceasta zona.
Cele mai frecvente sunt vanturile din N – NV. Viteza medie a vantului este de 3m/sec.,
dar vantul din directia N poate ajunge la maxime de peste 100 km/ora. Iarna bate
Crivatul, un vant uscat si rece provocat de anticiclonul siberian. In oras se
inregistreaza o perioada de calm de 12% anual, cu frecventa mai ridicata in lunile
septembrie – octombrie, ianuarie si iulie.
Demografie
Brăila