Munții Parâng

Munții Parâng

 Munții Parâng fac parte din Carpații Meridionali, grupa muntoasă 

Parâng-Șureanu-Lotrului, fiind cea mai mare ca suprafață dintre masivele
muntoase ale României. De la est la vest măsoară aproximativ 50 de km iar de
la nord la sud circa 25 km.
 Munții Parâng sunt delimitați la vest de Valea Jiului, iar la est de râul Olteț și 
râul Lotru. La nord sunt delimitați de Munții Șureanu, prin valea 
râului Jiul de Est Spre sud, delimitarea este făcută de șirul depresiunilor Novaci,
și Baia de Fier.
 Sunt străbătuți de cea mai înaltă șosea din România, Transalpina, care ajunge
până la altitudinea de 2.200 m, oferind imagini spectaculoase.
 Resurse atractive mediului natural
 Pe cuprinsul întinderii munților Parâng se găsesc un vârf muntos de peste 2.500 de metri, și
anume vârful Parângul Mare, cu 2.519 m și trei vârfuri de peste 2.400 de metri: Gemănarea,
cu 2.426 m, Stoinița, cu 2.421 m și Cârja cu 2.405 m și aproximativ 15 vârfuri de peste 2.300
m.  Masivul Parâng este cel mai tipic nod orografic al Carpaților Românești – dominat de
vârful Parângul Mare (2519 m) din care se desprind, divergent lanțurile montane: spre est
Munții Căpățânii, spre NE Munții Lotrului (Ștefleștilor), Latoriței și Cindrel, iar spre NV Munții
Șureanu.
 Munții Parȃng situați în partea sud-vestică, rămȃn partea cea mai înaltă a grupei. Din
culmea principală se desprind o serie de ramificații sudice prelungi și bine împădurite. Astfel,
din Vf. Parângu Mare se desprind Vf. Mândra (2360 m) și Moldivișul (1758 m) care se
desface apoi în trei culmi cuprinse între Jiu și Gilort. Din apropierea Vf. Mîndra se desface
spre SV culmea cuprinsă între Vf. Țapu (2110 m) și Vf. Recii (1468 m).
 Din punct de vedere geomorfologic, culmea principală a Munților Parâng poate fi împărțită în
două sectoare: sectorul vestic mai înalt, marcat predominant de relief glaciar și sectorul
estic cu altitudini reduse.
 Sectorul vestic, care delimitează depresiunea Petroșani, include vârfuri de peste 2300 m, în
care au fost sculptate mai multe complexe glaciare axate pe sistemul de văi ce
alcătuiesc obârșiile Jiețului (Pârleele, Silvei, Roșiile, Ghereșu). Alte complexe glaciare
sunt: Mija, Cârja, Parângu Mare, Ieșu, Coasta lui Rus, Setea Mare.
 Circurile glaciare au versanți îmbrăcați de mase de grohotiș, creste secundare
zimțate și abrupte, numeroase lacuri glaciare,  praguri glaciare pe care se dezvoltă
cascade. Circurile glaciare au o distribuție alternativă de-a lungul crestei principale
fiind mult mai dezvoltate în partea nordică unde sunt etajele Roșiile, Cârja,
Gâlcescu. Văile glaciare au o mare extindere pe versantul nordic, una dintre cele
mai lungi fiind Jieț (circa 8 km). Cele mai spectaculoase circuri glaciare s-au format
între vărfurile Cârja și Mija (Șaua Custurii), între Vârful Gemănarea și Silveiu sau la
sud de vârful Setea Mare. Microrelieful de eroziune glaciară cuprinde: berbeci
glaciari (roci mutonate), formațiuni din căldările glaciare Zănoaga, Găuri și
Gâlcescu, Roșiile, Sliveiu; suprafețe structurale șlefuite de ghețari (căldarea
Gâlcescu), striații glaciare în căldarea Ieșu. Prezența calcarelor pe rama sudică a
determinat apariția unor forme carstice: peșteri, chei, doline și polii. Cele mai
spectaculoase sunt Peșterile Muierii și Polovraci, Cheile Oltețului și Galbenului.
Cheile Oltețului
 sunt săpate de râul cu același nume, între Masivul Parâng și Munții Căpățânii și
sunt deosebit de spectaculoase în special datorită apropierii foarte mari între
cele două masive. Astfel, în unele porțiuni distanța dintre pereți este 3-4 m în
partea inferioară și de 10-20 m în partea superioară.
Cheile Galbenului
  au fost săpate în masivul calcaros Polovraci Cisnădie. Au o lungime de 2 km și
deși nu sunt foarte înguste pereții abrupți le fac spectaculoase. Pârâul Galben a
săpat și Peștera Muierii cu o lungime de aproximativ 3600 m și dispusă pe
patru nivele. În apropiere se găsesc câteva peșteri mai mici: Peștera corbului,
Pârcălabului și Iedului, ceea ce indică un nivel ridicat de carstificare a zonei.
 Cheile Polatiștei au o lungime de peste 5,5 km, fiind sculptate în calcare și
sunt foarte înguste.
 Cheile Cutresei, cu o  lungime de aproximativ 800 m,  sunt tăiate în calcare și
apar în cursul inferior al văii Cutreasa, nefiind de fapt decât o continuare a
cheilor Polatiștei.
  Cheile Jiețului au o lungime de 7,5 km, fiind cele mai interesante din zona
nordică a Munților Parâng. Cu o orientare est-vest, cheile sunt spectaculoase
datorită verticalității versanților calcaroși care le străjuiesc și a prezenței
cascadelor în partea centrală a lor (Muncelu, Spânzurata).
 Rețeaua hidrografică foarte bogată este orientată spre nord și sud față de
culmea principală, aparținând bazinelor hidrografice ale Jiului, Oltului și
Mureșului. Se remarcă Jiul de Est și Lotru care au trasee longitudinale urmând
vechi deformări tectonice. De asemenea Oltul și Jiul au reușit să străpungă
lanțul Meridionalilor pe trasee preexistente (lăsări axiale). În masiv pe latura
nordică, rețeaua este orientată pe trasee rectangulare, iar în nord-est se
remarcă prezența rețelei semicirculare. Alimentate mai ales din zăpezi dar și de
ploi, râurile au o scurgere ridicată: 35-40 % primăvara când se topesc zăpezile,
25-35 % vara când ploile sunt cele mai abundente și 15 -20 % toamna și iarna.
Râurile de pe rama sud-vestică sunt colectate de Jiu format prin unirea Jiului de
Vest cu Jiul de Est la Iscroni.
Amenajări turistice

 Amenajările turistice converg la punerea în evidenția a spațiului geografic cu ale

sale resurse turistice antropice și naturale prin valorificarea estetică și
economică a acestora. 
 Cabanele sunt cele mai întâlnite unități de cazare de pe teriroriul țării, sunt
amplasate fie pe versanți, fie pe culmile montane sau în zonele de agrement
din spațiile periurbani sau în proximitatea obiectivelor turistice izolate
LACUL GÂLCESCU
VÂRFUL CARJA