CROŞETELE DENTARE

 Croşetele dentare sunt foarte numeroase şi

variate ca formă, având rolul de a acţiona în
frânarea înfundării, desprinderii, deplasării
orizontale, basculării şi pendulării protezelor
scheletate, stabilizându-le pe câmpul protetic.
Clasificare după tehnica de realizare

 croşete din sârmă

 croşete turnate
 croşete mixte
 croşete fabricate
 Croşete de sârmă

Sunt obţinute prin îndoirea sârmei de vipla cu

diametrul de 0,6-0,8 mm cu ajutorul unor cleşti
speciali. Au următoarele caracteristici:

 au un contact linear cu dintele fiind foarte igenice

 nu erodează smalţul dentar decât în situaţia în care
capătul liber al segmentului dentar nu este rotunjit
 sunt mai puţin vizibile
 sunt mai uşor de confecţionat
 se pot activa uşor
 se înlocuiesc uşor în caz de fracturare.
Elementele componenete ale croşetelor din
sârmă sunt:

 Segmentul dentar se plasează pe faţa

vestibulară a dintelui stâlp în zona subecuatorială
retentivă.Cuprinde 2/3 din zona subecuatorială în
sens m-d, are contact intim liniar cu ţesuturile
dentare de unde decurge faptul că retenţiile
alimentare sunt minime iar leziunile ţesuturilor
dentare sunt mici.Se dezactivează uşor prin
inserţia şi dezinserţia protezei;poate fi activat
empiric de către medic;
 Segmentul elastic sau intermediar diferă de
la un croşet la altul,poate fi conceput cu forme
diferite S,Z,V,forma,grosimea şi lungimea lui se
corelează cu gradul de retentivitate al dintelui
stâlp şi cu valoarea parodontală a acestuia;
 Segmentul terminal sau de fixare are forma
specifică de linie frântă, retentivă prevăzută cu
retenţii şi modelat cu o ansă finală,aspect ce
favorizează fixarea în placa protetică,de
preferinţă pe versantul oral al acesteia şi nu sub
dinţii artificiali.
Croşetul cervico-ocluzal deschis dental

 Este indicat pe dinţii stâlpi care prezintă coroane cu

convexitate vestibulară redusă şi în general pentru
toate formele de edentaţie. Segmentul dentar activ
este aplicat în zona subecuatorială pe 2/3 din faţa
vestibulară a dintelui stâlp. Extremitatea liberă este
orientată spre dinţii restanţi,motiv pentru care se
numeşte croşet cervico-ocluzal deschis dental.
Subecuatorial,segmentul activ este continuat spre
muchia vestibulo-proximală dinspre edentaţie. Pe faţa
proximală,bucla în V sau U numită şi “umăr” este
situată sub marginea ocluzală distală. De la acest
nivel croşetul este orientat spre creasta alveolară prin
segmentul retentiv care nu se fixează sub dinţii
artificiali ci în versantul oral al şeii protetice.
Croşetul cervico-ocluzal deschis edental

 Are traiect identic cu croşetul cervico-ocluzal

deschis dental numai că extremitatea liberă a
braţului activ este orientată spre spaţiul edentat.
 Croşetul este indicat în edentaţiile terminale când
între dintele pe care se aplică şi dintele vecin
există un spaţiu rezultat prin migrare.
 Acest croşet se opune desprinderii protezei prin
agăţarea extremităţii libere a braţului pe
retentivitatea subecuatorială. El poate frâna şi
bascularea prin desprinderea distală a şeii
terminale.
Croşetul cervico-alveolar deschis dental

 Este indicat pe dinţii stâlpi care prezintă retentivităţi

mari şi o implantare parodontală mai puţin rezistentă.
Segmentul dental al croşetului este plasat subecuatorial
cu extremitatea liberă spre dinţii restanţi. Segmentul
intermediar (alveolar)este situat la 0.5-1mm de
mucoasa crestei alveolare,se modelează în formă de I.
 Elasticitatea croşetului cervico-alveolar variază în
funcţie de lungimea buclei şi de grosimea sârmei.
 Croşetul se opune tendinţelor de desprindere a
protezelor de pe câmpul protetic prin proptirea
extremităţii braţului activ în convexitatea ecuatorială; se
opune şi distalizării protezei prin porţiunea braţului care
înconjoară jumătatea mezială a coroanei dintelui.
Croşet ocluzo-interdentar Stahl

 Indicat pentru ancorarea protezelor parţiale

uniterminale sau unilaterale a aparatelor
ortodontice prin aplicarea pe dinţii unei
hemiarcade integre.
 Extremitatea liberă e în formă de ansă plasată sub
punctul de contact pe faţa vestibulară a doi dinţi
vecini. Traversează arcada prin nişa masticatorie
spre faţa orală pentru a pătrunde în baza protezei.
Ansa de sub punctul de contact frânează tendinţa
de desprindere a protezei,iar porţiunea ocluzală
din nişa masticatorie se opune înfundării protezei.
Croşetul inelar JACKSON

 Segmentul dentar încercuieşte coroana dintelui

pe toate feţele. Nu prezintă extremitate liberă.
Braţul activ este situat subecuatorial pe faţa
vestibulară a coroanei, apoi se continuă cu două
braţe care urcă spre faţa ocluzală la nivelul
crestelor marginale (meziale şi distale),
traversează arcada prin nişele masticatorii şi
pătrunde în baza protezei.
Croşetul ADAMS

 Pentru mărirea elasticităţii acestui croşet, Adams

a adăugat două mici bucle la întâlnirea braţului
vestibular orizontal cu cele două braţe verticale
ale croşetului. Croşetul ADAMS este indicat în
edentaţiile uniterminale şi unilaterale pentru
ancorarea protezei şi se aplică pe dinţii
hemiarcadei integre.
_________________________________________________
_
 Croşete turnate

Croşetele turnate sunt elemente de stabilizare care se

confecţionează prin turnare odată cu scheletul metalic al
protezei parţiale mobilizabile scheletate. Au următoarele
caracteristici:
 au contact în suprafaţă cu dintele, favorizând retenţia
alimentelor şi formarea plăcii bacteriene. Împiedicând
curăţirea, sunt mai neigenice comparativ cu croşetele de
sârmă
 au o elasticitate mai redusă
 sunt mai rigide şi transmit dinţilor forţe mai mari
 erodează smalţul dinţilor pe care sunt aplicate
 activarea croşetelor turnate pe dinte este mai greu de realizat
şi se poate face doar în sens vestibulo-oral
 braţul retentiv se fracturează relativ uşor la adaptare şi nu
poate fi reparat ci doar înlocuit cu un croşet de sârmă
Clasificarea croşetelor turnate după numărul
dinţilor pe care se aplică

 monodentare – pe un singur dinte

 bidentare – pe doi dinţi
 tridentare – pe trei dinţi
Clasificarea croşetelor turnate după numărul
braţelor

 croşete cu un braţ
 croşete cu două braţe
 croşete cu trei braţe
 croşete cu patru braţe
 croşete cu şase braţe
 croşete cu opt braţe
Clasificarea croşetelor turnate după numărul
braţelor elastice (active)

 monoactive – croşet cu un singur braţ elastic

 biactive – croşet cu două braţe elastice
 tetraactive – croşet cu patru braţe elastice
Clasificarea croşetelor turnate după
orientarea extremităţii libere a braţului activ
şi poziţia acestuia pe dinte

 dental – spre dintele vecin

 edental – spre edentaţie
 vestibular – pe faţa vestibulară a dinţilor
 oral – pe faţa linguală a dinţilor
Clasificarea croşetelor turnate după suprafaţa
de contact cu dintele

• croşete circulare, care vin în contact în totalitate

cu dintele (de exemplu croşetul Ackers) şi care
sunt indicate pe dinţi cu retentivităţi mici
• croşete divizate, care vin în contact parţial cu
dintele, restul croşetului aflându-se la distanţă de
dinte (de exemplu croşetul în „T” – Roach),
croşete ce sunt indicate pe dinţii cu retentivităţi
mari.
Clasificarea croşetelor turnate după numărul
conectorilor

 cu un conector secundar
 cu doi conectori secundari
 cu trei conectori secundari

şi poziţia acestora
 cu conector central
 cu conector periferic
 cu conector divizat
Croşetul circular Ackers

□ este un croşet turnat, circular, monodentar,

cu trei braţe, monoactiv şi cu un conector
secundar central.
Este elementul reprezentativ pentru croşetele
circulare. El este compus din cinci elemente
dintre care patru sunt rigide şi unul elastic.
Corpul croşetului este o porţiune rigidă ce
uneşte toate celelalte elemente ale croşetului, are
o lăţime de 4-6 mm şi o grosime de 1-1,5 mm.
Este situat pe faţa proximală a dintelui. Împiedică
deplasarea spre mezial sau spre distal în funcţie
de cum este poziţionat pe faţa mezială sau distală
a dintelui.
Braţul activ (elastic) are două porţiuni: o porţiune rigidă
care porneşte din corpul croşetului şi trece peste muchia
vestibulo-proximală a dintelui, supraecuatorial şi o porţiune
elastică ce coboară subecuatorial încercuind două treimi din
faţa vestibulară a dintelui, subţiindu-se către extremitatea
liberă. Prin porţiunea rigidă supraecuatorială, cu o grosime de
1,5-2 mm, croşetul va realiza o transmitere parodontală a
presiunilor masticatorii de la dinţii artificiali la dintele cu care
croşetul vine în contact. Prin porţiunea elastică se realizează
ancorarea sau retenţia protezei, împiedicând desprinderea
acesteia de pe câmpul protetic. Braţul elastic se opune
deplasărilor orizontale (mezio-distale sau vestibulo-orale) ale
protezei.
Braţul opozant sau contracroşetul este rigid,
situat supraecuatorial pe faţa opusă celei pe care
se află braţul elastic. Are o grosime uniformă de
1,5-2 mm şi o direcţie orizontală. Vine în contact
cu dintele numai în zona supraecuatorială a
acestuia. Se opune (opozant) la eventuala
deplasare a dintelui, care suferă o împingere
datorită acţiunii braţului activ intrat în tensiune
cu ocazia inserţiei şi dezinserţiei protezei, de
unde şi denumirea de contracroşet, intervenind
astfel în sprijinul parodontal al protezei şi frânând
deplasările orizontale ale dintelui.
Pintenul ocluzal este situat în prelungirea
corpului croşetului, plasat pe faţa ocluzală a
dintelui. Este rigid şi se situează în foseta
proximală a feţei ocluzale ce necesită preparare în
acest scop. Are o suprafaţă de 3-5 mm şi o
grosime de 2 mm. Rolul pintenului este de a
transmite presiunile ocluzale de la arcada artificială
la dinţii restanţi ai câmpului protetic. Participă şi la
stabilizarea orizontală a protezei în cavitatea
bucală.
Conectorul secundar prelungeşte corpul
croşetului sub forma unei bare de 2-3 mm
grosime spre şaua protezei de care îl fixează. Este
un element rigid, situat la 1,5 mm de parodonţiul
marginal al dintelui pe care se aplică croşetul
Ackers.
Croşetul Ackers
Croşete circulare mai des folosite

 croşetul circular cu patru braţe, caracterizat prin doi

pinteni ocluzali şi doi conectori secundari, cel mai lung fiind
numit şi braţ de întâlnire. Este indicat pe molarii izolaţi pe
arcadă şi poziţionaţi distal
 croşetul circular cu şase braţe cu acţiune reciprocă.
Este un croşet bidentar, cu două braţe elastice, două braţe
opozante unite cu doi conectori secundari şi indicat pentru
unirea a doi dinţi în blocuri funcţionale. În edentaţiile
terminale el are capacitatea de a frâna sau de a limita
bascularea protezelor, asemănător croşetului divizat în „T”
 croşetul circular cu şase braţe cu acţiune contrară
(croşetul BONWILL sau dublu Ackers ). Este un croşet
bidentar, cu două braţe elastice, două braţe opozante, cu
un singur conector secundar interdentar, indicat în
edentaţiile uniterminale pe arcada integră.
Croşetul divizat în „T” Roach

 Este un croşet turnat, divizat în trei braţe,

monodentar, monoactiv, cu doi conectori
secundari. Este elementul reprezentativ pentru
croşetele divizate.
 Compus din şase elemente: patru rigide şi două
elastice; croşetul în „T” Roach este asemănator
ca acţiune croşetului Ackers, deosebindu-se prin
formă, poziţia şi structura braţului elastic.
Corpul, pintenul ocluzal, braţul opozant şi conectorul
secundar al croşetului Roach sunt identice şi cu acelaşi rol
ca şi cele ale croşetului Ackers. Braţul activ elastic al
croşetului Roach are forma literei „T”, cu un segment
orizontal aşezat subecuatorial înconjurând două treimi din
faţa vestibulară a dintelui. Segmentul vertical este aşezat
paralel cu procesul alveolar la 1-1,5 mm de acesta.
Segmentul alveolar (porţiunea verticală a „T”-ului) este de
fapt o bară secundară ce realizează o legătură elastică între
segmentul orizontal (dentar) şi şeaua protetică. Lungimea şi
grosimea barei influenţează gradul său de elasticitate,
făcându-l indicat pe dinţii cu retentivităţi accentuat, cu o
implantare deficitară şi mai ales în edentaţiile terminale.
Forma în „T” a braţului elastic dă pe lângă funcţiile
porţiunii elastice a braţului retentiv de la croşetul Ackers,
şi capacitatea de a participa la frânarea sau la limitarea
basculării protezelor terminale. La limitarea basculării prin
desprinderea şeilor terminale participă şi jumătatea distală
a braţului în „T” iar la limitarea basculării prin înfundare,
jumătatea mezială. Din considerente fizionomice se poate
renunţa la porţiunea mezială a „T”-ului rezultând un croşet
în „semi-T” care este indicat pe caninii şi premolarii
superiori.
Croşetul în „T” Roach este indicat în edentaţiile terminale
iar cel în „semi-T” este indicat în edentaţiile laterale.
Croşetul divizat în T
CLUSTIR
Croşetele NEY

 Din cele şase tipuri mai des folosite ale croşetelor

companiei J.M. NEY (SUA) se vor descrie primele
patru, caracterizate prin faptul că sunt biactive şi
cu trei braţe monodentare.
 Croşetul NEY nr. 1 – rezultă din croşetul
Ackers prin transformarea în braţ elastic a braţului
rigid opozant, restul elementelor (corp, pinten,
conector secundar, braţ elastic) fiind identice ca
formă şi rol. Are un singur conector secundar.
Croşetul NEY nr.2 – rezultă din croşetul
Roach prin transformarea braţului opozant rigid în
braţ elastic în „T”. Corpul, pintenul, braţul elastic
şi conectorul secundar sunt nemodificate. Are trei
conectori secundari, doi fiind cei ai braţelor în „T”
deci elastici, al treilea conector secundar fiind
rigid.
Croşetul NEY nr.3 – îmbină elementele elastice
ale croşetului Ackers şi ale croşetului Roach. Are un
braţ circular şi unul în formă de „T”. Corpul,
pintenul ocluzal şi conectorul secundar rigid sunt
corespondente celor două croşete. Are doi
conectori secundari, unul fiind al braţului în „T”,
deci elastic şi unul rigid.
Croşetul NEY nr.4 – este un croşet mixt
tehnologic. Corpul, pintenul şi conectorul secundar
sunt realizate prin turnare iar braţele elastice sunt
din sârmă, lipite de corpul croşetului. Seamănă cu
croşetul nr. 1, deosebindu-se prin modul de
realizare al braţelor active.
 Croşetele Ney

I II III IV
FUNCŢIILE CROŞETELOR
TURNATE
Menţinerea
Este exercitată de braţul retentiv al croşetului
care împiedică desprinderea involuntară a
protezei de pe câmpul protetic în timpul
masticaţiei, deglutiţiei, fonaţiei, tusei strănutului,
etc.
Reciprocitatea
Este exercitată de către braţul opozant al
croşetului care neutralizează efectul braţului
retentiv, ce solicită orizontal dintele stâlp în
momentul inserţiei sau dezinserţiei protezei.
Sprijinul parodontal
Este asigurat în principal de pintenul ocluzal, dar
şi de componentele rigide ale croşetului, plasate
supraecuatorial. Este funcţia prin care croşetul se
opune deplasării verticale a protezei în sens
mucozal, împiedicând înfundarea ei. Prin pintenii
ocluzali proteza parţială are un sprijin dento-
parodontal.
Încercuirea
Croşetele turnate trebuie să cuprindă mai mult
de 180 grade din circumferinţa dintelui,
încercuire care este eficientă numai prin
porţiunile rigide ale croşetului.
Stabilizarea
Este funcţia prin care croşetul se opune
deplasărilor orizontale ale protezei. Stabilizarea
este asigurată prin toate porţiunile rigide,
supraecuatoriale ale croşetului.
Pasivitatea
Reprezintă calitatea pe care trebuie să o aibă un
croşet aplicat pe dintele stâlp în poziţia corectă,
aceea de a nu exercita nici o presiune asupra
dintelui în repaus. Toate braţele croşetului
trebuie să fie pasive în momentele în care asupra
protezei nu acţionează nici o forţă.
Menţinerea indirectă
Este asigurată de elementele croşetului cu
rol antibasculant care contribuie la
menţinerea protezei pe câmpul protetic.
(la croşetele circulare porţiunile terminale
elastice ale braţelor retentive orientate
către edentaţie; la croşetul divizat în „T”
jumătatea distală a porţiunii orizontale a
„T”-ului)
Alte tipuri de croşete

 Mixte
 Prefabricate