8.

Contravenţii
Ordonanţa Guvernului nr. 146/2002 prevede contravenţii, sancţionate cu amenzi de
nivel considerabil.
Astfel, constituie contravenţii şi se sancţionează următoarele fapte:
a) preluarea de sume din contul curent general al trezoreriei statului şi din conturile în
valută ale Ministerului Finanţelor Publice fără acordul persoanelor autorizate să
efectueze operaţiuni din aceste conturi,
b) efectuarea de către instituţiile publice de încasări şi plăţi în alte conturi decât cele
stabilite prin Ordonanţa de Urgenţă,
c) utilizarea sumelor încasate în conturile deschise la unităţile trezoreriei statului, de
către agenţii economici prevăzuţi la art. 6 alin. (1) sau de către persoanele juridice
împuternicite de către aceştia, în altă ordine decât cea prevăzută la alin. (2) al aceluiaşi
articol,
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute se fac de către
persoanele împuternicite din cadrul Ministerului Finanţelor Publice sau al Curţii de
Conturi, după caz.
Contravenţiilor prevăzute mai sus li se aplică prevederile Ordonanţei Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările ulterioare, cu excepţia art. 28 şi 29.
 ÎNCHEIEREA EXECUŢIEI
BUGETARE
1. Exerciţiul bugetar
Încheierea execuţiei bugetare are loc la data de 31 decembrie a fiecărui an,
deoarece exerciţiul bugetar este anual şi coincide cu anul calendaristic. Pentru
organizarea în bune condiţii a numeroaselor operaţiuni pe care le prezumă
încheierea execuţiei bugetare, legiuitorul a stabilit competenţa Ministerului
Finanţelor Publice de a emite instrucţiuni anuale privind închiderea exerciţiilor
bugetare.
2. Efectele încheierii exerciţiului bugetar
Efectele sunt foarte importante, atât cu privire la venituri, cât şi la cheltuieli.
Ele sunt următoarele:
a) orice venit neîncasat până la data de 31 decembrie se va încasa în
contul bugetului pe anul următor. Mai exact, veniturile vor fi vărsate la veniturile
exerciţiului bugetar următor;
b) orice cheltuială angajată, lichidată şi ordonanţată, în cadrul prevederilor
bugetare, şi neplătită până la data de 31 decembrie se va plăti în contul
bugetului pe anul următor, dacă, desigur, acel buget public va conţine
prevederi în acest sens.
 2. EFECTELE ÎNCHEIERII EXERCIŢIULUI
BUGETAR

În ce priveşte creditele bugetare neutilizate şi cele din fonduri speciale

sau alte fonduri cu regim juridic distinct, efectele sunt diferite, astfel:
a) creditele bugetare neutilizate până la încheierea anului sunt nule de
drept, deci nu mai pot fi efectuate plăţi din aceste credite. Acestea vor trebui
virate bugetului public din care provin, neputându-se finanţa cheltuielile
aferente altui exerciţiu bugetar. În spiritul acestei reguli sunt şi
dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Legea finanţelor publice conform cărora “
creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exerciţiului bugetar
“. Dispoziţiile Legii finanţelor publice sunt excesive, nepermiţând
raportarea creditelor neutilizate, cu unele excepţii strict reglementate
juridic.
 2. Efectele încheierii exerciţiului
bugetar

b) în schimb, disponibilităţile din fondurile externe nerambursabile şi

cele din fondurile publice destinate cofinanţării contribuţiei financiare a
Comunităţii Europene, rămase la finele exerciţiului bugetar în conturile
structurilor de implementare, se reportează în anul următor. Aceste fonduri
se utilizează în condiţiile prevederilor Legii nr. 500/2002 şi potrivit acordurilor
încheiate cu partenerii externi;
c) în cazul bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fon-durilor
speciale echilibrate prin subvenţii de la bugetul de stat, sub forma
transferurilor consolidabile, excedentele rezultate din execuţia acestora se
regularizează la sfârşitul exerciţiului bugetar cu bugetul de stat, în limita
subvenţiilor primite.
 3. Aplicarea în timp a
prevederilor legilor bugetare

Legea nr. 500/2002 face o precizare expresă deosebit de importantă,

stabilind că „Prevederile legilor bugetare anuale şi ale celor de rectificare
acţionează numai pentru anul bugetar respectiv”. Această prevedere înlătură
interpretările extensive ce au apărut în practică, referitoare la unele dispoziţii
ale legilor bugetare anuale.
 CONTUL GENERAL ANUAL DE
EXECUŢIE
A BUGETULUI PUBLIC

Prin votarea bugetului public, Parlamentul autorizează Guvernul să

perceapă unele venituri şi să efectueze anumite cheltuieli. Orice împuternicire
este urmată – în general – de un raport asupra modului cum aceasta a fost
realizată. Tot aşa şi în domeniul bugetar este necesară prezentarea în faţa
Parlamentului a modului în care a fost efectuată execuţia bugetului de stat, a
bugetului asigurărilor sociale de stat şi a bugetelor fondurilor speciale.
 1. ELABORAREA ŞI
PREZENTAREA CONTULUI

Legea finanţelor publice instituie obligaţia Guvernului de a prezenta

contul general anual de execuţie a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor
sociale de stat şi celelalte conturi anuale de execuţie spre aprobare
Parlamentului, până la data de 1 iulie a anului următor.
Astfel, pe baza situaţiilor financiare prezentate de ordonatorii principali
de credite, a bugetelor fondurilor speciale, prezentate de organele care,
potrivit legii, au această sarcină, şi în urma verificării şi analizării acestora,
Ministerul Finanţelor Publice elaborează contul general anual de execuţie
a bugetului de stat şi, respectiv, contul de execuţie a bugetului
asigurărilor sociale de stat, care au ca anexe conturile anuale de execuţie a
bugetelor fondurilor speciale şi bugetele ordonatorilor principali de credite,
inclusiv anexele la acestea, pe care le prezintă Guvernului.
 1. Elaborarea şi prezentarea
contului

Conturile anuale de execuţie a bugetului de stat, bugetului asigurărilor

sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale, ale ordonatorilor de credite,
inclusiv anexele acestora, cuprind:
a) la venituri: prevederi bugetare iniţiale; prevederi bugetare definitive;
încasări realizate;
b) la cheltuieli: credite bugetare iniţiale; credite bugetare definitive; plăţi
efectuate.
Ministerul Finanţelor Publice întocmeşte anual contul general al datoriei
publice a statului. Contul general al datoriei publice a statului este anexat la
contul general anual de execuţie a bugetului de stat, ce se depune la
Parlament.
 1. Elaborarea şi prezentarea
contului

Contul general al datoriei publice a statului cuprinde conturile datoriei

publice interne şi datoriei publice externe directe a statului şi situaţia
garanţiilor guvernamentale pentru credite interne şi pentru credite externe
primite de către persoane juridice.
Lucrările elaborate de Ministerul Finanţelor Publice se prezintă Guvernului,
care este obligat a le analiza şi definitiva contul general anual de execuţie
a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a bugetelor
fondurilor speciale. Guvernul trebuie să prezinte contul general anual spre
aprobare Parlamentului până la data de 1 iulie a anului următor celui de
execuţie.
Contul general anual de execuţie a bugetului de stat, a bugetului
asigurărilor sociale de stat şi celelalte conturi anuale de execuţie se aprobă
prin lege după verificarea de către Curtea de Conturi.
Competenţa de a aproba contul general anual de execuţie a bugetului de
stat aparţine Parlamentului.
 2. Excedentul şi deficitul
bugetar

Excedentul sau deficitul bugetului de stat, al bugetului asigurărilor

sociale de stat şi al bugetelor fondurilor speciale se stabileşte ca diferenţă
între veniturile încasate şi plăţile efectuate până la încheierea exerciţiului
bugetar.
Cu excedentele definitive rezultate după încheierea exerciţiului bugetar şi
cu alte surse prevăzute de lege se diminuează deficitele din anii precedenţi,
respectiv şi datoria publică în situaţia bugetului de stat.
 3. RAPORTUL PUBLIC ANUAL AL
CURŢII DE CONTURI

Acest raport, pe care Curtea de Conturi îl înaintează Parlamentului este un

document important care furnizează puterii legislative informaţii concrete
privind execuţia conturilor publice examinate mai sus. Astfel, în Raportul public
anual, Curtea de Conturi prezintă Parlamentului observaţiile asupra
conturilor de execuţie a bugetelor publice supuse controlului său, şi anume,
asupra:
a) contului general anual de execuţie a bugetului de stat;
b) contului general anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de
stat;
c) conturilor anuale de execuţie a bugetelor locale;
d) conturilor anuale de execuţie a bugetelor fondurilor speciale;
e) conturilor fondurilor de tezaur;
f) contului anual al datoriei publice a statului şi situaţiei garanţiilor
guvernamentale pentru credite interne şi externe primite de către alte persoane
juridice.
 CONTROLUL EXECUŢIEI
BUGETULUI DE STAT,
BUGETULUI ASIGURĂRILOR
SOCIALE DE STAT ŞI BUGETELOR
FONDURILOR SPECIALE
În organizarea controlului folosirii banului public, trebuie însă să se ţină
seama de principiul separării puterilor în stat, cărora Constituţia României
le conferă o anumită autonomie.
În aceste condiţii, în concepţia modernă, controlul execuţiei bugetului de
stat se realizează pe trei căi: legislativă; judiciară; administrativă.
Examinăm sumar cele trei căi de control.
 2. CONTROLUL LEGISLATIV.
ATRIBUŢIILE CURŢII DE CONTURI

Parlamentul exercită direct controlul legislativ prin dezbaterea şi

aprobarea contului general anual de execuţie a bugetului de stat, a bugetului
asigurărilor sociale de stat şi a bugetelor fondurilor speciale. Prin votul
Parlamentului, autoritatea executivă este descărcată de gestiunea financiară.
Competenţa de aprobare este dată numai Parlamentului, pentru că, în
calitate de reprezentant al poporului, acesta este singura autoritate publică ce
exercită dreptul de supraveghere privind modul în care au fost percepute
veniturile publice şi efectuate cheltuielile aprobate prin bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale.
 3. Controlul administrativ

Ministerul Finanţelor Publice, ca organ al administraţiei publice centrale

de specialitate în domeniul financiar, are o răspundere importantă în luarea
măsurilor pentru asigurarea echilibrului financiar şi aplicarea politicii fiscal-
bugetare a statului, cheltuirea cu eficienţă a resurselor financiare. Pentru
realizarea acestei atribuţii generale, ministerul şi organele sale teritoriale au
dreptul şi obligaţia de a executa controlul preventiv şi de gestiune asupra
veniturilor şi cheltuielilor publice, precum şi controlul de gestiune asupra
patrimoniului public.
 3. Controlul administrativ

Celelalte organe ale administraţiei publice au, de asemenea, dreptul şi

obligaţia, pe linie ierarhică, de a efectua controlul preventiv şi de gestiune
asupra veniturilor şi cheltuielilor publice, precum şi controlul de gestiune asupra
patrimoniului public şi privat al statului din domeniile pe care le conduc sau
controlează.
De altfel, fiecare ordonator principal de credite întocmeşte o situaţie
financiară,
 4. CONTROLUL JUDICIAR

Tragerea la răspundere pentru modul defectuos de administrare şi gestionare a

patrimoniului public nu poate fi încredinţată autorităţii legislative sau autorităţii executive
pentru că excede atribuţiile acestora şi mijloacele procedurale necesare. În acelaşi timp,
este echitabil ca stabilirea răspunderii juridice să fie dată în competenţa unor
organe independente şi specializate.
În acest scop, iniţial, controlul judiciar a fost dat în competenţa Curţii de Conturi,
compusă din magistraţi, a căror atribuţie principală era de a judeca pe toţi administratorii,
contabilii şi gestionarii statului. Astfel, Constituţia României prevedea exercitarea de
atribuţii jurisdicţionale de către Curtea de Conturi, care erau concretizate şi detaliate
într-o lege separată.
Cu ocazia revizuirii din anul 2003, art.139 alin.1 din Constituţia României din 1991 a
fost modificat în sensul că „litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se
soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate.” În consecinţă, instanţele de
judecată din cadrul Curţii de Conturi şi-au încetat activitatea.
Acestea exercită un control judecătoresc specializat şi stabilirea răspunderii
juridice pentru modul defectuos de administrare şi gestionare a patrimoniului
public de către entităţile publice supuse auditului financiar extern al Curţii de
Conturi. Altfel spus instanţele judecătoreşti verifică respectarea dispoziţiilor
bugetare de către mânuitorii de bani publici.