TIPOLOGIA INTREPRINDERILOR

Efectuat:Marîi Dina
Întreprinderea este o unitate economică de producție, de
prestații de servicii sau de comerț. Întreprindere este orice
formă de organizare a unei activități economice, autonomă
patrimonial și autorizată potrivit legilor în vigoare să facă
acte și fapte de comerț, în scopul obținerii de profit prin
producerea de bunuri materiale și vânzarea acestora pe
piață sau prin prestări de servicii, în condiții de
concurență.
A. In functie de forma juridica
de organizare intreprinderile se
impart in:
v regii autonome – intreprinderi ale
      

statului, organizate in ramurile

strategice ale economiei nationale
sau pentru satisfacerea interesului
public la nivel local;

v   societati
    comerciale –
intreprinderi constituite pe baza
liberei initiative, prin asocierea de
persoane, de capitaluri sau mixte
(persoane si capitaluri).
Societatile comerciale la randul lor pot fi clasificate in urmatoarele forme:

Persoana fizica autorizata (PFA), nu are

personalitate juridica;

Asociatie familiala (AF), constituita in

mod similar, in baza aceluiasi act
normativ si pe baza acelorasi proceduri ca
si persoana fizica autorizata, intre
membri unei familii. Nu are personalitate
juridica;
Societate comerciala (SC), care este o
intreprindere cu personalitate juridica,
constituita potrivit legii[1], prin acordul
de vointa si cu aportul asociatilor
(persoane fizice sau juridice), in scopul
obtinerii de profit, in urma actelor de
comert. Societatea comerciala
dobandeste personalitate juridica in
momentul inregistrarii in Registrul
comertului.
Societatile comerciale se pot constitui in una din formele juridice
urmatoare:
Societate in nume colectiv (SNC);

Societate in comandita simpla (SCS);

Societate pe actiuni (SA), in conditiile in

care capitalul social este subscris integral
si simultan de catre semnatarii actului
constitutiv, sau daca are loc o subscriptie
publica (societate pe actiuni deschisa);

Societate in comandita pe actiuni (SCA);

Societate cu raspundere limitata (SRL).

B. Dupa sectorul de activitate

Primar: intreprinderi agricole, crescatoare

de animale, forestiere, piscicole,
extractive (miniere, petroliere);

Secundar: in acest sector intra acele

unitati economice care au ca principal
obiectiv transformarea materiilor prime,
materialelor, etc., in produse finite
(industria prelucratoare, constructii,
confectii, etc.);
Tertiar: intreprinderile de servicii –
comerciale, financiare, transporturi,
asigurari, hoteluri, restaurante, reparatii,
agentii de voiaj, etc.
C. Dupa marime:
D. Dupa tipul de relatii intre intreprinderi:

Ordonanta 27/2006 stabileste si tipul de relatii pe care o intreprindere le

poate avea cu alte intreprinderi, raportate la capitalul sau la drepturile de
vot detinute, ori la dreptul de a exercita o influenta dominanta,
determinand astfel inca un criteriu de clasificare:

Intreprinderi autonome;
Intreprinderi partenere;
Intreprinderi legate.
Intreprinderea autonoma este aceea care nu este clasificata ca legata sau
partenera. Este autonoma daca detine mai putin de 25% din capitalul social sau
din drepturile de vot (oricare din acestea este mai mica) in una sau mai multe
intreprinderi sau daca una sau mai multe intreprinderi nu detin mai mult de 25%
din capitalul social sau din drepturile de vot ale intreprinderii in cauza.

Intreprinderile partenere sunt toate intreprinderile care nu sunt clasificate ca

legate si intre care exista urmatoarea relatie: intreprinderea (din amonte)
detine, individual sau in comun cu una ori mai multe intreprinderi legate, 25%
sau mai mult din capitalul social ori din drepturile de vot ale unei alte
intreprinderi
Intreprinderile(din aval).
legate sunt intreprinderile intre care exista oricare dintre
urmatoarele raporturi:
v intreprinderea detine majoritatea drepturilor de vot ale actionarilor
    

sau ale asociatilor celeilalte intreprinderi;

v intreprinderea are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea
    

membrilor consiliului de administratie, de conducere ori de

supraveghere a celeilalte intreprinderi;
v intreprinderea are dreptul de a exercita o influenta dominanta asupra
    

celeilalte intreprinderi, in temeiul unui contract incheiat cu aceasta

intreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;
 E. Dupa forma de proprietate

In functie de originea capitalului si de caracterul activitatilor sale,

intreprinderea poate fi:

Publica: in acest tip de intreprindere,

totalitatea sau o parte a capitalului apartine
statului si, in general, finalitatea activitatilor
sale este satisfacerea necesitatilor cu caracter
social.

Privata: intreprinderea al carei capital este

proprietatea investitorilor privati iar finalitatea
este eminamente lucrativa.

Mixta: in care capitalul apartine partial

statului si investitorilor particulari.
 Diferenta intre intreprindere si organizatie

Sunt numite intreprinderi toate acele organizatii ale

caror principal obiectiv este obtinerea de profit (ca
rezultat al activitatii sale economice). Pe de alta parte,
se includ in termenul de organizatii toate acele societati
ale caror obiectiv principal nu este in mod necesar
obtinerea de profit, ci satisfacerea interesului social (de
pilda au scopuri umanitare sau reabilitarea
patrimoniului cultural, protectia mediului ambient,
etc.).

Prin urmare, putem afirma ca termenul de

intreprindere cuprinde un subgrup al
conceptului de organizatie, ca entitate ce
realizeaza o serie de bunuri si servicii
necesare societatii. De aceea, exista tendinta
de a schimba in mod generalizat termenul
obisnuit de intreprindere prin cel de
organizatie, care de asemenea se incadreaza
in definitia de mai sus, dar nu are drept
finalitate exclusiva obtinerea de beneficii
economice, asa cum s-a precizat.
Tendinta actuala este ca in orice tip de organizatie (catalogata sau nu ca
intreprindere), sa fie urmarite alte tipuri de obiective importante, cuprinse
in categoria de obiective strategice. Asemenea obiective sunt:

Valoarea sau imaginea de marca;

Garantia oferita pentru produsele sau

serviciile realizate;

Valoarea adaugata a produselor sau

serviciilor;
Cota de piata ocupata;

Aria geografica controlata;

Diversificarea activitatii in general