Sunteți pe pagina 1din 32

CURS 3

Stress: definiţie, tipuri variate de agenţi stressori.


Modele teoretice ale stressului (accepţiuni clasice vs.moderne).
Agenţi stressori: tipuri, particularităţi ale AS psihici faţă de alţi agenţi stressori.
Scala evenimentelor majore de viaţă Holmes şi Rahe: o tentativă de cuantificare a potenţialului patogen a diferitelor tipuri de agenţi stressori.
Relativitatea percepţiei şi evaluării agenţilor stressori.
Trăsături de personalitate relaţionate cu diferite tipuri de reacţie la stress (A,C,D).
Trăsături şi stiluri cognitive protectoare.
Definiția stresului
• Suma răspunsurilor nespecifice la orice solicitare a organismului (Selye)
• Sindromul general de adaptare (SGA), evoluează întrei stadii distincte:
– Stadiul de alarmă, presupune mobilizarea generală a forțelor de apărare ale
organismului, cu modificări d enatură fiziologică și biochimică, determinate de
acțiunea simpatică și eliminarea hormonilor corticosuprarenali. Cuprinde două
forme: de șoc ( cu hipotensiune, hipotermia, creșterea permeabilității vasculare)
și faza de contrașoc, cu diverde rsăpunsuri endocrine (creșterea ACTH, cortizol,
adrenalină, glicemie)
– Stadiul de rezistență corespunde unei aparente adaptări, însă sunt forțate peste
medie resursele adaptative ale organismului, cu un inivel ridicat de hormoni
corticuprarenali
– Stadiul de epuizare, apare dacă stresorul continuă să acționeze iar adaptarea nu
mai poate fi menținută. Simptomele seamănă cu cele ale reacțiie de larmă însă
rezistența organismului scade sub medie, iar dacă energis de stres se epuiezează
viața încetează.
Agenții stresori psihici
• Amenințarea
• Frustrarea
• Conflictul
• Rezolvarea unor probleme dificile
• Suprasolicitarea
• Subsolicitarea
• Remanența unor stări afective negative
Scala trăsăturilor majore de viață (Holmes și
Rahe)
• Orice schimbare a modului de viață care necesită numeroase modificări
poate fi percepută ca generatoare de stres
• Holmes și Rahe au încercat să măsoare impactul schimbărilor care apar în
modul de viață
• Au analizat corelația dintre schimbările recente de viață și apariția unor boli
și au constatat că anumite evenimente au influență certă în patogeneză
• Aceste evenimente au fost ierarhizate în funcție de posibilitatea crescută de
apariție a bolii
• Au fost evaluate principalele evenimente, grupate în patru categorii (starea
sănătății, munca, casa și familia și personal și social) și s-a acordat fiecăruia
un punctaj care indică potențialul patogen al evenimentului respectiv.
• Exemple: Decesul partenerului de viață -100, pierderea reputației – 60,
schimbarea reședinței – 40, probleme cu șeful 25, etc.
Limitele scalei Holmes și Rahe
• Chiar dacă evenimentele pozitive crează modificări și deci sunt stresante, cele mai
multe cercetări arată că evenimentele negative au un impact mult mai mare asupra
sănătății fizice și psihice ale individului, decât cele pozitive.
• Scala presupune că toți oamenii răspund la un eveniment dat în același fel, dar
există diferențe mari în modul în care oamenii sunt afectați de evenimente,
diferențe legate de vârstă, mediul cultural, personalitatea (trăsăturile imunogene
sau disimunogene) și experiența individului.
• Scala are o valoare orientativă, rezultatele ei trebuie discutate în contextul stresului
perceput, al stresurilor minore zilnice, al tipului de personalitate, al vulnerabilității
sale psihice și somatice
• Impactul evenimentelor trebuie analizat în funcție de momentul în care acționează
agentul stresor dar și de existența suportului social și a altor factori protectivi
(credința, echilibrul dintre nivelul de aspirații și cel de posibilități, asigurarea
nevoilor psihologice fundamentale / nevoia de afiliere, nevoia de securitate pe
termen lung, nevoia de noutate a experienței – Linton, etc.)
Tipul psihocomportamental A
• Rosenman, Friedman, Jenkins (1974) au pus în legătură acest
tip psihocomportamental cu predispoziţia pentru boli
cardiovasculare
• Tip A – colecţionar de stresuri
• Thorp (1992) – caracterisitici:
• Competitivitate excesivă
• Iritabilitate
• Agresiviteate şi ostilitate (interiorizate)
• Obsesia urgenţei timpului
• Insecuritate
• Însetat de răzbunarea nedreptăţii
• Succesul economic reprezintă ţinta lui constantă
• Ambiţia excesivă şi comportamentul impulsiv îl determină să realizze cât
mai mult şi să se bucure cât mai puţin
• Nelimitată dorinţă de aprobare şi recunoaştere
Tipul psihocomportamental A
• Efecte în plan biologic:
• Valori crescute ale trigliceridelor şi colesterolului plsmatic
• Răspuns hiperinsulinemic la administrarea de glucoză
• Secreţie crescută de noradrenalină
• Reducerea timpului de coagulare
• Creşterea nivelului corticotropinelor
• Reducerea concentraţiei STH din ser
• Efecte în plan psihologic:
• Anxietate
• Depresie
• Frustrare
• Ostiliate
• Lipsă de linişte sufletească
• Relaţia dintre tipul psihocomportamental A şi
afecţiunile coronariene poate fi explicată prin:
• Reactivitatea crescută la stres (creştere dublă a hormonilor de
stres) şi modul în care sistemul nervos simpatic răspunde la stres
(persoanele de tip A reacţionează prin furie, iritare şi tensiune
atunci când sunt ameninţate de un eşec, o hărţuire sau o
atmosferă de concurenţă)
• Aflux sporit de sânge în muşchii scheletici, neconsumat, cu
depunere consecutivă de colesterol
• Slăbirea sitemului imunitar
• Frecvenţa mai mare a conflictelor interpersonale, consecutive
ostilităţii, cu diminuarea suportului social
• Predispoziţia la adoptarea unor comportamente de risc pentru
sănătate (lipsa unui mic dejun consistent, fumat, consum excesiv
de alcool, sedentarism, etc).
Nucleul toxic al tipului A
• A – ambiţie maximă, nevoie de timp
• S – nelinişte, nerăbdare
• H – competitivitate, ostilitate cognitivă şi
comportamentală
• J – implicare profesională majoră
(“workaholic”)
Tipul psihocomportamental C
• Descris de către Temoshock (1990) pe baza
dimensiunii reprimare/vigilenţă, denumit şi anger-in
sau represiv.
• Este caracterizat de:
• Mecanisme de apărare puternice, mergând până la incapacitatea
de verbalizare şi de recunoaştere a propriilor emoţii, în special a
celor negative
• Un complex de reacţii negative secundare, precum
autodeprecierea, sentimente de neputinţă şi de pierdere a
controlului
• Tipul C constituie în plan comportamental o ilustrare
fidelă a copingului centrat pe emoţie.
• Tipului C i se poate asocia şi noţiunea de alexitimie,
caracterizată de o incapacitate de autocunoaştere şi expreise,
manifestată clinic prin:
• Sărăcirea vieţii imaginative
• Inabilitate de autoexaminare
• Rigidizarea, constricţia vieţii emoţionale
• Incapacitatea de exprimare adecvată şi nuanţată, în vederea comunicării
dispoziţiei
• Hiposimbolismul – capacitatea diminuată de simbolizare
• O noţiune conexă este alexisomia – incapacitatea de
exprimare la bolnavii somatici, a suferinţei lor corporale.
• Din punct de vedere neurohormonal şi imunitar, atât tipul C,
cât şi alexitimia şi alexisomia sunt frecvent asociate cu
diminuarea secreţiei de catecolamine şi a activităţii celulelor
NK şi cu hiperfuncţia axei hipotalamo-hipofizo-
corticosuprarenale, ceea ce accentuează inhibiţia celulelor
NK.
Tipul psihocomportamental C
• Studii retrospective – tip C:
• Persoane reţinute, stoice, compliante, pasive
• Fac eforturi pentru a menţine controlul emoţional
• Întreţin relaţii interpersonale plăcute în pofida disperării
interioare, pe care nu şi-o exprimă
• Sentiment cronic al lipsei de speranţă
• Reprimarea şi negarea exprimării propriilor emoţii negative
(suferinţa, tristeţea, furia, anxietatea).
• Studii prospective – tip C
• Lipsă de speranţă cronică rezultată din evenimentele dureroase ale
vieţii
• Exprimarea lacunară/incompletă a emoţionalităţii
• O nevoie acută de a fi alături de o persoană foarte importantă din
punct de vedere emoţional sau de a atinge un scop important.
Tipul psihocomportamental D
• Tip predispus la stres (Denollet, 1996), caracterizat
prin:
• Afectivitate negativă, exprimată în tendinţa de a experimenta
emoţii negative
• Inhibiţie socială, ce constă în emoţii şi comportamente blocate în
cadrul interacţiunilor sociale
• Tipul D este asociat cu scăderea calităţii vieţii şi cu
frecvenţa crescută a evenimentelor clinice adverse la
pacienţii suferind de insuficienţă cardiacă şi boală
coronariană ischemică
• Tipul D are cel mai mare impact asupra
funcţionalităţii sociale, emoţionale, asupra sănătăţii
mentale şi vitalităţii.
Trăsături imunogene şi
disimunogene de personalitate

Factori cu rol protector sau defavorabil


Trăsături disimunogene
• Firea anxioasă

• Personalitatea depresivă

• Nevrozismul
Anxietatea
• Asociată cu un stil perceptiv vigilent-evitant.

• Caracteristici: stare de nelinişte, de teamă,


chiar frică, nemotivată de existenţa unui
pericol real, identificabil. (“teamă fără obiect”)
≠ fobie.

• Anxiety, angst, angoisse.


Anxietatea
• Lader – anxietate - normală
- patologică (“nevrotică”).
• Anxietate reactivă - motivată de o cauză bine
justificată.
• Spielberger - anxietate de caracter – “firea
prăpăstioasă”.
• Anxietate ≠ angoasă - introduce
preponderent planul somatic ( manifestări
neurovegetative).
Anxietatea
• Anxietatea:
– trăsătură de caracter
– simptom al unei boli sau care
însoţeşte boala ( recul somato-
psihic)
– boală de sine stătătoare.
Anxietatea
• Sentimentul iminenţei un pericol indeterminat
• Starea de atenţie faţă de un pericol, o
veritabilă alertă psihică care cuprinde
subiectul în întregime
• Convingerea de neputinţă absolută, însoţită de
sentimentul de dezorganizare şi aneantizare în
faţa pericolului.
Anxietatea
• Anxietatea moderată – rol de “tampon” în faţa
agenţilor stresori.
• O stare de nelinişte permite subiectului să anticipeze
realist o situaţie adversă pe care o are de înfruntat –
îngrijorarea acţionează ca un sistem de alarmă cu
efecte benefice. E negativă când se instalează fără
motiv sau durează prea mult având rol
dezorganizator al comportamentului şi constituind o
sursă importantă a unui exces de hormoni de distres.
Personalitatea depresivă
• Însoţeşte unele boli – recul somato-psihic
• Rol etiologic în unele boli- efectul imunosupresiv
asupra celulelor NK.
• Caracteristici: dispoziţie disforică
• Senzaţii de neputinţă
• Lipsă de interes
• Sentimente de autoreproş
• Desconsiderarea propriei valori.
• Corelate somatice:
• scăderea apetitului,
• insomnia sau hipersomnia,
• numeroase şi variate forme de dureri.
Nevrozismul
• Caracteristici:
• anxietate,
• ostilitate,
• izolare,
• impulsivitate,
• culpabilitate,
• stimă de sine scăzută,
• timiditate.
• Asociat frecvent cu boli somatice.
• Amplificator al simptomelor – personalitate
înclinată către stres.
Nevrozismul
• Eysenck – instabilitate emoţională.
• Descriere: persoană sub medie ca inteligenţă,
voinţă, control emoţional, acuitate senzorială
şi capacitate de a se afirma şi de a se adapta.
Sugestibil, lipsit de persistenţă, lent în gândire
şi acţiune, nesociabil şi tinde să reprime
faptele neplăcute.
• Hipersensibilitate, hiperreactivitate, cu
dificultăţi în restabilirea echilibrului psihic,
după un şoc emoţional.
Concept Importanţă pentru sănătate Chestionar
de
investigaţi
e
Anxietate Somatizează intens HAD
Favorizează contagiunea informaţională
Poate grăbi prezentarea la medic dar şi apelul
la medicina alternativă.
Depresie Lipsă de interes şi motivaţie în desfăşurarea HAD
terapiei, asumarea suferinţei ca fiind meritată,
complianţă terapeutică scăzută ( lipsa
energiei pentru a continua tratamentul),
favorizează patogeneza prin comportamente
de risc asociate ( fumat, consum de alcool).
Nevrozism Preocupări intense pentru funcţionarea EPI
propriului corp, cenestopatii, anxietate,
insomnie.
Trăsături imunogene
• Autoeficacitate
• Locus de control intern
• Robusteţe
• Sentiment de coerenţă
• Stimă de sine
• Optimism
Autoeficacitatea
• Convingerea unei persoane în capacităţile sale
de a-şi mobiliza resursele cognitive şi
motivaţionale în vederea îndeplinirii cu succes
a sarcinilor date.
• AE (+) - motivaţie mai înaltă, centrare pe
problemă
• AE (-) - atribuirea insucceselor unor cauze ce
ţin de propria incompetenţă, predispoziţia la
anxietate şi depresie.
Locus de control
• Modul în care o persoană îşi explică succesul sau
eşecul, prin cauze de tip intern sau extern,
controlabile sau necontrolabile.
• LCI – convingerea că responsabilitatea pentru eşec,
respectiv meritul pentru succes stau în defectele,
erorile, respectiv în aptitudinile şi calităţile persoanei
şi au prea mică legătură cu întâmplarea.
• LCE – convingerea că sursa evenimentelor se găseşte
în soartă sau puterea altora.
Robusteţea
• Variabilă ilustrativă pentru rezistenţa la
stresul psihic.
• Are trei componente:
• LCI
• Angajarea şi persistenţa în scopul propus
• Percepţia schimbărilor de viaţă ca fiind
normale sau chiar ca pe nişte provocări.
Sentimentul de coerenţă
• Se structurează din copilărie şi adolescenţă şi
se stabilizează în jurul vârstei de 30 de ani.

• Are trei componente:


• Comprehensiunea
• Controlul
• Scopul
Stima de sine
• Raportul între valoarea proprie individului,
percepută de către acesta şi abilităţile sale de
a atinge scopurile dorite.

• Stima de sine (-) – asociată cu o


vulnerabilitate crecută la depresie sau poate fi
un indicator al acesteia.
Optimismul
• Minimalizarea gravităţii evenimentelor;
• Supraestimarea propriilor resurse de a le face
faţă.
• Umorul – strategie de ajustare capabilă să
reducă impactul evenimentelor stresante.
• Rol predictiv pentru longevitate, prognostic
pentru evoluţia favorabilă a unor boli.( ex.
cancer)
Concept Importanţa pentru sănătate Chestionar de
investigaţie
Autoeficacitate Nivel înalt al imunocompetenţei Schwarzer
limfocitelor T
& Jerusalem
Locus de control Rezistenţă crescută la stres, coping Lumpkin
direct
intern
Robusteţe Efect de mediere asupra evaluării Funk
evenimentelor, rol în modelarea
consecinţelor stresului psihic
Coerenţă Rezistenţă crescută în condiţii de Antonovsky
stres psihic acut
Stimă de sine Vulnerabilitate scăzută la depresie, Rosenberg
rezistenţă crescută la stres
Optimism Atenţie crescută acordată factorilor Scheier &
de risc, coping activ, dispoziţie
pozitivă Carver