NURSING PEDIATRIE

Prof:Cristina Ionasiu Rebreanu

Elevii:
Oprea Evelina
Ianoșiga Cristina
Cristian Bărbulescu
Dendorfer Alexandra
 HEPATITA PEDIATRICĂ C

Hepatita pediatrică C este o afecțiune inflamatorie hepatică specific umană,

determinată de virusul hepatic C, apărută în copilărie, care afectează întregul
organism şi se caracterizează, din punct de vedere clinic, prin apariția unui tabloul
clinic specific patologiei hepatice.

Hepatita C la copii se poate prezenta sub forma acută, cu evoluție

autolimitată şi vindecare spontană, sau se poate prezenta sub forma cronică, cu
evoluție îndelungată şi progresivă spre ciroză hepatică sau carcinom hepatocelular.

În prezent, hepatita cronică cu virus C reprezintă principala cauză care

determină apariția cirozei hepatice, a carcinomului hepatocelular și a decesului
prin afecțiuni hepatice, nu doar în rândul persoanelor adulte, ci și în rândul
copiilor.
 Cauze şi factori de risc
Virusul hepatic C aparține familiei
Flaviviridae, din genul Hepacovirus.
Virusul prezintă un diametru de
aproximativ 30-50 mm, este alcătuit
dintr-un înveliș lipidic, antigenul
VHC și genomul viral, format dintr-o
singură catenă liniară de ARN.

Virusul hepatic C la copii poate fi

depistat în sângele infectat cu mult
timp înainte de apariția
manifestărilor clinice specifice bolii
Transmiterea virusului hepatic C la copil hepatice. Perioada de incubație a
se poate realiza pe cale parenterală, prin virusului hepatic C este cuprinsă
transfuzii de sânge infectat sau produse între 6-12 săptămâni, până la 6-9
derivate de sânge (masă eritrocitară, masă luni.
trombocitară sau plasmă) infectate, prin
utilizarea acelor sau a instrumentarului
chirurgical infectat. Totodată, transmiterea
virusului hepatic C se poate realiza
transplacentar, de la mamă la făt.
Copiii expuși riscului crescut de a se infecta cu virusul hepatic C sunt cei care
consumă droguri, copiii politransfuzați, copiii supuși diferitelor intervenții
chirurgicale (prin utilizarea instrumentarului chirurgical infectat), copiii supuși unui
transplant de organ (organ provenit de la alte persoane infectate cu virus hepatic
C) şi copiii proveniți din mame infectate cu virusul.
 Morfopatologie
Hepatita acută virală cu virus hepatic C poate prezenta la examenul histopatologic poate
zonelor de necroză hepatocitară de dimensiuni variabile, regenerare hepatocitară,
hiperplazia celulelor Kupffer, stază biliară şi prezența la nivelul spațiilor portale a unui
infiltrat inflamator bogat în polimorfonucleare eozinofile şi neutrofile, limfocite şi
macrofage.

Hepatita cronică cu virus hepatic C poate prezenta la examenul histopatologic, pe lângă

elementele descrise anterior la hepatita acută C, inflamarea și fibrozarea spațiilor portale,
care sunt lărgite şi prezintă în componență un infiltrat inflamator bogat în macrofage şi
limfocite.
Semne şi simptome clinice
Numeroase cazuri (aproximativ 90% din cazuri) de hepatită virală cu virus hepatic C
apărută la copii evoluează asimptomatic.

Cea mai frecventă manifestare clinică a copiilor bolnavi diagnosticați cu hepatită C

este astenia. Icterul tegumentar este întâlnit mult mai rar în cadrul hepatitei cu virus C.

Totodată, copilul diagnosticat cu hepatită C, acută sau cronică, mai poate prezenta:

Fatigabilitate Grețuri, vărsături

Senzația de sfârşeală Diaree sau constipație
Anorexie Meteorism
Inapetență Disconfort abdominal
Disfagie Cefalee
Scădere în greutate Tuse
Sațietate precoce
Tratament
 Tratamentul administrat copiilor cu hepatită C acută sau cronică se administrează în
funcție de particularitățile fiecărui caz clinic în parte, în funcție de forma de boală
(acută sau cronică), în funcție de etiologie (sursa de infecție) şi starea de sănătate a
copilului (alte patologii asociate care pot agrava evoluția bolii).

 Tratamentul presupune respectarea unui regim igieno-dietetic, tratament etiologic de

combatere a agentului patogen, tratament patogenic de limitare a extinderii leziunilor
inflamatorii şi evoluției bolii, tratament simptomatic de ameliorare simptomelor clinice
apărute și pentru a îmbunătăți calitatea vieții bolnavilor, iar în cazurile severe, fără
răspuns la tratamentul medicamentos, se indică efectuarea transplantului hepatic.

 Regimul igieno-dietetic presupune repaus la pat, limitarea efortului fizic şi adoptarea

unui regim alimentar hipercaloric, hiperpropeic și hipolipidic (40-50 kcal/kg corp/zi, 8-10
g/kg corp/zi glucide, 1,5-3 g/kg corp/zi proteine și 2-3 g/kg corp/zi lipide). Se
recomandă consumarea a 4-5 mese pe zi şi evitarea alimentelor prăjite, a produselor
conservate, a brânzeturilor fermentate şi a produselor grase. În formele cronice de boală
se recomandă.
 Tratamentul etiologic presupune administrarea interferonului (Interferon-alfa,
Interferon pegylat) şi a preparatelor antivirale (Ribavirină), pentru obținerea
unei supresii virale și a dispariției semnelor clinice specifice bolii.

 Tratamentul patogenic presupune administrarea preparatelor

hepatoprotectoare (precum Aspatofort, Silimarină), substanțe hepatotrope şi
lipotrope (colină, metionină) si substanțe cu acțiune detoxifiantă (precum
Arginină-sorbitol sub formă de perfuzii administrate pe cale intravenoasă).

 Tratamentul simptomatic presupune ameliorarea durerilor abdominale și a

cefaleei, prin administrarea de antialgice (precum Algocalmin, Piafen),
ameliorarea grețurilor şi a vărsăturilor prin administrarea de medicamente
antispastice (precum Metoclopramid).
VĂ MULȚUMIM!