Sunteți pe pagina 1din 11

Motorul Otto si motorul

Diesel

Motorul diesel Motorul otto

Doroftei Rafael
Clasa a X-a E
Definiție

• Un motor termic este o mașină termică motoare, care transformă căldura în lucru mecanic.

• • Un motor termic lucrează pe baza unui ciclu termodinamic realizat cu ajutorul


unui fluid. Clasificare Motoarele termice se pot clasifica după mai multe criterii.
Unul dintre acestea ar fi în funcție de locul în care se produce arderea:
• • cu ardere internă
• – motorul Otto
• -- motorul Diesel
• • cu ardere externă
• – turbina cu aburi
• Motoarele cu ardere internă, motoarele Otto și Diesel, funcționează amândouă pe
4 timpi.
• Motorul Otto Este un motor cu aprindere prin scânteie. Cumbustibilul folosit
de acest motor, un amestec de vapori de benzină și aburi, este aprins de o
scânteie electrică produsă de o bujie. El funcționează în 4 timpi, și anume:
admisia, compresia, timpul motor (aprinderea, arderea și detenta) și
evacuarea. Admisia: pornind de la punctul mort superior pistonul coboară în
cilindru. Supapa de admisie este deschisă, iar supapa de evacuare este
inchisă. De aceea, în cilindru, pătrunde amestecul exploziv. Compresia: când
pistonul ajunge la punctul mort inferior, supapa de admisie se închide și
pistonul începe să urce în cilindru, realizând o coprimare adiabatică a
substanței de lucru. Timpul motor: cînd pistonul se apropie de punctul mort
superior, scânteia produsă de bujie aprinde amestecul exploziv, care arde
foarte rapid. Atât din acest motiv, cât și datorită inerției pistonului,
temperatura și presiunea gazelor arse cresc foarte rapid. Pistonul coboară în
cilindru iar gazele arse se destind aproximativ adiabatic. Evacuarea: când
pistonul ajunge la punctul mort inferior se deschide supapa de evacuare.
Presiunea din cilindru scade rapid, până la valoarea presiunii atmosferice.
Pistonul începe să urce în cilindru și să evacueze gazele arse. Cănd pistonul
ajunge în punctul mort superior, supapa de evacuare se închide, cea de
admisie se deschide iar ciclul se repetă .
• Ciclul său de funcționare este aproximat de un ciclu ideal, numit ciclul Otto, format
din două transformări adiabatice și două transformări izocore.
• Motorul Diesel Motorul diesel este un motor cu ardere internă în care cumbustibilul se
aprinde datorită temperaturii ridicate create de comprimarea aerului necesar arderii, și nu
prin utilizarea unui dispozitiv auxiliar, așa cum ar fi bujia în cazul motorului prin aprindere
prin scânteie. În cilindru se aspiră aer la presiunea atmosferică. Acesta este apoi comprimat
adiabatic. Când pistonul ajunge la punctul mort superior, aerul este comprimat până la
presiuni de circa 50 atm, când temperatura atinge valori de aproximativ 800 C. Din acest
moment se injectează cumbustibil (motorină) la presiune suficient de mare pentru ca acesta
să fie pulverizat extrem de fin la pătrunderea în cilindru. Motorul Diesel nu are buji. Arderea
combustibilului se face prin autoaprinderea acestuia la contactul cu aerul foarte cald din
cilindru. Ciclul de funcționare real este aproximat de un ciclu ideal numit ciclul Diesel,
format din două transformări adiabatice, o transformare izobară și una izocoră.
Știați că? • Numele motorului a fost dat după inginerul german Rudolf Diesel,
la sugestia soției sale, Martha Diesel ce i-a spus ,,Nenn ihn doch einfach Dieselmotor!”
(„numește-l pur și simplu motor Diesel!”)? • Inventatorul motorului Diesel voia la început
ca, printre posibilele combustibile ale motorului, să fie și praful de cărbune? • În 1900, la
Expoziția Universală, motorul Diesel a funcționat pentru prima dată cu ulei de alune?
Deosebiri și asemănări Deosebiri • La motorul Diesel,
spre deosebire de motorul Otto, în cilindru este aspirat doar aer curat, care este
comprimat mal mult decât Ia motorul Otto, aerul atinge astfel o temperatură de
7000 C pana Ia 9000 C.
Motorul Otto aspiră un amestec de benzină şi aer, îl comprimă şi îl aprinde
cu o scânteie electrică.
Motorul Diesel aspiră aer, îl comprimă şi apoi este injectată motorina care se
aprinde. Motorul Otto foloseşte o rată de compresie ce variază între 8:1 şi 12:1.
Motorul Diesel foloseşte o rată de compresie mult mai mare şi anume 14:1
până la 25:1. Motorul Otto foloseşte un carburator unde este amestecată
benzina cu aerul, sau o pompă de injecţie (carburantul nu este injectat direct în
cilindru).
Motorul Diesel foloseşte injecţie directă, în care combustibilul este injectat
direct în cilindru.
Asemănări • Părțile esențiale ale unui motor Otto și Diesel coincid.
• Istoric – motorul Diesel • Rudolf Diesel și-a bazat design-ul motorului Diesel
pe cel al motorul făcut în 1876 de către Nikolaus Otto. În același an în care a
fost inventat motorul, Adolphus Busch a călătorit în Cologne pentru a negocia în
vderea posedării drepturilor depline de vânzare a motorului în S.U.A. Și Canada. În
examinarea acestuia, Adolphus a notat că motorul Diesel din acea vreme funcționa
la 32 din 35% din capacitatea termodinamică, pe când un motor normal ar fi
operat la doar 18%. • La începutul sec. XX,
când marile motoare Diesel au fost folosite, acestea au luat o formă similară
motoarelor cu abur din acea vreme, cu pistonul fiind conectat la supapa printr-un
rulment. •
– Puncte tari: funcționează cu mai puțin combustibil decât un motor cu petrol,
performând aceeași muncă. durata de funcționare a unui motor Diesel este
de două ori mai mare decât a unuia cu petrol. motorul Diesel poate fi folosit și
în mine, deoarece folosește foarte putțn monoxid de carbon. nefolosind
curent electric, motorul Diesel este mai practic. • Puncte slabe • poate cauza
cancer. • datorită presiunii ridicate, motorul poate cauza accidente. • produce
emisii poluante.
• Istoric – morotul Otto • Nikolaus August Otto a fost inventatorul primului
motor cu combustie internă care ardea în mod eficient combustibilul direct într-o
cameră cilindrică cu piston mobil, mișcarea efectuându-se de-a lungul generatoarei
cilindrului. Deși fuseseră inventate și alte motoare cu combustie internă, acestea
nu s-au bazat pe patru timpi separați. Conceptul de patru timpi este posibil să fi
fost deja discutat la data invenției lui Otto, dar el a fost primul care l-a pus în
practică. • Ciclul motorului Otto a fos pentru prima dată patentat de Eugenio
Barsanti și Felice Matteuci în 1854, urmat de primul prototip în 1860. În 1867,
împreună cu inginerul Eugen Langen (1833-1895), Nikolaus Otto a construit un
motor termic cu ardere internă, cu piston în patru timpi, care folosea combustibil
gazos.
• Motoarele diesel timpurii: Intenția lui Rudolph Diesel a fost aceea de a înlocui motorul cu
abur ca sursă primară de energie pentru industrie. Motoarele diesel de la sfârșitul
secolului XIX și începutul secolului XX foloseau aceeași formă și dispunere ca motoarele cu
abur industriale: cilindri cu cursă mare, fără carter, supape exterioare, chiulase pentru
fiecare cilindru și arbore cotit cuplat la un volant enorm. Curând, vor apărea motoare mai
mici, cu cilindri verticali, în timp ce majoritatea motoarelor industriale de mărime mare și
medie aveau tot cilindri orizontali, și întocmai ca motoarele cu abur, aveau mai mulți
cilindri. Cele mai mari motoare diesel timpurii erau replici ale celor cu abur, cu lungimi
impresionante, de câțiva metri. Acestea funcționau cu viteze foarte mici, în special
datorită motorinei injectate cu ajutorul aerului comprimat, dar și pentru că trebuiau să
corespundă majorității utilajelor industriale construite pentru motoarele cu abur, unde
vitezele normale de operare se încadrau între 100 și 300 rpm. Motoarele erau pornite cu
ajutorul aerului comprimat, care era introdus în cilindri și rotea motorul, deși cele mai mici
puteau fi pornite și manual.
• În primele decenii ale secolului al XX-lea, când marile motoare diesel erau montate pe
nave, acestea aveau forma motoarelor cu abur, pistonul împingea o tijă cuplată la o bielă
ce rotea arborele motor. Urmând modelul motoarelor cu abur, s-au construit motoare cu
dublă acțiune, unde arderea avea loc în ambele părți ale pistonului pentru a mări puterea.
Acestea aveau doua rânduri de supape și două sisteme de injecție
Sistemul permitea, de asemenea, modificarea sensului de rotație, prin modificarea timpilor de
injecție. Prin urmare, motorul putea fi cuplat direct la axul elicei, fără a mai fi nevoie de o cutie
de viteze. Deși aveau o putere mare și erau foarte eficiente, marea problemă a motoarelor cu
dublă acțiune era etanșeitatea camerelor de ardere. În anii 1930 s-a descoperit că montarea 
turbocompresoarelor era o soluție mai ușoară și eficientă.
Motoarele diesel moderneMotoarele diesel sau cu aprindere prin comprimare sunt în doi sau în
patru timpi. Majoritatea motoarelor sunt în patru timpi, dar unele motoare mari funcționează în
2 timpi, de exemplu cele de pe nave. Majoritatea locomotivelor moderne folosesc motoare
diesel în doi timpi, cuplate la generatoare electrice ce acționează motoare electrice, eliminând
nevoia transmisiei. Pentru creșterea presiunii în cilindri s-a folosit supraalimentarea, mai ales la
motoarele diesel în doi timpi care au câte o cursă utilă la fiecare rotație a arborelui cotit.
În mod normal, cilindrii sunt multiplu de doi, dar se poate folosi orice număr de cilindri, atât
timp cât sunt eliminate vibrațiile excesive. Cea mai folosită configurație este cea de 6 cilindri în
linie, dar sunt folosiți și 8 cilindri în V sau 4 în linie. Motoarele de mică capacitate (în special cele
sub 5000 cmc) au de obicei 4 (majoritatea lor) sau 6 cilindri, fiind folosite la autoturisme. Există
și motoare cu 5 cilindri, un bun compromis între funcționarea lină a unuia de 6 cilindri și
dimensiunile reduse ale unuia de 4 cilindri. Motoarele diesel pentru întrebuințări curente (bărci,
generatoare, pompe) au 4, 3, 2 sau chiar un singur cilindru pentru capacități mici.
În dorința de a îmbunătății raportul greutate/putere s-au adus inovații privind dispunerea
cilindrilor pentru a obține mai multă putere per cilindree. Cel mai cunoscut este 
motorul Napier Deltic, cu trei cilindri dispuși sub formă de triunghi, fiecare cilindru având 2
pistoane cu acțiune opusă, întregul motor având 3 arbori cotiți.
• Cel mai cunoscut este motorul Napier Deltic, cu trei cilindri dispuși sub formă de triunghi,
fiecare cilindru având 2 pistoane cu acțiune opusă, întregul motor având 3 arbori cotiți.
Compania de camioane Commer din Marea Britanie a folosit un motor asemănător pentru
vehiculele sale, proiectat de Tillings-Stevens, membru al Grupului Rootes, numit TS3.
Motorul TS3 avea 3 cilindri în linie, dispuși orizontal, fiecare cu 2 pistoane cu acțiune opusă
conectate la arborele cotit printr-un mecanism de tip culbutor. Deși ambele soluții tehnice
produceau o putere mare pentru cilindreea lor, motoarele erau complexe, scumpe de produs
și întreținut, iar când tehnica supraalimentarii s-a îmbunătățit în anii 1960, aceasta a rămas o
soluție marginală pentru creșterea puterii.
• Înainte de 1949, Sulzer a construit, experimental, motoare în doi timpi supraalimentate la 6 
bar, presiune obținută cu ajutorul unor turbine acționate de gazele de evacuare .
• Surse informare: →Wikipedia

• →Manualul de fizica pentru clasa a X-a

S-ar putea să vă placă și