Desemnează interconexiunile între sistemele bancare și piețele financiare
naționale, apărute în urma liberalizării și dereglementării financiare și care au condus la emergența unui spațiu financiar mondial
EPICENTRUL GLOBALIZĂRII FINANCIARE
Îl reprezintă piața unică planetară a banilor, dar aceasta este întotdeauna
considerată proprie globalizării economiei care implică deopotrivă mondializarea schimburilor de bunuri și servicii de care este legată PROCESUL DE GLOBALIZARE FINANCIARĂ
Presupune pe lângă mobilitatea capitalurilor
(posibilitatea deplasării acestora de pe o piață financiară pe alta sau dintr-o țară în alta) și posibilitatea de substituire a activelor, ceea ce lărgește câmpul de acțiune al investitorilor, respectiv locul investiției și moneda de suport REGULA CELOR 3 „D” ȘI PIAȚA FINANCIARĂ Dezintermedierea, este recursul direct al operatorilor internaționali la piețele financiare fără a trece prin intermediarii financiari și bancari pentru efectuarea operațiunilor de plasament și împrumut
Defragmentarea piețelor corespunde abolirii frontierelor dintre
piețe separate anterior: deschiderea către exterior a piețelor naționele precum și dispariția din interiorul acestor piețe a compartimentelor existente
Dereglementarea a fost un element motor al globalizării financiare.
Autoritățile monetare din principalele țări industrializate au abolit reglementările referitoare la schimburi pentru a facilita circulația internațională a capitalului CARACTERISTICILE Extinderea geografică a GLOBALIZĂRII piețelor financiare mondiale și FINANCIARE extensiunea sistemului internațional al finanțelor Creșterea fluxurilor private de Expansiunea conglomeratelor capital înspre țările în curs de financiare dezvoltare Creșterea competiției pe piețele financiare internaționale Amploarea și intensitatea ridicată a tranzacțiilor, rețelelor și fluxurilor financiare globale contemporane, dezvoltarea explozivă a activităților financiare globale începând cu anii 80 Complexitatea și viteza tranzacțiilor și fluxurilor financiare Premisele istorice ale globalizării financiare s-au constituit în cadrul unui important proces evolutiv, asupra căruia au acționat mai mulți factori:
• Apariția pieței eurodolarului
• Evoluția sistemului monetar internațional • Creșterea economică remarcabilă înregistrată în Asia de Sud-Est • Creșterea interdependențelor prin comerț și investiții • Progresul tehnic • Concurența • Dereglementarea • Creșterea datoriei publice ETAPELE GLOBALIZĂRII FINANCIARE
Renunțarea la convertibilitatea în aur a dolarului
(1971) și prăbușirea sistemului monetar de la Bretton Woods Dezvoltarea inovațiilor financiare și progresul tehnic Dereglementarea, care permite accesul la piețele internaționale Liberalizarea piețelor financiare în unele țări nou industrializate (în special din Asia de Sud-Est) POLITICA FAȚĂ DE GLOBALIZAREA FINANCIARĂ
În principal există două curente de opinii și anume:
Adepții liberalismului, susțin că beneficiile mondializării
sunt superioare costurilor sale Cei de inspirație keynesistă, sunt de părere că piețele financiare sunt instabile prin natura lor și lăsate liber favorizează speculația în detrimetrul activităților productive. În aceste condiții ar fi necesară o puternică acțiune de reglementare sub două forme: o re-taxare și o reglementare a operațiunilor financiare. VĂ MULȚUMESC!