PARTICULARITATILE

TABLOULUI CLINIC SI A
TRATAMENTULUI ORTOPEDO-
PROTETIC LA MICROSTOMIE SI
CONTRACTURI MANDIBULARE
Microstomia este o reducere congenitală sau dobîndită în
mărimea deschiderii cavității bucale care este suficient de
severă pentru a compromite nutriția și calitatea vieții.
Persoanele cu microstomie pot întâmpina probleme legate de vorbire, aportul

oral, igiena dentară, expresia feței și dificultatea introducerii aparatelor dentare.

În plus, această problemă poartă, uneori, o desfigurare cosmetică care

contribuie la izolarea socială a pacientului.

Degradarea severă a dinților care poate urma este apoi complicată de accesul

limitat al dentistului, eventual întârziind tratamentul și ducând la infecții

odontogene mai extinse.

Epidemiologie
Incidența și prevalența microstomiei sunt dificil de
determinat deoarece nu sunt disponibile criterii sau
clasificări pentru diagnosticare.
Odată cu dezvoltarea tehnicilor clare inovatoare și
transfer tisular microvascular, microstomia după extirparea
tumorii cavității bucale a devenit o condiție mai puțin
frecventă.
Cu toate acestea, rapoartele au arătat că 3,7-10,8% din
admiterile la arsuri termice și mai mult de 30% din cazurile
de sclerodermie facială difuză sunt complicate de
microstomie.
Microstomia asociată sindroamelor congenitale este mai
puțin frecventă.
Prevenirea și terapia cu aparatură,
dispozitive de expansiune
Aparatele sunt clasificate pe baza direcției întinderii
(orizontală, verticală, circumcorală) și plasării (exterioară și
internă). Se ea în considerare vârsta pacientului, dentiția,
localizarea și profunzimea stării patologice.
Aparatul de prevenire a microstomiei este disponibil pe scară
largă, ușor de utilizat pentru medici și pacienți și nu necesită
dentiție intactă. Totuși, ca și în cazul tuturor dispozitivelor,
acest aparat are dezavantaje. Nu împiedică eversiunea buzei
inferioare atunci când cicatricea este adiacentă frontierelor
vermilionului, există un potențial de distrugere a pielii și
pacientul nu poate reține secrețiile orale.
În cazurile de traumatism, o atelă trebuie
instituită în termen de 2 săptămâni de la rănire.
Aparatul este purtat timp de 6 luni;apoi poate fi
purtat numai în timpul nopții. În unele cazuri,
aparatul poate fi îndepărtat și inserat repetat pe
tot parcursul zilei.
O dată cu plasarea paratului se injectează
agenți chimici care inhibă creșterea
fibroblastelor , ce au arătat potențial în
prevenirea formării cicatricilor.
Efectuarea masajul îmbunătățesc rezultatul
pacientului.
Contrastul mandibular: clasificarea și cauzele

 Această patologie este cauzată de modificări traumatice

și inflamatorii ale articulațiilor țesutului subcutanat, ale
pielii, fibrelor nervoase, mușchilor masticatori și fixării
parotid-temporale. În funcție de gravitatea și
manifestările bolii, există mai multe tipuri de contracții
mandibulare. Acestea includ procese patologice
temporare (instabile) și persistente, precum și
congenitale și dobândite în timpul vieții pacientului.
Instabil
 Contractele de natură temporară sunt exprimate în
slăbiciunea mușchilor masticatori. Cel mai adesea se
manifestă sub forma complicațiilor datorate fixării prelungite a
maxilarului (de exemplu, după purtarea anvelopelor) sau ca o
consecință a procesului inflamator în țesuturile maxilarului.
Persistent
 Patologiile persistente sunt cauzate de deformarea părții
inferioare a feței datorită cicatrizării țesuturilor moi sau a
proceselor inflamatorii. De exemplu, dupa o rană împușcată
pe față, vătămarea oaselor craniului, fracturile, arsurile,
precum și inflamațiile transferate ale țesuturilor periomaxilare.
Aspectul contracției mandibularului cicatricial este adesea
asociat cu boli cum ar fi stomatita ulcerativă, sifilis și gingivita
necrozantă.
Există trei grade de contracție mandibulară:
 Primul - deschiderea gurii pacientului este slab limitată.
Distanța dintre suprafețele dinților centrali ai maxilarului
superior și inferior este de 3-4 cm.
 Al doilea este restricția de deschidere a gurii în intervalul
de 1-1, 5 cm.
 În al treilea rând - gura nu se deschide mai mult de 1
cm.
Simptome caracteristice
 tulburări de vorbire;
 dificultăți în a mesteca alimente;
 creșterea spațiilor interdentare, în special în
rândul din față (dinții sunt în formă de
ventilator);
 deformarea oaselor maxilare;
 subdezvoltarea maxilarului inferior al
pacientului în comparație cu partea superioară;
 deplasarea vizibilă a maxilarului inferior la
deschiderea gurii
 TABLOUL CLINIC SI
TRATAMENTUL
ORTOPEDO-PROTETIC
A PACIENTILOR CU
LEZIUNI
POSTREZECTIONALE A
MAXILEI SI
Etiologia leziunilor
 Congenitale
 Dobindite, ca rezultat al :
Procesele inflamatorii – osteomielitele,
infectii speciice;
Interventii chirurgicale – tratamentul
tumorilor;
traume prin arme de foc
Accidente rutiere
Tabloul clinic
 Dereglari functionale de masticatie,
deglutitie, respiratie, fonatie;
 Prezenta deformarilor mucoasei de
cicatrice;
 Tesuturile moi de la marginea defectului;
 Prezenta sau absenta substratului osos
Clasificarea breselor palatine,
dupa Kurleandski:
Grupa 1- Brese ale palatului dur cu prezenta dintilor pe ambele hemiarcade ale
maxilei
○ bresa mediana a palatului dur;
○ bresa laterala a palatului dur;
○ bresa frontala a palatului dur;
Grupa 2 – Brese ale palatului dur cu prezenta dintilor numai pe o hemiarcada a
maxilei:
○ bresa mediana a palatului dur;
○ absenta totala a unei jumatati a maxilei;
○ absenta unei parti mari a maxilei cu prezenta pe cea restanta a 2-3 dinti;
Grupa 3 – Brese ale palatului dur cu lipsa totala a dintilor pe maxila :
○ bresa mediana;
○ absenta totala a maxilei cu lezarea marginii orbitale inferioare;
Grupa 4 – Brese ale palatului moale ori dur si moale:
○ scurtarea cicatricica si deplasarea palatului moale;
○ bresa palatului dur si moale cu prezenta dintilor pe una din hemiarcadele maxilei;
○ bresa palatului dur si moale cu edentatie totala.
 Reieșind din clasificarea prezentată, sarcina
tratamentului se complica cu majorarea grupei. La
pacientii cu tabloul clinic caracteristic pentru prima
grupă-tratamentul protetic este cel mai simplu, deoarece
sînt condiții favorabile pentru fixarea dispozitivului
protetic. În dependență de starea arcadei dentare va fi
confectionata o placa palatinală obișnuita sau o proteza
parțial mobilizabilă cu placa la prezenta breșelor arcadei
dentare. Pentru o separație mai fidelă a cavitatii bucale
de cea nazala, la o distanta de 2-3 mm de marginea
breșei pe suprafata mucozală a plăcii se confecționeaza
un val circular din acrilat cu înalțimea de 1-1.5 mm.
Aceasta formațiune, înfundîndu-se în fibromucoasa, ne
asigura o majorare a ermetizarii cavitatii bucale de cea
nazala. Totodata trebuie de mentionat ca aceasta este
posibil numai la aplicarea croșetelor de menținere.
Aparatele si protezele maxilofaciale se clasifică
in functie de patologia si indicatia clinică astfel:
 Aparate si proteze utilizate postextractional
• Temporare – in accidente ale
extractiei dentare
 Hemoragia – (ligatura in 8, placa
conformator)
 Fractura tuberozitătii – placa conformator
Fractura tuberozitătiii – placa palatinală cu o şa
terminală conformatoare
 Permanente
 Extractia alveoloplastică cu protezare imediată
 În accidentele postextracționale ale molarului
3 superior cu fractura tuberozității crestei
alveolare maxilare este indicată realizarea
printr-o tehnică indirectă a unei plăci
palatinale cu o şa terminală care să
circumscrie tuberozitatea implicată. După
reducerea fracturii, în cazul în care fragmentul
fracturat este mentinut de periost, prin
aplicarea acestei plăci se obtine imobilizarea
acestuia creând astfel toate premisele unei
vindecări osoase corespunzătoare.
Aparate și proteze utilizate în patologia tumorală:
 Permanente
 Defecte de maxilar – proteza cu obturator
 Defecte de mandibulă – proteza cu ghidaj

Aparate și proteze utilizate în tratamentul

chirugical al chisturilor maxilo-mandibulare:
 Temporare – Obturatorul de marsupializare
Aparate și proteze utilizate în patologia
articulatiei temporo-mandibulare:
 Temporare – Gutiera ocluzală de repozitionare
 Placă de protecție pentru închiderea
autoplastică a comunicărilor oro-sinuzale și
oro-nazale
 În cazul rezecției parțiale a mandibulei, luînd în
considerație mobilitatea ei, alegerea construcției
protetice este mult mai dificilă mai ales la
pacienții cu exarticularea segmentului
rezecționat. Pentru reabilitarea protetica a
acestor pacienti se confeționeaza proteze-
aparate mobilizabile, folosind diferite sisteme de
croșetare, culise sau ale dispozitive de fixare.
Baza protezei va fi realizata cu captușeala
elastică. Pentru evitarea deplasarii fragmentului
mandibular restant se va confectiona șina
Vankevici care datorită planului înclinat menține
fragmentul în poziția necesară.
 În acest scop au fost propuse si alte proteze-
aparate fixe si mobile, însa au fost modificate atît
construcția fixă, cît și cea mobilizabilă. Una din
modificarile construcțiilor mobilizabile constă în
utilizarea sistemelor crosetare unite prin unul sau
doua arcuri ce trec de la o hemiarcada pe
cealalta în scopul ancorării dispozitivului la
maxilă. Din zona corespunzatoare de trecere a
arcului de pe versantul palatinal pornește un
plan înclinat pe care in timpul funcției mandibula
alunecă sau pe o bara metalica sudata de
coroanele dintilor inferiori, mentinind fragmentul
restant în pozitia necesară.