Sunteți pe pagina 1din 12

Particularitățile manifestării

luesului pe mucoasa cavității bucale

A elaborat: Ursu Diana


Grupa S1504
Etiologie. Căile de infectare
Luesul este o boală infecțiosă cronică, de natură
bacteriană, fiind cauzată de bacteria spirocheta
Treponema Pallidum.

Infectarea se efectuează prin contactul direct al


pielii sau mucoasei cu obiectele și instrumentarul
stomatologic infectat. Condițiile principale de
infectare sunt microtraumele epiteliului pielii si
mucoaselor.

Alte căile de infectare:


 prin contact sexual
 de la mamă la făt(prin placentă sau la naștere)
 prin intermendiul transfuziilor
Simptomele, stadiile și formele sifilisului
Dupa infectarea inițiala, Treponema Pallidum determină
apariția unei mici leziuni la locul de pătrundere în
organism, leziune care trece de la sine, dupa care
bacteria  poate ramane latentă în organism zeci de ani,
astfel ca pacientul nici nu stie ca este purtător al acestei
infecții.
Simptomatologia variază în funcție de cele 4 stadii ale
bolii, care sunt primar, secundar, și terțiar.
Sifilisul primar
 Simptomele sifilisului în stadiu primar apar într-un interval de
10 zile pana la 3 luni de la infectie. Localizarea elementelor: mucoasa
buzelor, a limbii, mai rar gingia, amigdalele. Inițial apare o pată
roșie (papulă de 1-2 mm cu infiltrat neinsemnat, apoi peste 3-4
zile în locul petei apare eroziunea (șancrul dur) de o formă ovoidă , cu
magini netede, dure, fundul curat, de o culoare roșie violacee, foarte
rar poate prezenta depuneri de o culoare albă-gri. În ultima săptămînă
a perioadei apare poliadenia – majoritatea ganglionilor limfaici sunt
măriți în volum, duri, elestici, mobili, indolori și persistă timp de 2-3
luni.
 Ulceratiile pot sa dispara de la sine în trei pana la sașe săptamani,

indiferent dacă persoana în cauza urmeaza sau nu tratament. Cu toate


acestea, în lipsa unui tratament adecvat, infecția poate evolua și se
poate ajunge la sifilis secundar.
Sifilisul secundar
 Survine peste 6-8 săptămîni după apariția șancrului dur, iar după
apariția erupțiilor elementare rozeolo-papuloase, această perioadă se
poate prelungi 2-4 ani, modificîndu-și tabloul clinic.
 Debutează prin simptome generale asemănătoare cu cele ale gripei, dar
însoțite de erupții cutaneo- mucoase și adenopatie. Erupțiile cutanate
sunt de tip rozeolo-papuloase, elementele pe mucasa bucală interesează
faringele, laringele și amigdalele unilateral. Erupțiile sunt plate sau
proeminenete,de o culoare roșie-cianotică, în centrul erupției pot apărea
eroziuni acoperite cu depuneri fine pseudo-membranoase, de culoare
gri.
 Starea generală alterată, bolnavii acuză dureri pronunțate, febră,
deglutiția este dificiță, poliadenopatie, serologia este accentuat pozitivă.
După încheierea perioadei secudare , toate erupțiile dispar și boala
trece într-o perioadă latentă, care poate dura 2-4 ani sau chiar 30-40 ani.
Sifilisul terțiar
 Sifilisul terțiar se manifestă la cca 4-6 ani de la debutul bolii sau după zeci
de ani. În cavitatea bucală pare un infiltrat infamator – goma sifilitică sau
nodulii sifilitici.
 Goma sifilitică este o leziune proliferativ- necrotică ce poate viza palatul
dur , moale, limba, cu un aspect, nodular, de formă ovală, rotundă, fermă,
bine delimitat, care treptat se rămolește și ulcerează, formînd un ulcer de
culoare roșie-arămie. Tendința distructivă a gomei poate conduce la perforații
și defecte ale palatului dur și moale, soldată cu prăbușirea nasului.
 Goma sifilitică situată pe limba se poate manifesta prin unul sau cîțiva noduli
și glosită nodulară. Limba se micșorează în dimensiuni, devine mobilă,
suprafețe netede, roșii lucioase, acoperite de ragade, ulcere trofice, ce se pot
maligiza – sindromul “limbă tintuită”.
Diagnosticul
Se stabilește în baza datelor clinice și de laborator. Reacția Wasserman este
pozitivă în 50-80% din cazuri. Medicul dermato-venerolog este cel care pune
un
diagnostic definitiv pe baza rezultatelor obținute la testele specifice de
laborator.
Diagnosticuul diferențial se face cu:
 Ulcerele gomoase;

 Tuberculoaza ulceroasă;

 Candidoza;

 Leucoplazia;

 Lupusul tuberculosă;

 Cancerul;

 Ulcere traumatice;

 Piodermia șancriformă.
Investigatii

Primul pas în diagnosticul sifilisului este un istoric amanunțit


al simptomelor și al activității sexuale și examenul obiectiv.
Diagnosticul de sifilis este confirmat prin teste de prelevarea a
sîngelui. Acestea sunt necesare mai ales dacă nu sunt prezente
leziunile caracteristice. Daca leziunile sunt prezente, exudatul
din una din ele este examinat la microscop, pentru a evidenția
bacteriile care produc boala (examinare pe cîmp întunecat). O
examinare atentă a pielii și cavității bucale, este realizata
pentru a cauta existenta unei erupții sau altor modificări.
Tratamentul
 Tratamentul recomandat pentru toate stadiile bolii este cu antibiotic, în speță,
penicilina. Local se fac badijoări cu suspensii: Biochinol de 8%, Bismoverol
de 7%, Novarsenol de 10% în glicerină, Osarsol de 10% în ulei de piersici,
sol. Miarsenol.
 In cazul in care pacientii sunt alergici la penicilina, medicul poate stabili dacă
aceștia vor fi supuși sau nu unui tratament de desensibilizare sau dacă le va
recomanda alte antibiotice (ex.: doxicilina, tetraciclina).