Curs 13 Fizică 1

Câmpul electric al unei sarcini

distribuite pe un plan infinit
• Sarcina electrică distribuită uniform într-un
strat subţire se numeşte distribuţie
superficială de sarcină.
• Să considerăm o suprafaţă plană, infinită,
cu o densitate superficială de sarcină
σ[C/m2].
• Câmpul electric pe ambele feţe ale
suprafeţei, indiferent de mărime trebuie să
fie neapărat perpendicular la suprafaţă. O
altă direcţie nefiind posibilă – contribuţiile
suprafeţei însumându-se şi anulându-se
reciproc, două câte două.
 Câmpul electric al unei sarcini
distribuite pe un plan infinit
• Să considerăm o
suprafaţă cilindrică ce
σ taie suprafaţa cu
[C/m2]
P’ P
sarcină,
perpendicular, de
lungime 2r şi arie A.
r
EP Ep • Fluxul câmpului
electric se poate scrie
       
   E.ds   E.ds   E.ds   E.ds
Supr .lat Supr . P Supr . P '
 Câmpul electric al unei sarcini
distribuite pe un plan infinit
• Fluxul prin suprafaţa laterală este zero,
deoarece pe toată suprafaţa laterală E┴dS,
iar produsul scalar al doi vectori
perpendiculari este zero.
• La capetele cilindrului, câmpul electric este
paralel cu normala la suprafaţă pentru ambele
suprafeţe, iar fluxul total se însumează
     
   E.ds   E.ds  2  E.ds
sup r . P sup r . P ' sup r . P
 Câmpul electric al unei sarcini
distribuite pe un plan infinit
• Câmpul electric la capete este egal cu E şi
este constant pe toată suprafaţa
cilindrului.
• Câmpul are direcţie opusă pentru cele
două capete astfel încât fluxul total este
suma fluxurilor prin cele două capete ale
clindrului.
• Scriind, acum, teorema lui Gauss se
obţine
 Câmpul electric al unei sarcini
distribuite pe un plan infinit
  Q
  2  E.ds  2  E.ds  2 E  ds  2 E. A 
0
Cum sarcina din interiorul cilindrului este
sarcina de pe baza cilindrului, si cum pe
suprafaţa sarcina este distribuită uniform, se
poate scrie Q=σ.A, şi se obţine pentru
câmpul electric
 .A 
2 E. A  E
0 2 0
 Câmpul electric al unei sarcini
distribuite pe un plan infinit
• Intensitatea câmpului electric pentru o
sarcină electrică distribuită uniform pe un
plan infinit, nu depinde de distanţa faţă de
plan.
• Cu alte cuvinte, la orice distanţă ne-am
situa faţă de plan intensitatea câmpului
electric este aceeaşi, fiind direct
proporţională cu densitatea supeficială de
sarcină
 Potenţialul electric
• Reprezentarea grafică a câmpului electric în
spaţiu, este foarte dificilă, câmpul electric
reprezentând un câmp vectorial, al cărei vector
poate să varieze în direcţie, modul sau sens în
orice punct al spaţiului.
• Multe din problemele de fizică, au o interpretare
mai clară şi mai intuitivă, dacă în loc de câmpul
electric vectorial se utilizează un câmp scalar,
care să aibă o reprezentare spaţială, mai uşor
de interpretat şi înţeles
 Potenţialul electric
• Trecerea de la un câmp vectorial la un câmp
scalar, în fizica matematică se face prin funcţia
gradient

E  V
• Semnul -, arată faptul că sensul câmpului
electric este îndreptat dinspre regiunea cu
potenţial pozitiv spre regiunea cu potenţial
negativ
 Potenţialul electric
• V=V(x,y,z), este o  V  V  V 
funcţie scalară, iar E  ( x i  y j  z k ) 
câmpul electric în
orice punct al  V
 E x  x
spaţiului se poate
  V
scrie sun forma : E  E y 
 y
 E  V
 z z
V  [V ], volti
E  [V / m], volt / metru
 Potenţialul electric
• Pentru o sarcină punctiformă, q, putem să
scriem câmpul electric la distanţa r,
 
Q r
E ,
4 0 r r
2

• În modul, valoarea câmpului electric se scrie

Q
E
4 0 r 2
 Potenţialul electric
• Pentru simetrie radială, operatorul gradient se
scrie-d/dr.
• Câmpul electric pentru sarcina punctiformă se
poate scrie E=-dV/dr, şi integrând după o
curbă oarecare obţinem:
dV  
E  dV   E.dr  V   E.dr
dr Curba
• Care este relaţia de definire a potenţialului
electric
 Potenţialul electric
• Integrala curbilinie a produsului scalar dintre
vectorul E, intensitatea câmpului electric şi
vectorul deplasare dr,
• Pentru sarcina electrica punctiformă, potenţialul
se calculează astfel
Q Q dr
V    E.dr   
4 0  r 2
dr  
4 0 r 2

Q  1
V (r )       const. 
4 0  r 
Q
V (r )  
4 0 r
 Potenţialul electric
• Principiul superpoziţiei trebuie să fie valabil şi în
cazul potenţialelor, ca şi pentru câmpuri.
• Astfel încât, relaţia găsită pentru o sarcină
punctiformă se poate generaliza pentru o
dstribuţie oarecare de sarcină ρ(x,y,z)
1  ( x' , y ' , z ' )dx' dy' dz '
V ( x, y , z )  
4 0 Volum r
unde
r 2  [( x  x' ) 2  ( y  y ' ) 2  ( z  z ' ) 2 ]
 Polarizarea dielectricilor
• Experienţa arată, că dacă între armăturile unui
condensator se introduce un dielectric, capacitatea
acestuia creşte
• C=εrC0
• Explicarea măriri capacităţii unui condensator la
introducerea unui dielectric între plăci, constă în faptul că
sub influenţa câmpului electric se produce o deplasare a
sarcinilor în moleculele dielectricului, electronii
deplasându-se spre polul pozitiv, iar nucleele spre polul
negativ, adică moleculele se polarizează.
• Capacitatea electrică este dată de raportul dintre sarcina
electrică din interiorul condensatorului şi diferenţa de
potenţial U, dintre armăturile condensatorului
• C=Q/U
 Polarizarea dielectricilor
• Sarcina electrică din
condensator este
+ E - constantă, chiar dacă se
Ep introduce dielectricul între
armăturile sale.
- + • Datorită existenţei
polarizării moleculelor din
dielectric, mărirea
capacităţii unui
condensator plan paralel,
se poate interpreta ca o
mişcorare a intensităţii
câmpului electric din
   interiorul acestuia
E  E 0  E p  E  E0  E p
 Polarizarea dielectricilor
• Cum U=E.d , si C=Q/U, rezultă ca C>C0
• Caracterizarea acestui fenomen se face
cu ajutorul mărimii εr – permitivitatea
electrică relativă, sau a vectorului
polarizare electrică, P.
• În cazul dielectricilor omogeni şi izotropi
avem P=χ.E, unde χ este susceptivitatea
electrică
 Sarcini electrice în mişcare
• Dacă într-un conductor în
care există sarcini libere
se induce un câmp + + + -+ - -+
++ -----+++ ----
electric extern, atunci are
loc deplasarea dirijată a
E1
sarcinilor electrice, luând + -
naştere un curent electric
• Sarcinile se vor mişca - E2 +

până când diferenţa de

potenţial se anulează
 Sarcini electrice în mişcare
• Pentru ca scurgerea de sarcini să se producă în mod
continuu, trebuie ca diferenţa de potenţial să fie
menţinută constantă în timp.
• În mod convenţional s-a adoptat ca sens al curentului,
sensul de deplasare al sarcinilor pozitive.
• Dacă scurgerea de sarcini electrice are loc continuu, se
defineşte un curent electric staţionar. Dacă sensul de
scurgere nu se schimbă în timp, lucru posibil numai pe
drumuri închise, curentul este continuu
• Curentul care îşi schimbă sensul în mod periodic este un
curent alternativ
 Sarcini electrice în mişcare
• Curentul electric se
E caracterizează prin
I
-
S intensitatea sa, definită
- L ca limita raportului dintre
q dq cantitatea de elecricitate
I  lim  care trece printr-o
t 0 t dt secţiune transversală a
conductorului şi intervalul
de timp, corespunzător.
I  ct  dt  dq  I .dt   dq   Idt• În cazul unui curent
dq

 Q  It constant în timp putem

scrie
 Sarcini electrice în mişcare
• Unitatea de măsură a intensităţii curentului
electric este Amperul , A
• Pentru definirea amperului, este necesară
introducerea densităţii de curent, i=I/S.
• Intensitatea curentului se poate exprima în
funcţie de viteza de deplasare a
electronilor.
 Sarcini electrice în mişcare
E Fie un conductor de lungime L, secţiune S, cu
I S n electroni pe unitatea de volum, care se
- -
mişcă cu viteza v.
• Într-un timp dt, fiecare sarcină se deplasează pe distanţa
v.dt iar numărul de electroni care traversează o secţiune
oarecare a conductorului în acest timp, va fi:
dN  n.S .v.dt
• Prin secţiunea dată, va trece sarcina
dQ=dN.e=n.e.S.v.dt,
• Deci intensitatea curentului şi densitaea de curent devin
dq  I 
I  n.e.v.S  i   n.e.v
dt S
Rezistenţa electrică.Legea lui Ohm
• Experienţa a arătat că între densitatea de curent i, dintr-
un punct al conductorului şi câmpul electric în acel
punct, există relaţia
 
i   .E  i   .E
• Factorul de proporţionalitate, σ, este o caracteristică de
material şi se numeşte conductivitate electrică.
1


• Inversul conductivităţii numindu-se rezistivitate electrică
 I 1
i  E  E
S 
Notând cu U, diferenţa de potenţial dintre capetele conductorului, de lungime l, atunci
intensitatea câmpului electric se poate scrie
U
E
l
I U
  
S l
U
I
l / S
Notând ρl/S=R, se obţine
U
I
R
Mărimea R, este rezistenţa conductorului, iar relaţia scrisă este legea lui Ohm pentru o
porţiune de circuit fără sursă
 Rezistenţa electrică
• Se observă că rezistenţa unui conductor este direct
proporţională cu lungime sa şi invers proporţională cu
secţiunea. Unitatea de măsură a rezistenţei este ohm-ul.
• 1Ω=1V/1A
• Rezistivitatea se măsoară în ρ= [Ω.m]
• Cu ajutorul rezistivităţii se poate face o diferenţiere
cantitativă între conductori (rezistivitate foate mică) şi
izolatori (rezistivitate foarte mare)
• ρCu=1,72.10-4 Ω.m
• ρebonită=3.1017 Ω.m
 Rezistenţa electrică
• Pentru majoritatea metalelor, rezistivitatea creşte cu
temperatura, aproximativ, după o lege liniară
   0 (1  t )
• Unde ρ0 este rezistivitatea la 0oC, t este temperatur în
grade Celsius,iar α un coeficient egal numeric cu
aproxmativ 1/273. Trecând la temperaturi absolute,
dependenţa de tempartaura T se poate scrie

   0T
 Rezistenţa electrică
ρ
• La temperaturi scăzute se
observă o abatere de la legea de
variatie liniară
1
• În majoritatea cazurilor
dependenţa ρ(T) fiind dată de
2
curba 1. valoarea rezistenţei
reziduale depinde mult de
puritatea materialului şi de
prezenţa tensiunilor mecanice
remanente. Din acest motiv, după
ρrez TC recoacerea materialului, ρrez se
T micşorează. La zero absolut, un
metal pur cu o reţea cristalină
perfectă are ρ=0
 Rezistenţa electrică
• La un mare grup de
ρ
metale şi aliaje, rezistenţa
se anulează brusc la
temperaturi de câteva 1
grade K. Acest fenomen
poartă numele de 2
supraconductibilitate. Ea
a fost observată la plumb,
staniu, zinc, aluminiu s.a.
ρrez TC
T