SEMIOTICĂ APLICATĂ.

Comunicare vizuală
3.
Imaginea fotografică vs imaginea picturală
IMAGINEA - ANALOGON
Asemănarea este obsesia imagisticii
occidentale până în momentul apariţiei
fotografiei. Ceea ce nu corespundea acestui pattern era
considerat ca fiind un produs de calitate
inferioară, realizat de o societate incapabilă
să asimileze anumite tehnici picturale.

ANALOGÓN s. n. (fil.) caz asemănător

pentru toate lucrurile și fenomenele de
același fel (< gr. analogon)
 Triplă virtualitate a relaţiei vizual-vizibil
1. Prima virtualitate: o realitate vizibilă dublată; sensul ei ţine, cel puţin în parte, în faptul că ne furnizează
vizibilul ca fapt, ca realitate;

2. Vizibilul este însă prezentat (arătat) şi reprezentat (spectacol, punere în scenă) în marginea unui continuum
audio-vizual curent, cel al experienţei noastre;

3. Imaginea îşi organizează duplicitatea arătare-spectacol – sau altfel spus caracterul echivoc al „realismului”
său prin mijlocirea si datorită unei substanţe iconice (fotografică, filmică) formată (ca obiect accesibil
simţurilor) si formantă (pentru înţelegerea lumii, pentru organizarea spaţiului si a reprezentării timpului).

Efectul potenţial manipulator al acestei triple virtualităţi constă în a nu recunoaste în imagine decât obiectele
vizibile din lumea noastră reală. Sau mai precis cele pe care am învăţat să le vedem, desprinzându-le din
agregatele de obiecte care ni se arată în faţa ochiului: într-un continuum verde noi „vedem” mental anumite
plante care-l compun prin faptul că au o anume nuanţă, că se află în anumite locuri si că este sezonul acelor
vegetale si nu al altora.

Cf. René Lindekens, E s s a i d e s é m i o t i q u e v i s u e l l e (le photographique, le filmique, le

graphique), p. 41, apud Gabriel Mardare, Elemente de semiotică aplicată, note de curs, p. 21.
 FOTOGRAFIA ŞI FILMUL ca
ANALOGON
 Din punct de vedere istoric, reprezentarea fotografică (şi derivatul ei
cinetic – filmul) sunt o apariţie târzie. Prin raportare la simţul comun
însă ea este imaginea prin excelenţă.

 Termenul de f o t o g r a f i e are o triplă semnificație:

 1. este tehnica care poate crea imagini sub acțiunea luminii;
 2. este o imagine obținută prin această tehnică;
 3. este o ramură a artei grafice care folosește această tehnică.

 Cuvântul fotografie are originea de la două cuvinte provenite din limba

greacă: fotos (φotoς) care se traduce ca lumină, evident (în cazul nostru
se folosește termenul de lumină) și graphy (γραφειν) care se traduce ca
lumină, desen, scris. Literalmente se poate traduce prin a picta cu
lumină. In vorbirea curentă pe scurt se folosește termenul de imagine.
Istoric
Joseph Nicéphore Niépce, un mic fizician din provincie, a realizat fixaarea
unei imagini pe o placă metalică cu depunere de halogenură de argint
(1829). Rezultatul a avut o calitate medie. Niepce a murit în 1833, dar
invenția sa a fost recuperată de către Jacques Mandé Daguerre.
Data oficială a invenției fotografiei este 1839, când Daguerre a prezentat
invenția numită de el "daghereotip", care este o simplă ameliorare a
descoperirii făcute de Niepce. Grație daghereotipiei se obține o matriță a
mediului pe o placă metalică tratată cu o substanță fotosensibilă, după o
expunere de "doar" 8 ore (când cerul este complet senin). Copierea se făcea
prin presarea matriței pe suportul de hârtie, ca și la orice tipărire a ziarelor.
Această expunere lentă aduce cu sine câteva probleme: străzile Parisului,
chiar și la o oră de vârf, apar în întregime goale. Tehnica va avansa însă
rapid, noua invenție făcând să apară și o nouă meserie, aceea de fotograf,
căutată în special de ziarele vremii.
Sursa: https://artavizuala21.wordpress.com/2011/11/18/de-la-
dagherotip-la-photoshop/
În anul 1848, Felix Tournachon, cunoscut mai bine sub numele Félix
Nadar, realizează prima fotografie aeriană, fotografiind Parisul din
nacela unui aerostat (balon).
Roll filmul – o invenţie care a dus la difuzarea practicii fotografice. Dacă
la început negativul (cunoscut și sub numele de "clișeu") se realiza pe o
placă de cristal, pentru a nu avea deformări, placă foarte casabilă și care
cerea o manipulare deosebită, prin dezvoltarea artei fotografice a apărut
necesitatea unui suport fotosensibil mai ușor de manipulat decât cristalul.
George Eastman reușește în anul 1884 să realizeze primul negativ
flexibil, pe un suport de nitroceluloză, cunoscut sub denumirea de "roll
film", ușor de manipulat, incasabil și cu aceleași proprietăți fotografice
ca și ale plăcii de cristal. Totodată, volumul și greutatea aparatului de
fotografiat se micșorează considerabil, transportarea lui nemaifiind o
problemă.
Evoluţia fotografiei
În decursul timpului fotografia a evoluat foarte mult.
Progresele au urmat trei direcții principale:
1. reducera duratei de expunere / mărirea sensibilității
filmului sau a plăcii;
2. mărirea stabilității imprimării;
3. simplificarea aplicării tehnicilor de fotografiat, datorită
apariției aparatelor de fotografiat din ce în ce mai mici și
mai ieftine precum si a substanțelor chimice de
developare și stabilizare a peliculei sensibile, negative
sau a suportului de carton pentru pozitive gata preparate
de laboratoare specializate.
 Fotografia color

I. Fotografie color prin sistemul "autochrom"

Ideea de fotografie color a circulat încă de la aparițiaIdeea de fotografie color a circulat
încă de la apariția invenției. Primele experimente fotografice în culoare nu au avut
succes, astfel de exemplu nu s-a putut împiedica decolorarea fotografiilor. Prima
fotografie cu culori permanente a fost făcută în 1861 de fizicianul James Clerk
Maxwell.
II. Primul sistem color, Autochrome Lumiere, a apărut pe piață la 17 decembrie 1903.
Acesta era un sistem de fotografie color transparentă. Fotografierea se făcea pe trei plăci
fotografice alb/negru cu substanțe cromatice sensibile numai la culorile roșu, verde și
albastru. Apoi cele trei fotografii transparente rezultante se suprapuneau, dând o
fotografie color transparentă.
III. Pelicula color de tip Kodachrome a apărut în 1935 și s-a bazat pe emulsii
tricromatice. Majoritatea peliculelor color moderne, cu excepția "Kodachrome", se
bazează pe o tehnologie dezvoltată de compania germană Agfa în 1936. Fotografia
instantanee cunoscută sub numele de Polaroid a apărut în anul 1948, fiind pusă la punct
de dr. Edwin Land, la început în alb/negru, iar din 1962 în culori.
 Fotografia digitală
Fotografierea tradițională a fost dificilă pentru fotografii ce lucrau departe de
sediu (precum corespondenții de presă din străinătate), fără acces la facilități
de procesare și transmitere. Pentru a ține pasul cu popularitatea crescândă a
televiziunii, aceștia au făcut tot posibilul pentru a trimite imaginile lor la ziar
cât mai repede. Fotojurnaliștii trimiși în locații distante trebuiau să își ia cu ei
un mini-laborator foto și un aparat pentru cuplarea la liniile de transmitere a
imaginilor.
În 1990, compania Kodak a prezentat publicului DCS 100, primul parat de
fotografiat digital disponibil în comerț. Prețul său ridicat indica o utilizare
numai în fotojurnalism și aplicații profesionale, dar încetul cu încetul și
ramura digitală a fotografiei a devenit disponibilă în comerț.
În decurs de 10 ani aparatele de fotografiat digitale au devenit articole de
consum uzuale.
La ora actuală, răspândirea lor pe glob a depășit de mult predecesorul lor
tradițional, deoarece prețul componentelor electronice scade permanent iar
simultan se îmbunătățește și calitatea imaginilor digitale.
Fotografia este imagine materializată (adusă la starea de substanţă) în
mod mecanic, cu ajutorul unor dispozitive de captare, prelucrare si
multiplicare standardizate. Astfel, două persoane diferite, folosind acelasi
model de aparat, în aceleasi condiţii de fotografiere (de la luminozitate la
cadraj si unghi) vor obţine aceeasi imagine – lucru imposibil pentru orice
altă tehnică anterioară. Acest fapt a condus la rolul de mărturie jucat de
imaginea fotografică (fixă sau cinetică), atât pentru jurnalism cât şi pentru
investigaţie (oficială, încadrată juridic sau „pe cont propriu”).
Autenticitatea fotografiei este însă cauţionată de autor: el garantează că
ceea ce vedem este ceea ce a existat într-un loc dat, la un moment dat.
Dar autorul poate fi contrazis de cei care pot dovedi (cu ajutorul unei
fotografii!) că – desi au fost acolo, în acelasi moment, acel obiect/acea
persoană nu se aflau în locul si clipa indicate de el.
Legătura dintre obiect si imagine este – în fotografie – una de tip cauzal:
ceea ce văd în imagine este rezultatul a ceea ce a existat în faţa
aparatului. Celelalte cauze (prezenţa aparatului în stare de funcţionare, a
operatorului care a realizat cadrajul si a apăsat pe buton) sunt cauze
secundare.
 Pictura ca analogon

Spre deosebire de fotografie, pictura ne poate

arăta ceea ce nu a existat si nu va exista
niciodată.
„Cultul personalităţii” în România este o bună
ilustraţie pentru diferenţa dintre cele două tipuri
de analogon.
fotografia în care-l vedem pe Nicolae Ceauşescu
alături de regina Marii Britanii are drept cauză
primară faptul că persoanele s-au aflat acolo în
acel moment
Pictura alăturată nu este însă rezultatul aceluiaşi
regim de cauzalitate.
Singurul „martor al evenimentului” este, în
acest caz, pictorul. Dar pentru ca această
„mărturie” să poată fiinţa, era nevoie de
condiţii de codare-decodare specifice.
Coexistenţa celor doi sefi de stat
contemporani la un moment dat este una
factuală, exploatată simbolic de propagandă
dar existând ca atare independent de acest
cadru de prelucrare a semnelor.

Coexistenţa unui tablou al voievodului cu

binomul prezidenţial românesc
este si ea posibil factuală (cei doi s-ar fi putut
afla cu o ocazie oarecare întro
expoziţie).

Iesirea din tablou a voievodului este însă un

produs derivat aldiscursului epocii (conform
căruia Conducătorul era purtătorul valorilor
apărate de Stefan cel Mare).
 Reprezentare picturală vs
reprezentare fotografică
Pictura este prin ea însăsi o dovadă a unei realităţi mentale în
timp ce fotografia este o probă pentru o realitate a simţurilor.
Dan Grigorescu considera că înţelesul semnului în arta vizuală
„are urmări importante asupra procesului însusi de
comunicare” Ca punct de plecare, el propunea o concluzie a lui Charles
Morris:
„Desenul înfăţisând un centaur nu « afirmă » existenţa
centaurilor. Dacă cineva vrea să spună că desenul « face o
declaraţie », aceasta nu înseamnă decât că desenul prezintă
câteva caracteristici pe care o făptură trebuie să le aibă ca să
fie numită centaur. (adică să fie denotat de termenul centaur.
În orice caz desenul poate semnifica (si în acest sens să fie un
semn) fără să denoteze ceva”
Cf. Dan Grigorescu, Aventura imaginii, Editura Meridiane,
1982, p. 11.
Fotografia este relevantă prin
Potenţialul de atestare: acest subiect era în acel loc, în
acea stare, în acel moment (Michel Frizot) – nivelul de
încredere stabileşte o relaţie esenţială pentru eficienţa
comunicării;

O acumulare de indicii: pot fi intenţionate sau

întâmplătoare; permite fotografiei să creeze o relaţie;

O extindere a funcţiilor umane de percepţie

Îmbogăţirea comunicării
Dimensiunea cronologică: “fixarea” fotografică a permis
descompunerea mişcării şi analiza fină a dinamicii,
fotografiile la sutimi şi miimi de secundă , surprinderea
detaliilor imperceptibile;
Dimensiunea macroscopică: obţinerea de informaţii prin
mărirea imaginii;
Dimensiunea telescopică: imaginea surprinsă de paparazzi

Factor de mediere între o organizaţie şi publicurile acesteia

Digitizarea fotografiei
Imagini alb-negru
Surprind esenţialul şi facilitează asimilarea, simplitatea lor
fvorizând procesele cele mai rapide ale percepţiei vizuale: forme,
contraste, distanţe. Favorizează concentrarea pe subiect, dar şi
memorarea;
Dau dovadă de o abordare profesională pe care comunicarea are
uneori interesul să se bazeze. Cultul pentru alb-negru dovedeşte ,
din partea fotografului, o exigenţă care tinde să confere muncii
sale statutul de urmă, de amprentă
Sunt codificate cultural, trimiţând, de obicei, la o perioadă trecută;
Fotografiile de artă cele mai căutate sunt, de cele mai multe ori,
alb-negru. Pictorul suprarealist Man Ray a fost fotograf de modă
pentru Paul Poiret si Madame Gres.
Sursa: http://www.bandafoto.ro/2015/07/scurt-istoric-
man-ray/
Perspectiva liniară (proiecţie conică,
perspectivă ştiinţifică)

Cina cea de taină – Salvador Dali

Perspectiva cu un singur punct de
fugă
Perspectiva cu două puncte de fugă
Perspectiva cu trei puncte de
fugă
Perspectivă aeriană
(atmosferică)

Near Salt Lake City – Albert Bierstadt

 Perspectiva inversă

Adoraţia Sfintei Treimi – Albreht Durer

 Punctul de fugă

http://webcultura.ro/punctul-de-fuga/
http://webcultura.ro/deasupra-si-dedesubt-2/