FOSFORUL

• Fosforul nu poate exista liber în natură deoarece are o mare afinitate pentru
oxigen. Se găseşte numai sub formă de compuşi, mai ales fosfaţi. Principalul
mineral care conţine fosfor este apatita. Totodată se află în corpul plantelor
şi animalelor sub formă de combinaţii anorganice(carapacea scoicilor, oasele
vertebratelor) şi sub formă de compuşi organici(sânge, creier, păr,
fibre musculare, gălbenuş de ou, lapte).
• Fosforul 
•           In anul 1669, un negustor de chimicale din Hamburg, fost militar si apoi medic, pe nume Hennig
Brand, era si el printre pasionatii cercetarilor alchimice cautand, ca si sutele de predecesori ai sai, "piatra
filozofala" si "elixirul vietii". Astfel, el s-a gandit sa caute "piatra filozofala" chiar in omul insusi, realizand
urmatorul experiment: a fiert urina umana in absenta aerului -o idee cu adevarat geniala- si a distilat in
prezenta nisipului zeci de litri, poate sute pana ce lichidul ramas s-a concentrat, a devenit siropos, iar
dupa ce l-a lasat sa se raceasca si a facut sa patrunda aer in retorta de distilare spre marea lui surpriza, a
aparut o luminozitate deosebita, pe care a numit-o "focul rece". Aceasta descoperire a lui Brand era cea
mai spectaculoasa din toata perioada alchimica. Simbolul P este atribuit fosforului dupa numele
elementului in limba greaca "phosphoros", care inseamna purtator de lumina (o varietate a fosforului este
fosforescenta, emite lumina). Etimologie: phos=lumina, pherein=a purta.
•           Primele chibrituri contineau in gamalia lor fosfor alb si se aprindeau prin frecare pe o suprafata
aspra. Acestea au fost abandonate din cauza toxicitatii lor si inlocuite cu chibrituri suedeze care au
gamalia formata din clorat de potasiu si sulfura de antimoniu, usor inflamabile; se aprind prin frecare pe o
pasta continand fosfor rosu.
•           Fosforul nu poate exista liber in natura deoarece are o mare afinitate pentru oxigen. Se gaseste
numai sub forma de compusi (organici si anorganici), mai ales fosfati. Principalul mineral continand fosfor
este apatita, care, sub actiunea lenta a agentilor atmosferici, se transforma in fosforite si se gaseste in
scoarta Pamantului. Fosforul se afla in corpul plantelor si animalelor sub forma de combinatii anorganice
(carapacea scoicilor, oasele vertebratelor) si sub forma de compusi organici (sange, creier, par, fibre
musculare, galbenus de ou, varza, conopida, lapte, branzeturi).
•           In industrie, fosforul se prepara din fosfat de calciu prin calcinare (incalzire la 1000°C) cu dioxid de
siliciu si carbune.
•           Fosforul apare in mai multe modificatii alotrope fundamentale, datorita numarului diferit de atomi din
molecule. Cele mai importante si mai frecvente forme alotropice ale fosforului sunt fosforul alb si fosforul
rosu.      
• Proprietati fizice:
Fosforul in stare solida este incolor , transparent, acid si moale. Prin sublimare din solutii de
sulfura de carbon fosforul se depune in stare cristalina. Fosforul este aproape insolubil in apa
si alcool si putin solubil in glicerina, acid acetic, mai solubil in eter si foarte solubil in disulfura
de carbon. Cu razele X s-a confirmat faptul ca la temperatura obisnuita el cristalizeaza in
sistemul cubic. Fosforul alb se topeste intre44 si 44,20C iar densitatea lichidului fiind de 1,745
la 440 si 1,4850 la temperatura de fierbere. La temperatura camerei , presiunea de vapori
este mare, motiv pentru care poate fi usor distilat la 1000C cu vapori de apa.
Proprietati chimice:
Reactia fosforului cu metalele si nemetalele conduce la patru tipuri de compusi: 1. Fosfine
volatile. Acestea sunt compusi de tip molecular. 2. Fosfine ionice. Acest tip de fosfine se
formeaza cu metalele alkaline, alcalino-pamantoase. 3. Fosfine covalente. 4. Fosfine de tip
metallic. Acesta prezinta duritate, luciu metalic, insolubil in apa, conductibilitate electrica.
Fosforul alb reactoneaza cu aproape toate nemetalele. Deoarece se oxideaza foarte usor,
fosforul se taie la apa. Fosforul arde in oxygen lent sau aprinzandu-se la circa 450C. In exces
de fosfor se formeaza pentaoxide de difosfor. Fosforul alb se combina lent cu sulful la
temperatura ordinara, violent de cald si explozibil la temperatura mai inalta. Fosforul alb se
combina cu majoritatea metalelor. Incalzit pe o placa de platina o strapunge din cauza formarii
unor fosfuri solubile. Aurul si argintul absorb vaporii de fosfor sub punctul lor de topire si ii
cedeazala racier producand fenomenul rosaj la solidificare.
O bagheta de fosfor alb introdusa intr-o solutie de sulfat de cupru , acopera rapid cu un strat
rosu de cupru metalic. Fosforul reduce o solutie de azotat de argint. Cu acidul clorhidric la
2000C formeaza , in tub uscat hidrogenul fosforat de azotat de argint. Cu acidul clorhidric la
2000C formeaza, in tub uscat hidrogenul fosforat iar cu acizii bronhidrici si iodhidrici, saruri de
fosfoniu.
• Spre deosebire de celelalte forme alotrope, fosforul alb este mult
mai reactiv. Se aprinde uşor în aer şi arde cu flacără gălbuie,
formând pentaoxidul de fosfor(P2O5), formula moleculară corectă
fiind P4O10:P4 + 5 O2EXCES → P4O10. Datorită uşurinţei de aprindere,
fosforul alb se păstrează sub apă.Acesta luminează verzui şi
foarte slab în întuneric, în prezenţa oxigenului din aer şi a
umidităţii. Fenomenul este cauzat de oxidarea produşilor inferiori
de oxidare ai fosforului(P2O5→P4O10), fenomen numit
chimioluminiscenţă. Cu F, Cl, si Br reacţionează cu aprindere sau
explozie, iar cu I mai lent:P4 + 6 Cl2→4PCl3; P4 + 10Cl2→4PCl5
• Are o combinaţie lentă cu S la temperatura camerei şi energică la
temperatură ridicată:P4+6S→2P2S3; P4+10S→2P2S5
• Reacţia fosforului cu metale conduce spre formarea fosfurilor:P4+
6Mg→2Mg3P2
• Reacţia cu vaporii de apă formează acid fosforic şi hidrogen la
temperatură mai mare de 250°C:8P+32H2O→8H3PO4+5H2↑
•      -rol fiziologic: Fosforul alb, fiind solubil in grasimi, este foarte otravitor. Avand afinitate
mare pentru oxigen determina disparitia acestuia din sange, iar introdus in stomac
produce varsaturi cu dureri mari si moarte. Ca antidot se recomanda oxid de magneziu,
sulfat de cupru si altele;
•      -fiind otravitor, fosforul se foloseste in cantitati mici la obtinerea antidaunatorilor pentru
starpirea sobolanilor;
•      -in metalurgie, fosforul alb se adauga in unele aliaje anticorozive;
•      -se foloseste la fabricarea:acidului fosforic si a ingrasamintelor cu fosfor (folosite in
agricultura);
•      -pastei de pe cutiile de chibrituri;
•      -halogenilor de fosfor si a unor coloranti organici;
•      -fosforul rosu se foloseste in pirotehnie (industria explozibililor);
•      -in organismul uman fosforul ajuta, alaturi de calciu la formarea si intarirea oaselor, a
dintilor, a unghiilor; de asemenea, are un rol important in contractia musculara si in
functiile sistemului nervos
• Stare naturala :
• Fosforul nu exista liber in natura datorita afinitatii sale pentru
oxigen dar exista un numar mare de fosfati. Fosforul
considerat inainte ca un difosfat tricalcic, Ca3(PO4)2 este un
amestec de hidrohil-apatita Ca3(PO4)2 * Ca(PO)2 si
carbonato-apatita. Are culoarea cenusie, galbuie sau uneori
neagra care indica prezenta substantelor bituminoase. Cel
mai important mineral fiind apatita. Exista un numar foarte
mare de zacaminte fosfatice calcaroase in Suedia ,
Norvegia , Australia , Ungaria , Belgia , Franta , Spania,
U.R.S.S ,
• Fosforul alb
•           Fosforul alb in stare solida si lichida are molecula formata
din patru atomi de fosfor uniti intre ei prin covalente, care ocupa
varfurile unui tetraedru regulat. Unghiurile de valenta de 60° sunt
mici si indica o tensionare considerabila a moleculei, ceea ce este
in concordanta cu marea reactivitate a fosforului alb. In cristal,
moleculele de fosfor sunt unite prin forte slabe de tip Van der
Waals, care explica unele proprietati ale fosforului alb.
VA MULTUMESC PENTRU ATENTIE!!!