Sistemul serviciilor sociale

Educaţia şi Medicina

Elaborat: Silacov Elena

gr. Eg-171 f.r.
Educaţia
 Evoluţia sistemului educaţional din Republica Moldova

Începând cu anul 1991 sistemul educaţional a suferit transformări majore din

punct de vedere structural, cantitativ şi calitativ. Odată cu adoptarea Legii
învăţământului Nr. 547-XIII din 21 iulie 1995 au fost abrogate următoarele acte
normative ale legislaţiei sovietice cu privire la sistemul educaţional:
-1. Legea R.S.S. Moldoveneşti nr. 324-IX din 24 decembrie 1975 cu privire la
Învăţământul public (Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului R.S.S.
Moldoveneşti, 1975, nr. 12, art. 140; 1980, nr. 2, art. 11; 1986, nr. 7, art. 66);
- 2. art. 3 al Ucazului Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S. Moldoveneşti nr.
1788-XI din 31 martie 1987 cu privire la operarea unor modificări în unele acte
legislative ale R.S.S. Moldoveneşti (Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului
R.S.S. Moldoveneşti, 1987, nr. 4, art. 50).
 Pe parcurs au fost adoptate şi alte acte legislative şi normative care reglementează
sistemul educaţional din Republica Moldova, care au fost grupate în felul următor :

1. Legea învăţământului
2. Domeniul învăţământului preuniversitar
3. Învăţământ mediu de specialitate
4. Învăţământ universitar, cercetare şi doctorat
5. Concepţia Formării Personalului din Învăţământul Preuniversitar
6. Metodologia Strategică
7. Regulament cu privire la organizarea formării profesionale continue
8. Regulamentul de atestare a cadrelor didactice
9. Regulament cu privire la activitatea Consiliului Naţional de Formare Profesională
Continuă
10. Regulamentul de atestare a cadrelor de conducere din învăţământul preuniversitar
Educația în Republica Moldova este reglementată de către Ministerul Educației,
acesta stabilește obiectivele sistemului de învățamânt în ansamblul său, precum și
obiectivele educației pe niveluri și profiluri de învățământ.
 Structura sistemului educaţional

I. Învăţământul preşcolar
II. Învăţământul primar
III. Învăţământul secundar:
1. Învăţământul secundar general:
a. Învăţământul gimnazial;
b. Învăţământul liceal; Învăţământul mediu de cultură generală.
2. Învăţământul secundar profesional
IV. Învăţământul mediu de specialitate (colegiu)
V. Învăţământul superior universitar
VI. Învăţământul postuniversitar .

Sistemul de învăţământ include şi alte forme de învăţământ:

-Învăţământul special;
- Învăţământul complementar;
-Învăţământul pentru adulţi.
 Clasificarea programelor educaționale pe niveluri aliniată la ISCED 2011 se prezintă după cum urmează:

ISCED -Clasificări Internaţionale Standard a

Educaţiei
Niveluri conform ISCED 2011 Echivalentul în sistemul educational din
Republica Moldova
Educația timpurie a copiilor (nivelul 01) Educaţia antepreșcolară
Învățământul preșcolar (nivelul 02) Învățământul preșcolar
Învățământul primar (nivelul 1) Învățământul primar (clasele I-IV)
Învățământul secundar de treapta I (nivelul Învățământul secundar, ciclul I (gimnazial
2) clasele V-IX)
Învățământul secundar de treapta II (nivelul Învățământul secundar, ciclul II (este și
3) etapa finală din învățământul obligatoriu):
învățământul liceal, clasele X-XII
învățământul profesional tehnic secundar
(pentru absolvenţii gimnaziilor) învățământ
profesional tehnic postsecundar (primii 2
ani pentru absolvenţii gimnaziilor)
Învățământul post-secundar, non-terţiar Învățământul profesional tehnic secundar
(nivelul 4) (pentru absolvenţii şcolilor medii de cultură
generală şi liceelor)
Ciclul scurt al învățământului terţiar Învățământul profesional tehnic
(nivelul 5) postsecundar (exclude primii 2 ani
pentru absolvenţii gimnaziilor)

Licenţiatul sau nivelul echivalent (nivelul Studii superioare de licență (ciclul I)

6)

Masterul sau nivelul echivalent (nivelul Studii superioare de master (ciclul II)
7) Programe de lungă durată de prim nivel
echivalente la nivelul 7 (studiile
superioare integrate, inclusiv cele
medicale și farmaceutice)
Doctoratul sau nivelul echivalent (nivelul Studii superioare de doctorat (ciclul III)
8) Programele de postdoctorat
 Instituție Localizare
Universitatea Tehnică a MoldoveiChișinău, bd. Ștefan cel Mare, 168
Universitatea Slavonă Chișinău str. Florilor, 28/1
Universitatea Pedagogică de Stat Ion Creangă din Chișinău, str. Ion Creangă, 1
Universitatea Liberă Internațională din Moldova Chișinău str. Vlaicu Pîrcălab, 52
Universitatea de Studii Europene din Moldova Chișinău, str. Ghenadie Iablocikin, 2/1
Universitatea de Stat Nistreană „T. G. Șevcenco”Tiraspol, str. 25 Octombrie 128
Universitatea de Stat din Tiraspo lChișinău, str. Ghenadie Iablocikin, 5
Universitatea de Stat din Moldova Chișinău, str. A. Mateevici, 80
Universitatea de Stat din Comrat Comrat, str. Galațan, 17
Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport Chișinău, str. Andrei Doga 22
Universitatea de Stat Alecu RussoBălți, str. Pușkin, 38
Universitatea de Stat „Grigore Țamblac” din Taraclia str. Păcii 4
Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu”Cahul, str. Independenței, 1
Universitatea de Medicină și Farmacie Nicolae Testemițanu din Chișinău, bd. Ștefan cel Mare, 165
Universitatea Cooperatist-Comercială din Moldova Chișinău bd. Gagarin, 8
Universitatea Agrară de Stat din Moldova Chișinău, str. Mircești, 42
Universitatea Academiei de Științe a Moldovei Chișinău, str. Academiei 3/2
Universitatea „Univers-Moldova”Chișinău, str. Alecu Russo, 1
Universitatea „Școala Antropologică Superioară”Chișinău, str.Zimbrului, 10-A
Institutul Nistrean de Economie și Drept Bălți, str. Ștefan cel Mare, 82
Institutul Militar al Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”Chișinău, str. Haltei 23
Institutul Internațional de Management „IMI-NOVA”Chișinău, str. Hristo Botev, 9/1
Institutul de Studii Politice și Relații Internaționale Chișinău, str.Gh.Cașu, 32
Institutul de Științe Penale și Criminologie Aplicată Chișinău, str. Voluntarilor 8/3
Institutul de Relații Internaționale Perspectiva Chișinău, str. Alba Iulia, 75
Institutul de Relații Internaționale din Moldova Chișinău, str. Pușchin, 54
Colegiul superior de muzică din Transnistria Tiraspol, str. Sverdlov, 19
Academia de Transporturi, Informatică și Comunicații Chișinău, str.Muncești, 121"A”
Academia de Studii Economice din Moldova Chișinău, str. Mitropolit G. Bănulescu-
Bodoni, 61
Academia de Poliție „Ștefan cel Mare”Chișinău, str. Asachi, 21
Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice Chișinău, str. A. Mateevici, 111
Academia de Administrare Publică de pe lângă Președintele Republicii Moldova Chișinău, str. Ialoveni, 100, MD
2070
Educaţia
În anul de studii 2017-2018, în Republica Moldova activează 2 827 de instituţii de
învăţământ, cu un contingent de 597,9 mii de copii/elevi/studenţi, inclusiv, 1469 de instituţii
de educație timpurie (la situaţia 01.01.2017) cu un număr de 150,2 mii de copii, 1243 de
instituţii de învăţământ primar şi secundar general, în care studiază 335,6 mii de elevi, 86 de
instituţii de învăţământ profesional tehnic cu un număr de 46,6 mii de elevi (43 școli
profesionale cu 15,4 mii de elevi, 32 colegii cu 17,4 mii de elevi , 11 Centre de excelență cu
13,8 mii de elevi) și 29 de instituţii de învăţământ superior cu contingentul de 65,5 mii de
studenţi (Tabelul1,Graficele 1,2,3 ).

Tabelul 1. Instituţii de educaţie timpurie

2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

Instituţii de 1381 1400 1418 1440 1453 1461 1469
educaţie
timpurie
copii 130041 135427 141083 145296 147733 149936 150177

Cadre 11961 12330 12532 12334 12431 12575 12640

didactice
 Graficul 1. Insituţii de educaţie timpurie

180000
160000
140000
120000
cadre didactice
100000 copii
80000 Instituţii de educaţie
timpurie
60000
40000
20000
0
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
1800

1600

1400

1200

1000 Instituţii de învăţămînt

superior
800 Centre de excelenţă
Colegii
600 Şcoli profesionale
Instituţii de învăţămînt
400 primar şi secundar general

200

Graficul 2. Instituţii - pe tipuri

450000

400000

350000

300000
Instituţii de
250000 învăţământ primar
şi secundar general
200000
Şcoli profesionale
150000 Colegii
Centre de excelență
100000 Instituţii de
învăţământ superior
50000

0
011 012 13
014 15 16
017 18
-2 -2 -20 -2 -20 -20 -2 -20
010 011 012 013 014 015 016 017
2 2 2 2 2 2 2 2

Graficul 3. Elevi/studenţi pe tipuri de insituţii

40000

35000

30000

25000
Centre de excelenţă
20000
Şcoli profesionale
Colegii
15000
Instituţii de învăţ. Superior
Instituţii de învăţ. primar şi
10000 secundar general
5000

0
011 012 013 014 015 016 017 018
0-2 1-2 2-2 3-2 4-2 5-2 6-2 7-2
1 1 1 1 1 1 1 1
20 20 20 20 20 20 20 20

Graficul 4. Cadre didactice pe tipuri de instituţii

 Comparativ cu anul de studii 2010-2011, numărul total al instituţiilor de
învăţământ s-a micşorat cu 6,6%.
Totodată, numărul de instituţii de educație timpurie a crescut cu 6,4 la
sută, iar numărul instituţiilor de învăţământ primar şi secundar general s-a
redus cu 16,5%.
În anul de studii 2017-2018, numărul cadrelor didactice îl constituie 50232
de persoane, diminuându-se faţă de anul de studii 2010-2011 cu 17,2 %. La
nivel general, efectivele de elevi/studenți sunt în scădere.
Populația de vârstă școlară (7- 23 de ani) s-a redus treptat în perioada
anilor 2006-2017, constituind 704,7 mii persoane la data de 01.01.2017 și
înregistrând o reducere cu 30 % față de anul 2006. Astfel, numărul total de
elevi/studenți, la începutul anului de studii 2017-2018, a fost de 447, 8 mii de
persoane sau cu 19,7 % mai puțin față de anul de studii 2010-2011.
Rata de cuprindere în învăţământ este diferită în funcție de categoria de
vârstă, cel mai înalt nivel de cuprindere înregistrându-se în cazul persoanelor
cu vârsta cuprinsă între 7-15 ani (87,7 % în anul de studii 2016-2017).
Totodată, valoarea acestui indicator s-a diminuat cu 3,4 p. p. comparativ cu
anul de studii 2006-2007.
Cea mai mică rată de cuprindere în învățământ este specifică pentru grupa
de vârstă 19-23 de ani, constituind 25,7 %.
Figura 1. Structura contingentului de elevi în învăţământul primar şi secundar general pe niveluri

2013-2014 2017-2018

Liceal
Liceal 11%
13%
Primar
39% Primar
42%

Gimnazial
47%
Gimnazial
48%
 Față de anul de studii precedent, numărul instituţiilor din mediul urban, s-a
micşorat cu 2 unităţi faţă de anul de studii precedent şi constituie 318
instituții. În mediul rural, activează 925 de instituţii, înregistrând o scădere cu
46 de unităţi față de anul precedent. Totodată, din numărul total de instituţii
din mediul urban, cea mai mare pondere revine liceelor (68%), iar în mediul
rural prevalează gimnaziile, cu o pondere de 76 %. Și-au sistat activitatea 23
de şcoli primare și 23 gimnazii. De asemenea, 12 licee a fost transformate în
gimnazii, iar 4 de gimnazii au fost reorganizate în şcoli primare. Comparativ cu
anul de studii 2013-2014, numărul de elevi s-a diminuat cu circa 4,7 %, fapt ce
a condiționat reducerea numărului de clase cu 1273 unităţi sau cu 7,3 %
(Tabelul 5). Media elevilor în clasă a constituit circa 21 de persoane, în mediul
urban media fiind de 24 de elevi, iar în mediul rural - de 18 elevi.
Medicina
 Structura şi principiile fundamentale ale sistemului
                       de ocrotire a sănătăţii
    Sistemul de ocrotire a sănătăţii este constituit din unităţi curativ-profilactice, sanitaro-profilactice, sanitaro-
antiepidemice, farmaceutice şi de altă natură, avînd la bază următoarele principii:
    a) conducerea descentralizată;
    b) responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, unităţilor economice şi a factorilor de
decizie pentru promovarea politicii statului în domeniul asigurării sănătăţii populaţiei;
    c) responsabilitatea organelor şi unităţilor medico-sanitare pentru accesibilitatea, oportunitatea, calitatea şi
volumul prestaţiilor medico-sanitare, pentru calitatea pregătirii profesionale şi perfecţionarea calificării
personalului medico-sanitar şi farmaceutic;
    d) utilizarea realizărilor ştiinţei, tehnicii şi practicii medicale moderne în activitatea unităţilor medico-sanitare;
    e) apărarea drepturilor personalului medico-sanitar şi controlul asupra exercitării obligaţiunilor lui profesionale;
    f) orientarea profilactică a asigurării sănătăţii populaţiei în toate sferele de activitate vitală;
    g) diversitatea formelor de asistenţă medicală (de stat, prin asigurare, privată);
    h) garantarea de stat în apărarea intereselor populaţiei în domeniul ocrotirii sănătăţii prin sistemul asigurărilor
obligatorii de asistenţă medicală, acordarea de asistenţă medicală primară, de asistenţă medicală urgentă la etapa
prespitalicească, de asistenţă medicală spitalicească, în limitele şi în volumul stabilit, respectînd necesităţile
copiilor, femeilor şi bărbaţilor, persoanelor cu dizabilităţi şi ale persoanelor în etate;
 Starea de sănătate a populaţiei
    1. Speranţa medie de viaţă la naştere în Republica Moldova demonstrează tendinţe similare evoluţiilor
observate în statele vecine şi în unele ţări ale Europei de Est. Declinul indicatorului în cauză a fost stopat şi în
prezent constituie 68,4 ani, fiind totuşi în continuare mult sub media de viaţă în statele Uniunii Europene.
   2 . Republica Moldova a obţinut succese considerabile în ceea ce priveşte indicatorii esenţiali de sănătate,
precum diminuarea ratei mortalităţii infantile şi a mortalităţii materne. În perioada 2001-2006, de exemplu, rata
mortalităţii infantile a scăzut cu 26% (de la 16,3 decese la 1000 nou-născuţi în 2001, la aproximativ 11,8 decese
la 1000 nou-născuţi în 2006). Rata mortalităţii materne constituie în prezent 16,0 decese materne la 100 000
nou-născuţi vii, în comparaţie cu 43,9 în anul 2001. Cu toate acestea, indicatorii respectivi sînt mai înalţi decît
media europeană. 
    3. Mortalitatea populaţiei apte de muncă este mai mare decît în ţările Uniunii Europene. Cele mai importante
cauze ale deceselor în Republica Moldova sînt bolile aparatului circulator, traumele şi otrăvirile, tumorile
maligne. Bolile aparatului digestiv sînt de asemenea o cauză importantă a deceselor în ţară. Pe parcursul anului
2006, 66,0% din numărul total de decese ale persoanelor în vîrstă aptă de muncă au survenit prin boli ale
aparatului circulator, ale aparatului respirator, ale aparatului digestiv, precum şi prin tumori maligne. Cauzele
generale ale deceselor nu se modifică nici dacă se iau în considerare diferenţele de vîrstă. 
    4. Consumul de alcool şi tutun sînt factori de risc patogen importanţi care determină profilul epidemiologic al
ţării, din cauza faptului că aceste practici sînt într-o legătură strînsă şi cu multe maladii cronice, precum bolile
aparatului circulator, tumorile maligne şi, în special, cu maladii ale ficatului.
   5. Sistemul sănătăţii din Republica Moldova demonstrează un profil epidemiologic ambiguu, care se
caracterizează, pe de o parte, de prezenţa maladiilor caracteristice pentru ţările în curs de dezvoltare,
aşa ca bolile infecţioase şi parazitare, cele condiţionate de epidemia HIV/SIDA şi tuberculoză, iar pe de
alta, de ofensiva bolilor cronice necontagioase specifice ţărilor unde tranziţia epidemiologică a ajuns la
etape avansate, precum cancerul şi bolile aparatului circulator. Ratele de prevalenţă pentru
hipertensiune sînt în Republica Moldova mai înalte decît în Marea Britanie şi decît în Statele Unite ale
Americii. Un decalaj comparativ cu aceste două ţări prezintă şi diabetul. Doar la tumori maligne şi, într-
o măsură mai mică, la infarctul miocardic, Republica Moldova demonstrează rate de prevalenţă
similare.
    6. Analizate prin prisma Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, rezultatele activităţii sistemului
sanitar denotă următoarele: ratele de mortalitate şi morbiditate în Republica Moldova devansează încă
indicatorii regionali, ceea ce demonstrează necesitatea depunerii unor eforturi semnificative pe termen
mediu şi lung pentru alinierea la parametrii europeni. Rata mortalităţii infantile, rata mortalităţii
materne, incidenţa tuberculozei şi HIV/SIDA este mai înaltă în Republica Moldova decît în Uniunea
Europeană. Evaluarea pe etape a dinamicii indicatorilor vizaţi prin Obiectivele de Dezvoltare ale
Mileniului anticipă cu o mare doză de probabilitate diminuarea către anul 2015 a ratei de incidenţă a
tuberculozei şi o predicţie mai puţin sigură pentru realizarea obiectivelor-cheie care vizează reducerea
mortalităţii infantile, mortalităţii materne şi a incidenţei HIV/SIDA. 
 Pregătirea specialiştilor cu studii superioare în domeniul
„Sănătate”

700

600

500

400 Medicina generală

Stomatologie
300 Sănătate publică
Farmacie
200

100

0
2000 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
 Pregătirea specialiştilor cu studii medii de specialitate în
domeniul „Sănătate”

Medicina generală Stomatologie Farmacie

1600
1400
1200
1000
800
600
400
200
0
2000 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
 Ponderea cheltuielilor pentru sectorul public din totalul
cheltuielilor pentru sănătate

Ponderea chelt.
50
48 47.6 48.5

46 45.8 45.6
45.2
44 44.4 Ponderea chelt.
42
41.2
40
38
36
2003 2006 2007 2008 2009 210 2011
 Сheltuieli pentru sănătate în medie pe o
persoană ($ USA PC)

Ch. în medie pe o pers.

400
350 356.7 360.4
343.1
300 296.6
272.2
250
Ch. în medie pe o pers.
200
150 159.6
100
50
0
2003 2006 2007 2008 2009 2010
 În perioada ultimilor ani, finanțarea domeniului ocrotirii sănătății din surse
publice se situează la un nivel de 5,1 – 5,3% din PIB.
Chiar dacă în termeni nominali sumele alocate pentru acest sector au crescut,
în termeni reali acestea înregistrează un trend oscilatoriu, chiar și negativ
pentru anul 2015 (aceleași perspective înregistrându-se și pentru anul 2016).
Drept consecință, în anul 2015, Republica Moldova s-a situat printre
ultimele țări din Europa la capitolul ponderii cheltuielilor publice în totalul
cheltuielilor pentru sănătate, fiind depășită doar de Ucraina.
Respectiv, populația țării este nevoită să compenseze acest deficit prin
resurse proprii pentru a-și satisface nevoia de bunuri și servicii medicale.
Totodată, indicatorul plăților din buzunar se situează în jurul valorii de 48% din
totalul cheltuielilor pentru sănătate, fără perspective de îmbunătățire în
următoarea perioadă.
 Principala sursă de finanțare a cheltuielilor publice pentru sănătate este
reprezentată de contribuțiile de asigurări medicale plătite de angajatori și
angajați, care au crescut în anii 2013-2015 cu câte un procent în fiecare an,
ajungând la 9%. De asemenea, transferurile de la bugetul de stat către Fondurile
Asigurării Obligatorii de Asistență Medicală continuă să fie o sursă esențială de
finanțare. Totodată, un audit recent al Curții de Conturi relevă faptul că Guvernul
plătește mult mai puțin pentru asigurarea medicală a persoanelor neangajate
decât costul poliței obligatorii.
Respectiv, transferurile de la bugetul de stat reprezintă aproape jumătate din
suma necesară pentru acoperirea costurilor serviciilor medicale pentru categoriile
asigurate de Guvern. Astfel, se înregistrează o anumită neconcordanță între
calculele Ministerului Finanțelor privind fondurile transferate de la bugetul de stat
și cheltuielile necesare pentru asigurarea medicală a categoriilor de persoane
menționate.
 O altă sursă de finanțare a cheltuielilor publice pentru sănătate este
reprezentată de fonduri externe din partea donatorilor. Transferurile
pentru implementarea proiectelor finanțate din surse externe au
crescut de trei ori în ultimii 6 ani, atingând în anul 2015 suma de 638
mil. MDL. În 2015, cea mai mare parte din această sumă a fost alocată
pentru implementarea de către Ministerul Sănătății a proiectului
“Modernizarea sectorului sănătății în RM” din contul împrumutului
acordat de Banca Mondială. În prezent, acesta este cel mai important și
amplu proiect în domeniul sănătății și are drept scop reducerea
riscurilor aferente bolilor non transmisibile, îmbunătățirea protecției
financiare asociate cu riscurile de sănătate și sporirea eficienței
serviciilor de sănătate în Republica Moldova.
 În contextul utilizării cheltuielilor în domeniul sănătății la elaborarea de noi
politici trebuie să se țină cont și de multitudinea factorilor non-medicali care
afectează direct sau indirect eficiența sistemului de sănătate. Totodată, o
atenție deosebită trebuie acordată completării veniturilor bugetare, care
ulterior ar putea susține cheltuieli mult mai consistente alocate domeniului
dat. În acest sens, concludente devin două surse de creștere a acestor venituri
și anume: (i) Reducerea persoanelor ocupate informal, o reducere cu 5%, care
ar putea genera venituri suplimentare de circa 78 mil. MDL anual la FAOAM;
(ii) Reducerea plăților informale pentru serviciile medicale, care nu doar ar
crește veniturile în sănătate, ci ar contribui la îmbunătățirea mediului
competițional în sănătate.
Vă mulţumesc!