Inteligența emoțională nu este opusul inteligenței, nu este triumful inimii asupra

creierului, ci este intersecția unică dintre cele două.

David Caruso

Managementul emoțiilor
 Ce este inteligența emoțională?

În 1990, psihologii Peter Salovey şi John Mayer au popularizat termenul de inteligenţă emoţională,
definindu-l ca o formă de inteligenţă socială care implică abilitatea de a monitoriza propriile sentimente şi
emoţii, precum şi ale celorlalţi şi folosirea aceastei informaţii pentru a influenţa ropriile gânduri şi acţiuni.

Cu toate că acest termen este relativ nou, componentele conceptului, inteligenţă emoţională pot fi datate
până la arhicunoscută afirmaţie a lui lui Socrate (470 – 399 iHr):
„Cunoaşte-te pe tine însuţi”.
 Inteligența emoțională

În 1983 Howard Gardner a introdus conceptul de: ”Inteligențe Multiple”. El a inventat sintagma : „ Nu întrebaţi cât
de deştepţi sunteţi, ci cum sunteţi inteligenţi”.

Gardner a introdus ideea că nu există un singur tip de inteligență care să stea la baza reușitei în viață, ci un spectru
larg ce cuprinde:

- Inteligenţa lingvistică
- Inteligenţa logico-matematică
- Inteligenţa spaţială
- Inteligenţa muzicală
- Inteligenţa kinestezică
- Inteligenţa intrapersonală
- Inteligenţa interpersonală

 Primele 2 tipuri de inteligență sunt utilizate frecvent în programele educaționale din școli și sunt măsurate prin testul
IQ, urmatoarele trei au fost asociate cu arta, iar pe ultimele 2 Howard le-a numit “inteligență personală”, acestea din
urmă formând Inteligența Emoțională.
 Inteligența interpersonală

Inteligenţa Intrapersonală determină stări, sentimente sau alte stări mentale, care ne pot afecta comportamentul.
Această inteligență o întâlnim la persoanele introspective, care au capacitatea de se înțelege pe ei înșiși, de a-și analiza
propriile emoții, gânduri, temeri, motivații.

Persoanele care prezintă o astfel de inteligență prezintă anumite trăsături:

- își formează o imagine clară, reală despre ele însele, își înțeleg prpopriile sentimente și le folosesc pentru ghidarea
comportamentului
- au un puternic simț al identității
- sunt încrezători în forțele proprii
 Inteligența interpersonală

Inteligenţa interpersonală sau socială reprezintă înţelegerea emoţiilor celorlalţi, folosind

informaţia ca un ghid de comportament şi pentru a construi şi menţine relaţiile
interumane. Persoanele care posedă astfel de inteliență, preferă să:

- socializeze și să empatizeze cu grupuri de persoane;

- se implică în activități comune;
- sunt buni organizatori;
- au talent în privința comunicării și negocierii;
- preferă interacțiunea, colaborarea, relațiile sociale.

Sunt preocupați de a înțelege intențiile, motivațiile și dorințele altora, această inteligență ușurându-le
colaborarea cu cei din jur.
 Psihologul Salovey include inteligențele pesonale ale lui Gardner în definiția de bază pe care a dat-o
inteligenței emoționale, extinzând aceste capacități la cinci domenii principale:

1. cunoașterea emoțiilor personale;

2. gestionarea emoțiilor;

3. motivarea de sine;

4. recunoașterea emoțiilor în ceilalți;

5. manevrarea relațiilor.
1. Cunoașterea emoțiilor personale

Conştientizarea de sine – recunoaşterea unui sentiment atunci când el apare –

este piatra de temelie a inteligenţei emoţionale. Capacitatea de a supraveghea
sentimentele de la un moment la altul este de o importanţă crucială pentru o
pătrundere psihologică şi o înţelegere a sinelui.
Incapacitatea de a observa adevăratele noastre noastre sentimente ne lasă pradă
acestora.

2. Gestionarea emoțiilor

Stăpânirea emoțiilor în așa fel încât să fie cele potrivite reprezintă capacitatea
de a construi conștientizarea de sine. Acest domeniu examinează capacitatea de
a ne calma, de a ne scutura de anexietate, de depresie, de irascibilitate, dar și
incapacitatea de a avea aceste calități fundamentale. Cei care nu reușesc să se
stăpânească sunt confruntați permanent cu dezamăgiri și disperări, în vreme ce
acela care excelează în această direcție se pot reechilibra mult mai rapid în urma
obstacolelor întâlnite.
 
3. Motivarea de sine

Punerea emoţiilor în serviciul unui scop este absolut esenţial pentru

a-i acorda atenţia cuvenită, pentru motivarea de sine, pentru
străpânire şi creativitate. Autocontrolul emoţional – amânarea
recompenselor şi înăbuşireaa impulsurilor – stă la baza reuşitelor de
tot felul.

4. Recunoașterea emoțiilor în ceilalți

Empatia, o altă capacitate care se clădeşte pe baza conştientizării de

sine emoţionale, este fundamentul „capacităţii de înţelegere a
celorlalţi”.
Cei care sunt empatici sunt mai atenţi la semnalele sociale subtile ce
indică de ce au nevoie sau ce vor ceilalţi. Empatia necesită disciplină.
Este arta de fi în permanenţă în contact cu oamenii.
Astfel, empatia necesită pe lângă abilităţile de ascultare şi abilităţi de
comunicare.
 5. Manevrarea relațiilor

Arta de a stabili relaţii înseamnă capacitatea de e gestiona emoţiile celorlalţi.

În cele din urmă, este cert faptul că inteligenţa emoţională este capacitatea de a simţi sentimentele, de a le
exprima, de a le indentifica şi nu în ultimul rând de a le comunica.
 Inteligența emoțională

Inteligența emoțională se bazează pe anumite aptitudini potențiale înnăscute: 

- sensibilitate emoțională; 
- memorie  emoțională;
- capacitatea de procesare  emoțională;
- capacitatea de învățare  emoțională.

Aceste caracteristici înnăscute pot fi dezvoltate și cultivate de-a lungul vieții sau, din contra, pot fi
degradate, acest lucru depinzând foarte mult de modul în care suntem crescuți și educați în copilărie și
adolescență.

Există prin urmare o distincție între inteligență emoțională ca potențial înnăscut și inteligența emoțională
ca potențial dezvoltat de-a lungul vieții.

În literatura de specialitate, prima este denumită EI, iar cea de-a doua EQ.

Pentru evaluarea inteligenței emoționale se utilizează teste de inteligență emoțională.