4 CUPRINSUL PREZENTĂRII Cuvinte ¤Introducere cheie Intelectuali ¤Date despre autor Democrație ¤Partea I- Mituri politice Marxism Mituri ¤Partea a II-a-Idolatrizarea istoriei Politică ¤Partea a III-a-Alienarea intelectualilor Istorie Religie ¤Concluzii INTRIDUCERE Raymond Aron a publicat Opiul intelectualilor în anul 1955. În carte, Aron a pedepsit intelectualii francezi pentru ceea ce el a descris ca fiind critica lor aspră asupra capitalismului și a democrației și a apărării lor simultane de opresiune marxistă. Aron era critic față de marxism, prin faptul că a văzut cum se renunță la unele dintre progresele de bază realizate de civilizațiile umane, cum ar fi libertatea de anchetă, libertatea de controverse, votul. Autorul s-a concentrat mai ales pe natura gândirii intelectuale franceze contemporane, până la excluderea generală a luării în considerare a altor culturi. RAYMOND ARON
Raymond Claude Ferdinand Aron(14 martie 1905-17
octombrie 1983), a fost un sociolog, filozof, politolog și jurnalist francez. A studiat filosofia la prestigioasa École Normale Supérieure din Paris (1924–1928), unde a fost coleg cu Jean-Paul Sartre. Și-a început cariera universitară în Germania (1930–1933), asistând în mod direct la ascensiunea nazismului. A împletit cu succesc jurnalismul cu activitatea universitară. Aron nu s-a temut să meargă împotriva curentului și nici să se implice în lumea din jurul lui, o lume pe care o resimțea tot mai vulnerabilă; de aici, și necesitatea ca toți aceia care au curajul să își asume o gândire proprie,originală, să se implice în viața social și politică a lumii în care viețuiesc. MITURI POLITICE În cartea Opiul intelectualilor, mitul stângii, mitul revoluției, mitul proletariatului fac parte din miturile politice scrise de Aron. Stânga, revoluție, proletariat-aceste concepte sunt replicile târzii ale marilor mituri care au animat odinioară optimismul politic: progres, rațiune, popor. IDOLATRIZAREA ISTORIEI
La originea idolatrizării Istoriei, se
află două erori, aparent opuse, dar în fond, legate între ele. Oamenii Bisericii și oamenii credinței se lasă pradă absolutismului, ca să se abandoneze apoi unui relativism fără limite. Cum spune și autorul: O filozofie a istoriei presupune că istoria umană nu este o simplă sumă de fapte juxtapuse- decizii și aventuri individuale, idei, interese, instituții- ci este în fiecare moment și în succesunea momentelor o totalitate în mișcare spre o stare privilegiată care dă sensul ansamblului. ALIENAREA INTELECTUALILOR
Discursul despre alienare a rămas blocat în
perspectiva socială, ea fiind concepută în general, ca un proces de pierdere sau separare a controlului asupra unor aspecte ale vieții materiale și sociale ale propriei vieți. CONCLUZII BIBLIOGRAFIE ȘI WEBOGRAFIE