Formarea imperiului

otoman
SISAN YUNUS -AMIRI CLA SA IX A
LICEUL TEORETIC TUDOR VLADIMIRESCU
Imperiul
Otoman
Imperiul Otoman
Aparținând ultimului val migrator
turco-mongolic, plecat în secolele VII-VIII
din Asia Centrală, turcii vor intra în slujba
califilor de Bagdad. Din rândurile lor, cu
timpul, se vor desprinde mamelucii,
cunoscuți și sub numele de „soldații sclavi”,
care vor prelua în secolul al XIII-lea
controlul asupra Egiptului.

2
Istorie
Imperiul Otoman reprezintă însăși povestea unui teritoriu vast care s-a
făcut cunoscut prin prisma bogățiilor Orientului, a mirajului, a fantasticului
prezentat de povestirile călătorilor și negustorilor europeni, dar și a
ambasadorilor care au ajuns în această lume a desfătării. Imperiul s-a
clădit treptat, de-a lungul mai multor etape. Pentru început, tatăl lui
Osman I, a ajuns în Anatolia dintr-o zonă a Turkmenistanului de astăzi
pentru a-i ajuta pe selgiucizii din Rum împotriva bizantinilor. După
dispariția sultanatului Selgiucid din Rum în secolul XIV, Anatolia a fost
împărțită în mai multe state, în marea lor parte, independente. Unul dintre
aceste state a fost condus de Osman I, fondatorul Imperiului Otoman. El
reușește să-și domine vecinii, supunându-i, și își extinde astfel granițele
statului său, ajungând să amenințe frontierele Imperiul Bizantin. După
moartea lui Osman, scopul turcilor otomani este acela de a cuceri
Mediterana de Est și Balcanii, având ca obiectiv final cucerirea vechiului
oraș grec, capitala Imperiului Bizantin, Constantinopolul, astăzi cunoscut
sub numele de Istanbul.

3
Istorie La începutul secolului al XIV-lea, fiul lui Osman I reușește să
cucerească orașul Bursa care devine capitala statului său. Acest
eveniment reprezintă și pierderea controlului pe care bizantinii îl
dețineau în nord-vestul Anatoliei. După ce capturează Thesalonicul de la
venețieni, otomanii pătrund în Balcani, iar în 1389, în urma Bătăliei de
la Kossovopolje reușesc să limiteze puterea sârbilor. Europa a fost pusă
în pericol la momentul respectiv, putând să cadă pradă avansului
inimaginabil al otomanilor, mai ales după victoria acestora de la Nicopole
în fața armatei creștine din 1396. Deși dețineau vaste teritorii din jurul
Constantinopolului, pentru moment, expansiunea turcilor otomani a fost
încetinită de invazia timurizilor, a turco-mongolilor conduși de Timur-
Lenk. În urma Bătăliei de la Ankara din 1402, turcii otomani sunt
înfrânți, iar Timur-Lenk îl ia drept prizonier pe sultanul Baiazid I,
moment rămas faimos în istorie deoarece sultanul otoman a fost
capturat într-o colivie. Imperiul Otoman a căzut pradă unei lupte dusă
de fiii lui Baiazid care se luptau între ei pentru a dobândi conducerea
imperiului. Chiar domnitorul Țării Românești, Mircea cel Bătrân s-a
implicat în aceste lupte, având un favorit. Această perioadă de lupte ia
sfârșit odată cu venirea la putere a lui Mehmet I, unul dintre fiii lui
Baiazid care restaurează puterea otomanilor.

4
Istorie
Profitând de situația în care se afla Imperiul Otoman, statele din
Balcani reușesc să scape pentru o scurtă perioadă de timp de sub jugul
otoman, recuperându-și o parte din teritoriile pierdute. Sub Murad al
II-lea ele vor fi recucerite, mai mult, își vor impune forța în zonă după
Bătălia de la Varna din 1444 în care va pieri regele Ungariei Vladislav al
IIIlea Jagellon. Patru ani mai târziu, în zona Serbiei, armatele lui Iancu
de Hunedoara și trupele puse în joc de Skanderbeg vor fi eliminate și
înfrânte de otomani. Perioada de expansiune și apogeu a Imperiului
Otoman este cuprinsă între anii 1453- 1566. Aceasta este inaugurată de
fiul lui Murad al II-lea, Mehmet al II-lea zis și Cuceritorul. El
reorganizează statul și armata și reușește în 1453 să cucerească
Constantinopolul. Imperiul va prospera din punct de vedere economică,
mai ales pentru că turcii otomani controlează cea mai mare parte a
rutelor comerciale care leagă Europa de Asia. Sub sultanul Selim I,
Imperiul se extinde în est și în sud, supunând Persia și Egiptul,
marcându-și astfel prezența în zona Mării Roșii. Expansiunea continuă și
sub Suleiman Magnificul care în 1521 capturează Belgradul, iar după
Bătălia de la Mohacs din 1526 reușește să-și impună stăpânirea asupra
regatului Ungariei. Trei ani mai târziu încearcă să asalteze Viena, dar
mișcarea nu îi reușește, în schimb, Transilvania, Țara Românească și
Moldova sunt nevoite să plătească tribut Porții. În est domină zona
Mesopotamiei și au acces la Golful Persic, iar Caucazul este împărțit
între safevizi și otomani, cei din urmă luând părți din Armenia și
Georgia.
5
Istorie
În prima jumătate a secolului al XVI-lea avea să se întâmple un eveniment
neașteptat. Franța se aliază cu Poarta împotriva unui dușman comun: dominația
Habsburgilor. După ce francezii cuceresc Nisa și Corsica, iar turcii ajung până la
Esztergom, conducătorul Sfântului Imperiu, Ferdinand recunoaște în 1547 puterea
otomanilor din Ungaria. Către sfârșitul domniei lui Suleiman, populația imperiului
cuprinde 15 milioane de suflete. Mai mult, otomanii au devenit și o putere navală,
dominând o mare parte a Mediteranei. După această lungă perioadă de cuceriri și
prosperitate, urmează o perioadă de stagnare și de reformă, cuprinsă între anii
1566-1827. Imperiul cade pradă birocrației și a slabei guvernări. Tehnica militară
începe să fie întrecută de cea a europenilor, menținându-se în imperiu un suflu
conservator, opus ideilor care începeau să circule în acea vreme în Europa. Găsirea
unor noi rute comerciale le-au adus europenilor un avantaj, putând să-i ocolească
pe otomanii care controlau drumurile comerciale. Otomanii suferă și înfrângeri
navale ca cea de la Lepanto în fața lui Filip al II-lea al Spaniei sau eșecul suferit
în asedierea Maltei. O nouă putere avea să se profileze la nord-vest, Rusia.
Sfârșitul expansiunii teritoriale a Imperiului Otoman avea să fie adus de
înfrângerea suferită în Bătălia Vienei din 1683. Secolul al XVIII-lea este marcat
de războaiele purtate atât împotriva Austriei, cât și împotriva Rusiei, când
Imperiul continuă să piardă din teritoriile deținute. Sub Selim al III-lea se
încearcă o operă de modernizare a armatei și a învățământului tehnic. Lui i s-a
opus un grup al ienicerilor care s-au revoltat, pe sultan costându-l tronul și viața.
Urmașul său, Mahmud al II-lea avea să rezolve problema într-o manieră
sângeroasă. Revoluția din Serbia de la începutul secolului al XIX-lea marchează
începutul unei noi ere, cea a deșteptării națiunilor din Imperiul Otoman. Grecii își
vor obține independența în urma unui război început în 1821. La jumătatea secolului
al XIXlea, Imperiul Otoman devenise omul bolnav al Europei.
Istorie Declinul și modernizarea imperiului are loc între anii 1828-1908. În
perioada Tanzimatului (1839-1876) seria de reforme constituționale ale
guvernului au dus la modernizarea armatei, a sistemului bancar, dar și la
înlocuirea legilor religioase cu cele seculare. Imperiul este zguduit de noi
războaie, printre care Războiul Crimeii (1853-1856) când statele europene
intervin de partea sa împotriva Rusiei și Războiul ruso-turc (1877- 1878)
când state din Balcani, dar și România reușesc să își obțină independența sau
autonomia. După războaiele Balcanice din 1912-1913, turcii vor pierde toate
teritoriile balcanice, cu excepția estului Traciei. Perioada de înfrângere și de
dezintegrare este cuprinsă între anii 1908-1922, începând cu a doua eră
constituțională pusă la cale de Junii Turci. A fost reinstituită Constituția din
1876 prin care era statuat multipartidismul și o lege electorală pentru
alegerea reprezentanților. S-a promovat ideea de modernizare a instituțiilor
statului, garantarea libertăților tuturor celor din Imperiu și schimbarea
statului religios într-unul laic. În timpul Primului Război Mondial, turcii vor
trece de partea Triplei Alianțe, obținând o victorie importantă la Gallipoli.
Revolta arabilor și pierderea războiului a adus Imperiul într-o criză fără
sfârșit. Ocuparea Constantinopolului și a Izmirului de trupe engleze, franceze
și italiene, dar și limitarea Imperiului la partea asiatică, conform Tratatului
de la Sevres din cadrul Conferinței de Pace de la Paris (1919-1920) au dus la
crearea unei mișcări naționale care a câștigat Războiul Turc de Independență
din 1919-1922 sub conducerea lui Mustafa Kemal (Ataturk). Sultanatul a fost
abolit, iar utlimul sultan, Mehmet al VI-lea a părăsit țara în noiembrie 1922,
Mustafa Kemal devenind primul președinte al Republicii Turce.
Istorie
In lunga sa istorie, de la un mic stat și până la
imperiu, statul otomanilor a cunoscut varii momente de
glorie, dar și de declin. Dacă secolul al XVI-lea
reprezintă perioada sa de glorie, secolul al XIX-lea aduce
Imperiul într-un stadiu critic în care marile puteri ale
Europei aleg să mențină supraviețuirea sa doar pentru a
nu se război între ele pentru viitoarele teritorii care ar fi
ieșit de sub dominația otomanilor, eveniment discutat de-
a lungul întregii Chestiuni Orientale. Un eveniment
negativ, care reprezintă o pată neagră în istoria ultimilor
ani ai Imperiului, este genocidul armean din timpul Primului
Război Mondial. Negat de statul turc la ora actuală și
discutat de o lume întreagă, la peste 100 de ani de la
începutul războiului, evenimentul încă mai are puterea de
a mări orgoliile unor state, în timp ce pentru altele
trezește amintiri neplăcute.

8
 CURIOZITATI
Succesorul la tron va fi Orham/Orhan I (1326-1359), fiul lui Osman. El va cuceri de
la bizantini partea vestică a Asiei Mici, inclusiv orașul Bursa (1326), care va deveni
capitala statului otoman până în anul 1365. Turcii înaintează înspre Europa,
pătrunzând, în anul 1354, în orașul Gallipoli, un important punct strategic pe malul
strâmtorii Dardanele. De aici demarează campaniile de cucerire din Peninsula Balcanică,
profitând de luptele pentru putere din Imperiul Bizantin și de contradicțiile dintre
sârbi și bulgari.

Orhan I întreprinde măsuri de reorganizare a armatei și a statului turc, între care

enumerăm introducerea unei noi monede, a fesului ca simbol național și înființarea corpului
de elită al infanteriei turcești format din ieniceri (ienicerii erau copiii creștinilor luați
prizonieri, care erau crescuți și educați în spiritul musulman fanatic). Armata otomană avea
în componența sa, pe lângă ienicerii amintiți, trupe de cavalerie –  spahii și trupe ușoare
– achingii.
Armata otomană era o armată puternică, care beneficia de sprijinul
aristocrației. Această clasă socială era motivată să sprijine armata, întrucât primea o
mare parte din teritoriile cucerite de către otomani. Astfel, beneficiind de această
armată, în timpul lui Orhan I, otomanii preiau posesiunile deținute de bizantini în Asia Mică
și cuceresc prima posesiune din Europa – Gallipoli (1354). 
După Orhan, la conducerea statului otoman vine fiul acestuia, sultanul Murad I
Hudavendighiar (1362-1389). Acesta a cucerit Adrianopolul, pe care l-a numit Edirne și l-
a transformat din 1363 în noua capitală a otomanilor. Murad I este primul conducător
otoman care își ia titulatura de sultan. El va împărți din punct de vedere administrativ
sultanatul său în două provincii: Rumelia (Peninsula Balcanică) și Anatolia (Asia Mică).
În anul 1389, armata condusă de Murad I va înfrânge în bătălia de la Kosovo Polje
armata sârbilor conduși de cneazul Lazăr. Moartea lui Murad I nu este pe deplin elucidată,
unele surse afirmând că atât Murad, cât și cneazul Lazăr ar fi murit în luptă, în timp ce
alte surse susțin că Murad ar fi fost asasinat curând după bătălie de un boier sârb.
 CURIOZITATI
Succesorul lui Murad va fi Baiazid I (1389-1402),
supranumit Trăsnetul. El și-a atras această poreclă
datorită rapidității de mișcare pe frontul de luptă și a
victoriilor obținute astfel, precum și datorită personalității
sale puternice. Primul lucru pe care l-a făcut atunci când a
ajuns sultan, a fost să ucidă prizonierii sârbi pentru a
răzbuna astfel moartea tatălui său. A încheiat totuși pace
cu sârbii, oferindu-le o autonomie însemnată. 
În anul 1391, Baiazid atacă și încearcă să cucerească
Constantinopolul. Planurile lui Baiazid sunt amânate.
Împăratul bizantin Ioan Paleologul face apel pentru
organizarea unei noi cruciade menite să oprească otomanii. 
Asediul asupra Constantinopolului continuă până în anul 1401,
Bizanțul fiind de această dată salvat de oastea mongolă a
lui Timur Lenk (cel șchiop). În 1402, are loc Bătălia de la
Ankara, în care Baiazid este luat prizonier de către căpetenia
mongolă. Există multe legende legate de captivitatea și moartea
lui Baiazid, însă nu se poate dovedi autenticitatea lor: unele
susțin că ar fi fost batjocorit de Timur Lenk, altele că ar fi
fost tratat cu respect, altele afirmă că sultanul s-ar fi sinucis.
Baiazid I tinut captive de Timur
Lenk
Curiozitati
După moartea lui Baiazid I, Imperiul Otoman se confruntă cu o perioadă de anarhie, datorată luptelor
pentru putere între fiii acestuia. Aceste lupte vor acorda un moment de răgaz pentru popoarele creștine,
primejdia otomană fiind îndepărtată pentru un timp. În luptele pentru tronul otoman va interveni și
domnitorul Țării Românești, Mircea cel Bătrân, acesta sprijinindu-l pe fiul lui Baiazid, Musa.
Cu ajutorul armatei oferite de Mircea, Musa reușește să își învingă contracandidatul, un frate de
al său, și să se proclame sultan de Adrianopol. Nu pentru mult timp, însă, căci în anul 1413 Musa este
înfrânt fratele său Mahomed/Mehmed I. De data aceasta
Mircea îl sprijină pe pretendentul Mustafa, care este învins de Mahomed în anul 1416. 
În anul 1451, vine la conducerea statului otoman Mahomed al II-lea, supranumit Cuceritorul
(1451-1481), cel sub conducerea căruia otomanii vor atinge apogeul puterii lor. În anul 1453 otomanii
reușesc să cucerească Constantinopolul, pe care îl numesc Istanbul, stabilind aici capitala Imperiului
Otoman. În timp ce un imperiu – cel bizantin – își găsea astfel sfârșitul, un altul – cel otoman – lua
avânt, constituind o amenințare necontenită pentru statele creștine din Occident. 

12
Curiozitati Lumea
otomana Din punct de vedere organizatoric, statul otoman era un stat feudal de tip militar, în
care sultanul era persoana care deținea puterea politică nelimitată și pe cea spirituală (în calitatea
sa de calif). Cel mai important demnitar în cadrul statului otoman, după sultan, era marele vizir.
Marele vizir intra, alături de alți funcționari, în componența consiliului suprem, numit Divan.
Teritoriile cucerite de otomani erau administrate de marii viziri, fiind împărțite în feude militare și
lăsate pașalelor în exploatare.
Popoarele cucerite aveau obligația de a achita către Imperiul Otoman anumite obligații fiscale.
Imperiul Otoman a dat dovadă de toleranță față de popoarele cucerite, creștinilor fiindu-le
respectată religia și nefiind forțați să se convertească la islam.
Un aspect demn de luat în considerare este, însă, faptul că nobilimea creștină, precum și cea
ereditară, dispar încet-încet, fiind favorizată accederea la funcții și demnități prin manifestarea
loialității față de sultan și față de islam. Turcii apreciază și exploatează calitățile popoarelor supuse,
folosindu-i pe greci și armeni, de exemplu, în activitățile comerciale sau în cele administrative.
Orașul în lumea otomană se dezvoltă în jurul moscheii, care îndeplinește atât rol spiritual, cât
și cultural. Pe lângă palate și moschei, orașul otoman deținea diverse clădiri administrative, ateliere
meșteșugărești, prăvălii, bazaruri, băi publice, hanuri ș.a.
Capitala Istanbul, fostul Constantinopol, este extinsă și îmbogățită arhitectural prin monumente
reprezentative precum Moscheea Albastră, construită de sultanul Ahmet I între anii 1609-1616,
fiind cea mai mare moschee de aici. O altă capodoperă arhitecturală o constituie palatul Topkapî,
care a fost reședință a sultanilor otomani între anii 1465 și 1856, actualmente muzeu și atracție
turistică deosebită.
Sistemul militar-feudal otoman

Teritoriile
Teritoriilecucerite
cuceriteau aufost
fosttreptat
treptatînglobate
înglobateînînsistemul
sistemul
politic
politic otoman. La început vasale, ţările plăteau untribut
otoman. La început vasale, ţările plăteau un tribut
(haraci),
(haraci), ca o răscumpărare a păcii, fiind obligate săducă
ca o răscumpărare a păcii, fiind obligate să ducăoo
politică
politicăexternă
externăînînconcordanţă
concordanţăcu cuinteresele
intereselePorţii.
Porţii.
Iniţial,
Iniţial, statul otoman a recurs la sistemul feudalo-vasalicdin
statul otoman a recurs la sistemul feudalo-vasalic din
cauza purtării unui război pe două fronturi
cauza purtării unui război pe două fronturi (în Europa şi în(în Europa şi în
Asia)
Asia)şişiaaevitării
evităriicheltuielilor
cheltuielilorde deimpunere
impunereaaunei uneiadministraţii
administraţii
total otomane.
total otomane.
Mai
Maitârziu,
târziu,pământurile
pământurileţărilor
ţărilorcucerite
cuceriteau audevenit
devenit
proprietatea
proprietatea statului (a sultanului – monarh detip
statului (a sultanului – monarh de tiporiental)
oriental)şişi
au
aufostfostacordate
acordatefie fieaşezămintelor
aşezămintelorde debinefacere
binefacerede depepelângă
lângă
moschei, fie feudalilor otomani (spahii, mai ales)
moschei, fie feudalilor otomani (spahii, mai ales) ca beneficii ca beneficii
condiţionate.
condiţionate.
EiEipercepeau
percepeaude delalaţărani
ţăranirenta
rentafeudală,
feudală,iar iarde
delalacei
ceicreştini
creştini
şişiootaxă specială, care explică islamizarea
taxă specială, care explică islamizarea unei părţi unei părţi
importante
importanteaapopulaţiei
populaţieibalcanice
balcaniceslave
slaveşişialbaneze.
albaneze.
Otomanii
Otomanii împărţeau lumea între teritoriilestăpânite
împărţeau lumea între teritoriile stăpânitedirect
direct
(Casa
(Casa Islamului), cele cu care trebuiau să poarte războipentru
Islamului), cele cu care trebuiau să poarte război pentru
aaleleaduce
aduce în Islam (Casa Războiului) şi cele care plăteautribut
în Islam (Casa Războiului) şi cele care plăteau tribut
fără a fi integrate lumii islamice (Casa Păcii),
fără a fi integrate lumii islamice (Casa Păcii), precum Ţările precum Ţările
Române.
Române.
 Apogeul puterii otomane

SELIM I YAVUZ
(1467-1520)

Sub SELIM I cel Cumplit (1512-1520),

turcii sunt interesaţi de expansiunea în
Asia şi Africa
În urma cuceririi Egiptului de la
mameluci, sultanul
îşi ia şi titlul de CALIF (1517)
ASEDIUL VIENEI
(septembrie – octombrie 1529)
SULTANUL mobilizează o uriaşă armată de aproape 100000 de soldaţi
(20000 ieniceri, mineri balcanici, cavaleri maghiari) şi 500 tunuri.
Viena, cu ziduri vechi de 300 de ani, este apărată de 25000 de soldaţi şi
cavaleri, conduşi de contele de SALM.
4000 de femei, copii şi bătrâni scoşi din oraş, deşi escortaţi de soldaţi, sunt
ucişi sau luaţi robi de turci.
Din septembrie începu asediul. Încercările otomanilor de a sparge zidurile
prin asalturi aparente ascundeau adevăratul scop: săparea unor tunele care să-
i ducă în interiorul oraşului. Asediaţii răspund făcând incursiuni în tabăra
turcilor.
Pe 14 octombrie, ultimul asalt n-a reuşit. Apropierea iernii l-a făcut pe
SULEIMAN să ordone retragerea. Pierderile suferite de otomani s-au ridicat
la 20-25000 de oameni, ale creştinilor la mai puţin.
În fosta tabără otomană, austriecii găsesc saci cu “grâne negre”. Era pentru
prima dată când europenii descopereau cafeaua.
 Semnele declinului Imperiului otoman
Bătălia de la LEPANTO (7 octombrie 1571)
Locul: Golful CORINT
Forţele participante: IMPERIUL
OTOMAN şi LIGA SFÂNTĂ
(Statul Papal, Regatul Spaniei,
Veneţia)
Flotele care se înfruntă:
230 de galere otomane conduse
de ALI-PAŞA
200 de galere ale creştinilor
conduse de arhiducele DON
JUAN DE AUSTRIA
Durata: 16 ore, de la răsăritul
soarelui
Rezultatul: mare victorie
creştină; otomanii pierd 200
corăbii, 30000 soldaţi, 3000
sunt luaţi prizonieri; creştinii au
8000 de morţi şi 21000 de
răniţi
A 2-a zi, dimineaţa, marea
era încă înroşită de sânge
Factorii victoriei:
Blocarea adversarului
Precizia focului artileriei galerelor
spaniole
Soliditatea galerelor veneţiene –
adevărate fortăreţe plutitoare
Înarmarea superioară a creştinilor
cu tunuri şi archebuze
• În sec. VII-VIII,triburi Origini
turcice din Asia Centrală,
(între zona Munţilor Altay
şi China) se îndreaptă spre
Vest)
• În sec X adoptă Islamul
(sub conducerea beyului
Selgiuk) – fondatorul
Marelui Stat Selgiucid –
uniune tribală
• Urmaşii acestuia se
proclamă „GHAZI” –
conducători militari ai
djihadului permanent
• 1055 – selgiucizii cuceresc
Bagdadul – capitala
• 1071 – selgiucizii îi înfrîng pe bizantini la
Manzinkert si cuceresc treptat Asia Mică
(Turcia de astăzi)
• 1194 – Marele stat selgiucid se destramă în
urma conflictelor tribale permanente

Teritoriile controlate de triburile turcice după destrămarea marelui stat selgiucid

‫سلطان عثمان غازى‬
OSMAN / OTHMAN I
• !281 – Devine Bey (căpetenie
tribală)
• Îşi impune treptat autoritatea
asupra triburilor turcesti
• Organizează o armată fanatică
formată din războinici “ghazi” –
voluntari ai djihadului permanent

• 1299 – se proclamă Sultan şi

întemeiază
Sublimul Stat
 DEVHSIRME
Popoarele creştin-ortodoxe
tributul sângelui
supuse (georgieni, armeni,
greci, albanezi, sârbi, bulgari,
români) sunt obligate să
plătească un tribut special
denumit “devshirme”→
“tributul sângelui” – băieţi
creştini ce sunt islamizaţi si
pregătiţi să devină preoţi,
funcţionari, ofiţeri şi soldaţi
(ienicerii -„copiii de suflet ai
lui Allah”).
DEVHSIRME
tributul sângelui
DEVHSIRME

ORGANIZAREA
IMPERIULUI
FUNCŢIONARII PALATULUI SULTANAL
Înalţi demnitari de stat
(marele vizir, viziri, guvernatori de provincii)

Funcţionari de stat Preoţi, profesori,

ŞCOLI DEVHSIRME
savanţi

Ofiţeri
Soldaţi – ieniceri
(copiii de suflet ai lui Allah)
ARMATA OTOMANĂ
• SPAHII – cavaleria formată din nobilimea turcă şi vasalii
lor
• IENICERII – trupele de elită (infanteria) – soldaţii
proveniţi din sistemul “DEVSHIRME”

• AKINGII – voluntari (războinici “ghazi”- fanaticii

djihadului precum şi mercenari ce luptă pentru
prada de război) veniţi din întreaga lume
musulmană (din India până în Africa neagră)
• ARTILERIA ŞI MARINA MILITARĂ – constituite
din sec XV
ARMATA OTOMANĂ
• SPAHII – cavaleria formată din nobilimea turcă
ARMATA OTOMANĂ
• trupele de elită (infanteria) – soldaţii
IENICERII –
proveniţi din sistemul “DEVSHIRME”
ARMATA OTOMANĂ
voluntari (războinici “ghazi”- fanatici ai djihadului
AKINGII –
precum şi mercenari ce luptă pentru prada de război)
Cucerirea Peninsulei Balcanice
(1371-1444)

• 1371 – victoria de la Cirmen împotriva sârbo-bulgarilor

• 1388-1389 – cucerirea Dobrogei
• 1389 – victoria de la Kossovopolje împotriva sârbilor
• 1394 – Mircea cel Bătrân îi invinge pe otomani la
Rovine
• 1396 - victoria de la Nicopole împotriva cruciaţilor
catolici
• 1417 – Ţara Românească devine stat tributar în
cadrul Imperiului Otoman
• 1444 - victoria de la Varna împotriva cruciaţilor catolici
Cucerirea Peninsulei Balcanice
(1371-1444)
1453 / cucerirea C-
tinopolului
 1453 / cucerirea C-
tinopolului

După o săptămână în care akingiii au atacat fără întrerupere,

neoferind creştinilor nicio clipă de odihnă, a urmat atacul ienicerilor
Asaltul acestora a fost decisiv. Au urmat trei zile de masacru
 Pe scurt 
În secolul al VII lea şi al VIII lea, turcii veniţi din Asia Centrală, se îndreaptă spre Europa.
La începutul secolului al IX lea se aşează în Califatul de Bagdad.
În 960 sub conducerea lui SELGIUK, sunt convertiţi la islam.
În secolul al X lea încep marile cuceriri:
•980- cuceresc Punjabul ( India ) – unul dintre cele mai mari centre culturale
asiatice
•1042 - turcii cuceresc o parte a Persiei
•1055 – turcii cuceresc Bagdadul , formând Marele Imperiu Selgiucid
•1071 – îi înfrîng pe bizantini
•1077- turcii vor cuceri Ierusalimul
•1085- cuceresc Antiohia, acum se naşte ideea de cruciadă
•1092- Marele Imperiu se destramă supravieţuind doar Sultanatul Rum
În această perioadă creşte puterea turcilor otomani în Asia Mică:
•1281 – Emirul Osman a întemeiat Imperiul Otoman
•1354 – otomanii cuceresc oraşul european Gallipoli
•până la sfîrşitul secolului al XIV lea , I mperiul Otoman şi-a extins stăpînirea în toată Peninsula Balcanică.
•1042- otomanii sunt înfrînţi la Ankara de mongolii conduşi de Timur Lenk.
•1453 – otomanii cuceresc Constantinopolul.
Expansiunea otomană :
•1521 –vor cuceri Bosnia, Herţegovina, Belgrad, o parte a Ungariei (1541), în Europa,
•Siria, Palestina, Egipt, Mecca, Medina, Yemen, în Orient,
•Alger, Libia,Cipru, în zona mediteraniană.
•În timpul lui Soliman Magnificul ( 1520 – 1566), Împeriul Otoman ajunge la extinderea sa maximă şi se apropie de Franţa ( Francisc I).
Este un moment de cotitură în relaţiile internaţionale.
Consecinţe ale expansiunii otomane în Europa:
•otomanii intră în stăpînirea punctelor strategice ale comerţului european în Marea Mediterană
•axa comerţului european se mută în Marea Nordului
•a blocat ascensiunea Rusiei ca mare putere
Din 1683 începe declinul Imperiului Otoman.
Lumea otomană: politica turcă a constat în asigurarea prosperităţii statului otoman.În teritoriile cucerite au organizat oraşele, au ridicat
bazaruri, au protejat meşteşugarii şi negustorii, au schimbat relaţiile între creştini şi musulmani.
32
Bibliografie
Idei proprii si gandiri bazate pe
citate din
Imperiul otoman - Epoca clasica - Hilal Inalcik