Desăvârșirea unității

naționale a tuturor
românilor

Anul 1918
Regiunile istorice româneşti şi statutul
lor politico – juridic la 1918

 România şi-a proclamat independenţa în

1878;
 Dobrogea revenise în graniţele României tot
la 1878;
 Transilvania, Banatul, Crişana şi

Maramureşul erau anexate la Ungaria;

 Bucovina era anexată la Austria;

 Basarabia fusese anexată de Rusia în 1812;

 Factori care au favorizat realizarea
Marii Uniri de la 1918:

Sfârşitul primului Război Mondial

( 1914 – 1918 );
 Prăbuşirea imperiilor rus şi austro –

ungar;
 Afirmarea dreptului la

autodeterminare al popoarelor;
Destrămarea Imperiului
austro – ungar
 Unirea Basarabiei cu România
( 27 martie / 9 aprilie 1918 )
 Basarabia a fost primul teritoriu a cărui populaţie majoritar
românească a decis unirea sa cu Vechiul Regat al României;

 În fruntea mişcării naţionale, s-a aflat PARTIDUL NAŢIONAL

MOLDOVENESC, format la Chişinău, în aprilie 1917; organul de
presă al partidului se numea “Cuvântul Moldovenesc”;

 Cu prilejul Congresului ostaşilor moldoveni de la Chişinău, din 25

septembrie/8 octombrie 1917, s-a proclamat “autonomia teritorială
şi politică a Basarabiei” şi s-a constituit un organ reprezentativ
numit Sfatul Ţării. Acest organ reprezentativ al Basarabiei era
alcătuit din 150 de delegaţi: 105 români şi 45 reprezentanţi ai
minorităţilor naţionale. Sfatul Ţării era condus de Ion Inculeţ
 ION INCULEŢ
 Mişcarea naţională s-a intensificat datorită
tendinţelor Ucrainei de a-şi extinde
stăpânirea asupra Basarabiei;
 La 2 decembrie 1917, Sfatul Ţării a decis
proclamarea REPUBLICII DEMOCRATICE
MOLDOVENEŞTI, membră cu drepturi egale a
Republicii Federative Ruse. Primul preşedinte
al acesteia a fost ales Ion Inculeţ.
 Consolidarea Republicii Democratice
Moldoveneşti întâmpina greutăţi din cauza
tulburărilor provocate de soldaţii ruşi, care,
după încheierea armistiţiului cu Puterile
Centrale, părăseau frontul românesc şi se
retrăgeau prin Basarabia, peste Nistru.
 PANTELIMON HALIPPA
 Soldaţii ruşi prădau, jefuiau, devastau,
incitau pe ţărani la nesupunere, la jefuirea
produselor, incendierea unor ferme şi
gospodării.
 Pentru a pune capăt anarhiei create pe
teritoriul Basarabiei, Consiliul Directorilor a
decis trimiterea unei delegaţii la Iaşi pentru
a solicita sprijin guvernului român.
 La 12 / 25 ianuarie 1918, trupele române au
trecut Prutul. Autorităţile bolşevice au
adresat un ultimatum guvernului român de
retragere a forţelor sale militare din
teritoriul Basarabiei, pe care îl considerau a
fi al Republicii Federative Ruse.
 ONISIFOR GHIBU

 La 13 / 26 ianuarie 1918, guvernul

bolşevic a întrerupt relaţiile diplomatice
cu România şi i-a sechestrat tezaurul,
care fusese trimis la Petrograd în iarna
anilor 1916-1917.
 În condiţiile în care autonomia Basarabiei
era ameninţată, în noaptea de 23 / 24
ianuarie 1918, Sfatul Ţării, întrunit la
Chişinău, a proclamat independenţa
Republicii Democratice Moldoveneşti şi
separea ei de Republica Federativă Rusă.
 Clădirea unde au avut loc
şedinţele Sfatului Ţării

 La 27 martie / 9 aprilie 1918, Sfatul

Ţării, întrunit în sala de festivităţi a
Liceului nr. 3 din Chişinău , a votat cu
86 de voturi pentru şi 3 împotirvă
Rezoluţia pentru Unirea Basarabiei cu
România.
 Actul Unirii a fost citit de către
Ion Buzdugan. Şedinţa a fost
prezidată de către Ion Inculeţ şi a
avut ca invitaţi unii membri ai
guvernului de la Bucureşti, precum
prim – ministrul Alexandru
Marghiloman şi Constantin Stere.
 Daniel Ciugureanu

Sfatul Tarii cuprindea: 103

moldoveni, 13 ucrainieni, 7
rusi, 6 evrei, 5 gagauti, 2
germani, un polonez si un
armean. Total 138 membri.
 În urma rezultatului de la

vot (86 pentru, 3 contra, 36

abtineri, 13 absenti) s-a
declarat unirea Basarabiei
cu Tara Mama.
 ACTUL UNIRII

 La 22 aprilie 1918, regele Ferdinand semna

Decretul de promulgare a Actului Unirii
Basarabiei cu România, decret ce purta şi
semnăturile lui Al. Marghiloman şi ale
ministrului justiţiei, Dem. Dobrescu.
 Apoi la Iaşi au avut loc festivităţile de
prezentare a Actului Unirii regelui
Ferdinand I, după care în guvernul României
au fost numiţi, ca miniştri basarabeni, Ion
Inculeţ şi Daniel Ciugureanu.
 Pentru administrarea provizorie a Basrabiei
a fost desemnat Consiliul Directorilor.
 Unirea Bucovinei cu România
( 15 / 28 noiembrie 1918 )
 Situaţia românilor din Bucovina s-a înrăutăţit în toamna anului
1918 când Austro-Ungaria, practic, se prăbuşise. Se vehicula
teza anexării de către Habsburgi, ca o ultimă soluţie de salvare,
a Bucovinei la Galiţia, în timp ce Ucraina ridica pretenţii de
stăpânire asupra provinciei româneşti şi ameninţa cu intervenţia
armată.


 Din iniţiativa lui Sextil Puşcariu şi lancu Flondor, s-a convocat, în

aceste condiţii, la 14/27 octombrie 1918, o Adunare a
reprezentanţilor populaţiei româneşti din provincie.
 IANCU FLONDOR
 Aceasta a decis unirea Bucovinei cu teritoriile
locuite de români, din Austro-Ungaria, acum,
practic prăbuşită. S-a format un Consiliu Naţional,
prezidat de Dionisie Bejan şi având în componenţa
sa reprezentanţi din toate păturile sociale şi din
toate judeţele provinciei.
 Consiliul Naţional a înfiinţat un organ cu caracter
de guvern numit Consiliul Secretarilor de Stat,
format din 14 secretari de Stat. La rândul lui,
acest guvern provizoriu avea un Comitet Executiv,
al cărui preşedinte era Iancu Flondor,
vicepreşedinţi erau Dionisie Bejan, Sextil Puşcariu
şi Doru Popovici.
 SEXTIL PUŞCARIU

 Trupele austriece retrăgându-se, în vechiul

teritoriu românesc, au început să intre
trupe ucrainene, cu intenţia vădită de a-l
ocupa în întregime şi de a-l alipi la Ucraina,
de care nu aparţinuse niciodată. În aceste
condiţii, Consiliul Naţional de la Cernăuţi a
solicitat sprijin guvernului român de la Iaşi.
 Guvernul român a trimis trupe sub comanda
generalului Iacob Zadiac. Aceasta a trecut
în Bucovina şi la 11 noiembrie 1918 a intrat
în Cernăuţi, restabilind ordinea.
 ION NISTOR

 Pentru ca unirea proclamată de

Adunarea de la 15 / 28 octombrie
1918 să fie făcută în completă
legalitate, s-au strâns legăturile cu
guvernul român aflat la Iaşi şi s-a
decis convocarea Congresului general
al Bucovinei.
 Congresul general al Bucovinei s-a
desfăşurat la 15 / 28 noiembrie 1918
la Cernăuţi, în Sala Sinodală a
palatului Mitropolitan.
 Palatul Mitropolitan din Cernăuţi; în
sala sinodală a avut loc Congresul
care a declarat unirea Bucovinei cu
România

 La Congresul General al
Bucovinei au participat mii de
locuitori din toate colţurile
provinciei; au venit şi de la
Chişinău să asiste la marele
eveniment.
 Au participat reprezentanţi ai
naţionalităţilor conlocuitoare (
români, polonezi, ruteni,
germani ).
 În fruntea adunării au fost
Iancu Flondor, Dionisie Bejan şi
Ion Nistor.
  Actul Unirii a fost redactat de Ion Nistor, membru în
comitetul de organizare al Congresului.
 La propunerea lui Iancu Flondor, Congresul a votat cu o
majoritate zdrobitoare de voturi (Unirea necondiţionată şi
pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş,
Colacin şi Nistru, cu Regatul României.
 După Congres, o delegaţie formată din mitropolitul Vladimir
de Repta, Iancu Flondor, Ion Nistor, Dionisie Bejan şi
reprezentanţi ai minorităţilor, a mers la Iaşi, unde se aflau
încă guvernul şi curtea regală şi a remis regelui Ferdinand I
Actul Unirii Bucovinei cu România.
 UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMÂNIA
( 18 noiembrie / 1 decembrie 1918 )

 În cursul anului 1918, monarhia

habsburgică a fost supusă presiunii
luptei popoarelor asuprite pentru
autodeterminare şi intrase într-o
perioadă de criză.
 În aprilie 1918 se desfăşurase la
Roma, Congresul naţiunilor din
Imperiul austro-ungar unde se
decisese dreptul al
autodeterminare.
 CAROL I DE HABSBURG

 În aceste condiţii, împăratul Austro –

Ungariei, Carol I de Habsburg adresează un
manifest intitulat “Către popoarele mele
credincioase” în care se exprima intenţia de
federalizare a imperiului prin crearea de 6
regate care urmau să rămână sub
autoritatea dinastiei Habsburg: autriac,
ungar, ceh, iugoslav, polonez şi ucrainean.
Despre naţiunea română nu se arăta nimic,
Transilvania şi celelalte teritorii româneşti
( Crişana, Maramureş, Banat )
 VASILE GOLDIŞ

 La 12 octombrie 1918, Comitetul

Executiv al Partidului Naţional
Român, întrunit la Oradea, a adoptat
o Declaraţie ( Proclamaţie)
redactată de Vasile Goldiş în care se
arăta că naţiunea română este
decisă să-şi asigure “aşezarea ei
printre naţiunile libere” şi că “nimeni
nu mai poate fi îndreptăţit să
trateze în treburi referitoare la
situaţia politică a naţiunii române” în
afara reprezentanţilor ei.
 AL. VAIDA – VOEVOD

 Această Declaraţie a fost citită la 18

octombrie 1918 de Al. Vaida –
Voevod, unul dintre fruntaşii
Partidului Naţional Român, în cadrul
unei şedinţe a parlamentului maghiar
de la Budapesta.
 Pentru coordonarea mişcării
naţionale, la 18 / 31 octombrie 1918,
a luat fiinţă la Arad Consiliul
Naţional Român Central format din
12 membri: 6 din PNR şi 6 din PSD.
  Cei 6 membri ai PNR erau: Vasile Goldiş, Aurel lazăr, Iosif
Jumanca, Teodor Mihaili, Ştefan Cicio Pop, Al. Vaida-Voevod, Aurel
Vlad.

 Cei 6 membri ai PSD erau: Tiron Albani, Ioan Flueraş, Iosif

Jumanca, Iosif Renoiu, Enea Grappini, Baziliu Surdu.

 La 6 / 19 noiembrie 1918, Consiliul Naţional Român Central ( C. N.

R. C. ) a publicat un manifest intitulat “Către naţiunea română”, în
care erau argumentate drepturile românilor, din teritoriile care
aparţineau atunci Ungariei, la autodeterminare şi necesitatea
organizării lor pentru a-şi înfăptui acest drept: crearea de
organizaţii locale şi gărzi naţionale.
  Organizaţiile locale (numite Consilii naţionale ) aveau
scopul de a înlătura autorităţile maghiare şi de a prelua
administraţia în teritoriile locuite de români.
 Aceste Consilii naţionale au fost înfiinţate în principalele
oraşe.
 Gărzile naţionale româneşti, datorită vremurilor de

război, deveneau organe de apărare executivă ale

consiliilor naţionale şi erau organizate pe lângă consiliile
naţionale.
 Gărzile naţionale erau formate din voluntari, bărbaţi
între 18 – 50 de ani, şi aveau un număr de membri cuprins
între 50 – 700.
 ŞTEFAN CICIO POP

 La 10 noiembrie 1918, C. N. R. C. a
trimis guvernului maghiar o notă
ultimativă în care se arăta că, în
“virtutea dreptului la libera
dispoziţiune a neamurilor”, va
proceda la preluarea guvernării în
teritoriile locuite de către români.

 Ultimatumul, semnat de Ştefan Cicio

Pop ( preşedintele C. N. R. C. )
acorda un termen de 3 zile pentru
răspuns.
 ION I. C. BRĂTIANU

 C. N. R. C. ( devenit Marele Sfat

Naţional Român ) a trimis la Iaşi pe
profesorul de teologie Nicolae Bălan
pentru a informa guvernul român despre
situaţia politică din Transilvania.
 Guvernul condus de Ion I. C. Brătianu a
propus lui Nicolae Bălan să trimită o
scrisoare lui Vasile Goldiş în care îl
sfătuia să convoace o adunare naţională
românească la Alba Iulia, care să decidă
situaţia Transilvaniei şi a celorlalte
teritorii româneşti pe viitor.
 IOAN FLUERAŞ

 În faţa deciziei Marelui Sfat Naţional,

cuprinsă în nota ultimativă din 10
noiembrie 1918, guvernul maghiar a
trimis o delegaţie pentru tratative.
Acestea au avut loc la Arad în zillele de
13 – 15 noiembrie 1918.
 Din delegaţia românească făceau parte
Vasile Goldiş, Ştefan Cicio Pop, dr.
Ioan Ardeleanu, Enea Grappini, Iosif
Jumanca şi Ioan Flueraş.
 În zilele următoare, li s-a alăturat şi
Iuliu Maniu.
 IOSIF JUMANCA

 Guvernul maghiar, prin delegaţii săi, a

comunicat că acceptă ca administraţia în
teritoriile româneşti să fie preluată de
C. N. R. C., dar fără a se despărţi de
Ungaria.
 Propunerea maghiară a fost respinsă de
către delegaţia română.
 După două zile de discuţii, la întrebarea
categorică a şefului delegaţiei ungare
care este dorinţa finală a românilor,
răspunsul delegaţiei române a fost:
desfacerea totală de Ungaria.
 IULIU MANIU

 În zilele de 29 – 30 noiembrie 1918, au sosit

delegaţi din toate părţile din Transilvania şi
din România.
 Participanţii erau invitaţi să se grupeze pe
comune, în frunte cu alesul comunei
respective; această organizare trebuia
păstrată până la plecare; erau interzise
băuturile spirtoase.
 Programul Adunării fusese stabilit cu câteva
zile înainte:
a) la orele 7 se organizează o slujbă
religioasă;
b) la orele 10 se deschidea adunarea;
 GHE. POP DE BĂSEŞTI

 Până la data de 1 decembrie 1918, ziarele

româneşti din Transilvania au publicat
apeluri de participare la marele act
istoric; au fost organizate adunări
populare şi s-au răspândit manifeste în
rândurile populaţiei.
 Cei 1228 de membri ai Adunării Naţionale
au fost aleşi de către circumscripţiile
electorale ( câte 5 de fiecare ) sau
desemnaţi de către confesiuni, instituţii,
asociaţii sau organizaţii din teritoriile
locuite de români.
 VALERIU BRANIŞTE
 Fiecare comună, în frunte cu
steagul şi cu tabla cu numele ei, va
străbate de câte 4 ori piaţa
oraşului, va intra pe Poarta Carol şi
va ieşi pe Poarta Mihai Viteazul
spre locul adunării, în apropierea
pământului sfinţit cu sângele lui
Horea şi Cloşca.
 Alba Iulia era localitatea cu adânci
rezonanţe în istoria românească.
Aici avusese loc intrarea triumfală
a lui Mihai Viteazul, la 1 noiembrie
1599 şi tot aici au fost executaţi,
la 28 februarie 1785, Horea şi
Cloşca.
  Duminică, 1 decembrie 1918, cei 1228 de delgaţi aleşi s-au
întrunit în sala cazinoului militar din Alba Iulia.
 Mulţimea participanţilor ( peste 100 000 ) a fost adunată pe
platoul din spatele cetăţii, pe locul numit azi Câmpul lui
Horea.
 Pe la orele 7 dimineaţa, în marea piaţă a oraşului, a început
defilarea şirurilor nesfârşite de oameni veniţi din toate
părţile. Erau grupaţi câte 4 în grupuri de 150 – 200 şi cântau
cântece precum “Deşteaptă-te, române !”.
 Slujba religioasă s-a oficiat în cele două biserici româneşti
din Alba Iulia.
Delegaţia venită de
la Arad
Delegaţia venită de
la Bistriţa
Delegaţia venită de la
Braşov
Delegaţia venită de la
Bucureşti
Delegaţia venită de
la Sibiu
  Lucrările Marii Adunări Naţionale au început la ora 10.30.
 Şedinţa a fost începută de către Ştefan Cicio Pop, preşedintele
Marelui Sfat Naţional Român, care a făcut o sinteză a luptei
naţionale a românilor.
 Apoi au fost alese organele de conducere ale Adunării.

 Preşedinţii acesteia au fost Ghe. Pop de Băseşti şi episcopii Ioan

Pop şi Demetriu Radu.
 A urmat apoi la cuvânt preşedintele Adunării, Ghe. Pop de
Băseşti, care a declarat deschisă Adunarea.
 La Tribuna Marii Adunări Naţionale a urmat Vasile Goldiş, care,
după ce a făcut o amplă prezentare asupra luptei românilor
pentru drepturile naţionale, a supus aprobării celor prezenţi
Rezoluţia de Unire.
 Prima pagină a cuvântării
rostită de Vasile Goldiş, la
Marea Adunare Naţională
de la Alba Iulia
 Ultima pagină a
cuvântării rostită de
Vasile Goldiş, la Marea
Adunare Naţională de la
Alba Iulia
 Rezoluţia Adunării Naţionale de la Alba-Iulia,
de la 18 noiembrie/1 decembrie 1918

  "I. ADUNAREA NAŢIONALĂ a tuturor românilor din Transilvania,

Banat şi Tara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la
Alba-lulia, în 1 DECEMBRIE 1918, decretează unirea acelor români şl a
tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu românia. Adunarea Naţională
proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg
Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre.
   II. ADUNAREA NAŢIONALĂ rezervă teritoriilor sus indicate
autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei, aleasă pe baza
votului universal.
   III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea
noului stat român Adunarea Naţională proclamă următoarele:
   1. Deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare.
   Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie
prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de
reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării, în proporţie
cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
• 2. Egala îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru
toate confesiunile din stat.

•    3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate

terenurile vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune,
în mod proporţional pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani, la
reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.

•    4. Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera

propagandă a tuturor gândurilor omeneşti.

•    5. Reforma agrară radicală.

   Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a
proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidel
comisurile în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile,
i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune,
pădure) cel puţin atât cât o poate munci el cu familia lui. Principiul
conducător al acestei politici agrare este pe de o parte promovarea
nivelării sociale, pe de altă parte potenţarea producţiunii.
• 6. Muncitorimii industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantaje
care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din apus.
•
   IV. Adunarea naţională dă expresie voinţei sale ca, congresul de
pace să înfăptuiască comunitatea naţiunilor libere în aşa chip ca
dreptatea şi libertatea să fie asigurate pentru toate naţiunile mari
şi mici deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc
pentru reglementarea raporturilor internaţionale.

•    V. Românii adunaţi în această Adunare naţională salută pe fraţii

lor din Bucovina, scăpaţi de jugul monarhiei austro-ungare şi uniţi
cu ţara-mamă, România.

•    VI. Adunarea Naţională salută cu iubire şi entuziasm liberarea

natiunilor subjugate până aci în monarhia austro-ungară, anume
naţiunile: ceho-slovacă, austro-germană, jugoslavă, polonă şi
ruteană, şi hotărăşte ca acest salut să se aducă la cunoştinţă
tuturor acelor naţiuni.
 •  VII. Adunarea Naţională cu smerenie se închină înaintea
memoriei acelor bravi români, care în acest război şi-au vărsat
sângele pentru înfăptuirea idealului nostru, murind pentru
libertatea şi unitatea Naţiunii Române.

•    VIII. Adunarea Naţională dă expresie mulţumirii şi

admiraţiunii sale tuturor puterilor aliate, care, prin strălucitele
lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman pregătit de
multe decenii pentru război, au scăpat civilizaţiunea din ghearele
barbariei.

•    IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunii române

din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, Adunarea Naţională
hotărăşte instituirea unui Mare Sfat Naţional Român, care va
avea toată îndreptăţirea să reprezinte Naţiunea Română, oricând
şi pretutindeni, faţă de toate naţiunile lumii şi să ia toate
dispoziţiunile pe care le va afla necesare în interesul naţiunii…
• După citirea Rezoluţiei Unirii, a luat cuvântul Iuliu Maniu, care a
făcut o prezentare documentată istoric şi juridic a actului ce se
înfăptuia în acele momente.

• În finalul adunării, preşedintele acesteia, Ghe. Pop de Băseşti, a

supus aprobării rezoluţia prezentată, care a fost acceptată în
unanimitate cu cuvintele “Vrem o singură Românie a tuturor
românilor”.

• După acceptarea rezoluţiei şi a listei cu cei 250 de membri ai

marelui Sfat Naţional, şedinţa a fost suspendată pentru a se
aduce la cunoştinţa mulţimii, adunată pe Câmpul lui Horea şi în
piaţa oraşului, Rezoluţia de Unire adoptată.

• De la cele 14 tribune ridicate cu acest prilej, vorbitorii au

prezentat deciziile luate de reprezentanţii naţiunii române,
primite de către mulţime cu strigăte de “Trăiască România Mare !”
Marea Adunare Naţională de la
Alba Iulia
Marea Adunare Naţională de la
Alba Iulia
Marea Adunare Naţională de la
Alba Iulia
 Actul Unirii citit de Iuliu Hossu. În
centru, Miron Cristea, atunci episcop
de Caransebeş
Actul Unirii citit de Aurel Vlad
 IULIU HOSSU

 A doua zi, 2 decembrie 1918, a avut loc, în Sala

Tribunalului din Alba Iulia, prima întrunire a
Marelui Sfat Naţional pentru a alege Biroul
acestuia, Consiliul Dirigent ( ce urma să aibă rol
de guvern ) şi membrii delegaţiei ce trebuia să
plece la Bucureşti pentru a prezenta regelui şi
guvernului actele adoptate de către Marea
Adunare Naţională.
 Consiliul Dirigent avea ca preşedinte pe Iuliu
Maniu şi 12 membri.
 Consiliul Dirigent îşi avea sediul al Sibiu, avea
atribuţii de guvern şi şi-a desfăşurat activitatea
până la 4 aprilie 1920.
 MIRON CRISTEA

 La 25 decembrie 1918, ajungea la Bucureşti

de legaţia condusă de Vasile Goldiş ce avea
să prezinte Regelui Ferdinand I Rezoluţia de
Unire, scrisă la Sibiu de un teolog-caligraf
pe un pergament de piele.
 La 26 decembrie 1918, delegaţia a fost

întâmpinată în gara de Nord de către

membrii guvernului Ion I. C. Brătianu, ai
marelui Stat Major condus de Constantin
Prezan, reprezentanţii Academiei Române,
fruntaşii Ligii Culturale, precum şi un
numeros public, adunat pe peronul gării.
 REGELE FERDINAND I

 La 27 decembrie 1918, a avut loc, în

Sala Tronului din Palatul Regal,
solemnitatea primirii de către
suveran a Actului Unirii.

 Festivitatea oficială de prezentare a

Rezoluţiei Marii Adunări Naţionale
de la Alba Iulia a avut loc la 28
decembrie 1918, la Palatul Regal. În
Sala Tronului erau prezenţi
oficialităţi din regat, delegaţia venită
de peste munţi şi miniştrii statelor
aliate acreditaţi la Bucureşti.
Suveranii României Mari
Bibliografie selectivă
 Constantin Botoran, Făurirea României Mari, Ed. Viaţa
românească, 1993
 Ioan Scurtu, Alba Iulia: 1 decembrie 1918, Ed. Sport-Turism,
1998
 Ioan Scurtu, Istoria românilor, vol. 8, Ed. Enciclopedică,
2003
 www.didactic.ro
 www.wikipedia.ro
 www.enciclopediaromană.ro