EPIDEMIOLOGIA Ș I PROFILAXIA

FEBREI GALBENE. EPIDEMIOLOGIA

Ș I PROFILAXIA FEBREI Q.
 FEBRA GALBENA
este o boală virală acută
hemoragică transmisă de țânțarii
infectați.
Numele de „galben” provine de la
posibilul icter cutanat a celor
infectați.
Aproximativ 50% dintre persoanele
infectate și atinse grav de maladie,
care nu se tratează, decedează.
 Ca și vectorul principal – Aedes aegypti – boala își are originea în Africa și
a fost introdusă în America în secolul XVI odată cu transporturile de sclavi.
Dacă sclavii africani nu păreau să sufere foarte puternic de  febra galbenă,
mortalitatea printre europeni a fost foarte ridicată.
Toate epidemiile urbane din Lumea nouă transmise de către Aedes
aegypti au fost severe. Virusul a „scapat” în zonele împădurite și în anul
1932 boala a fost descoperită în interiorul Braziliei de unde Aedes
aegypti fusese eradicat.

Procesul
epidemic
PROCESUL EPIDEMIC AL FEBREI
GALBENE

• în Africa tropicală
ENDEMICĂ
• părțile nordice și estice ale Americii de Sud

• în zone din America Centrală

EPIDEMII
• antoponoze
AGENTUL ETIOLOGIC
Virus amaril este prototipul familiei
Flaviviridae (Togaviridae) ce cuprinde
peste 70 de virusuri ce sunt transmise
în marea lor majoritate de către
artropode.
EXISTĂ 3 TIPURI DE TRANSMISIE

Febra galbena rurala,

din zonele umede sau Febra galbena urbana, acolo
semi-umede din Africa, unde intalnim si marile
cu potential de epidemii, datorate persoanelor
producere a unor infectate ce introduc virusul in
epidemii dar de scala zonele dens populate si astfel un
mica. numar important de persoane
non-imunizate sunr predispuse
contractarii virusului. Tantarii
astfel infectati transmit virusul
de la om la om.
FEBRA GALBENĂ ESTE O
FEBRA HEMORAGICĂ
VIRALĂ CE AFECTEAZA:
- ÎN FIECARE AN
APROXIMATIV 200.000 DE
PERSOANE PESTE TOT ÎN
LUME
- CIRCA 30.000 DE
DECESE.
 PERIOADA DE INCUBA ȚIE
ȘI CONTAGIOZITATE
La om, perioada de incubație
este de 3-6 zile de la
înțeparea de către un țânțar
infectat.
Pacientul nu este infecțios
pentru țânțar decât în
primele 3-4 zile de la apariția
simptomelor.
 TABLOUL CLINIC
Boala se caracterizeaza prin aparitia febrei, dureri de cap, dureri ale
spatelui, dureri musculare generalizate, stari de greata si voma. Unele
cazuri moderate de febra galbena pot sa nu prezinte icter. Bradicardia
caracteristica este legata de temperatura (semnul lui Faget). Aproximativ
15% dintre persoanele infectate dezvolta o forma severa a bolii ce include
mai multe faze: faza accentuata de circa 3 zile cu aparitia brusca a
febrei, dureri de cap, mialgii, greata si voma urmata de o perioada de
remisie ce poate dura pana la 24 de ore (febra caracteristica in forma de
„U”) si de faza toxica cu icter si voma (vomito negro) in cursul careia pot
apare semne hemoragice (sangerari ale gingiilor, ale nasului si
hematurie), albuminurie si oligurie (diminuarea productiei de urina).
Pacientul poate suferi de sughit, diaree, tahicardie progresiva si soc.
Examenul abdomenului reveleaza dureri epigastrice intense. Mai mult de
jumatate dintre indivizii ce ajung in faza toxica nu supravietuiesc.
Decesul survine in general la 7-10 zile de la aparitia bolii.
 TABLOUL CLINIC

Etapa 3 –
Etapa 1 – Etapa 2 –
de
de infecție de remisie
intoxicație
 TABLOUL CLINIC

1. начальный лихорадочный период (стадия гиперемии);

2. период ремиссии;
3. реактивный период (стадия стаза).
Etapa 1 (infecţie): Dureri de cap, dureri musculare şi articulare, febră, înroşirea
feţei, pierderea poftei de mâncare, vărsături şi icter. Simptomele dispar adesea
pentru scurt timp, după aproximativ 3-4 zile. 
Etapa 2 (remisie): Etapa crucială în evoluţia pacientului. Acesta îşi poate reveni în
acest stadiu sau îşi poate agrava starea în termen de 24 de ore cu consecinţe posibil
fatale (15% din pacienţi ajung în starea 3).
Etapa 3 (intoxicaţie): Apar probleme în multiple organe. Acestea sunt de obicei
reprezentate de insuficienţă cardiacă, hepatică şi renală, hemoragie, dureri
abdominale, vărsături, tulburări de coagulare, convulsii, comă, şi delir. Până la 50%
din cei care prezintă aceste simptome grave ajung la deces.
 VECTORII:
 pentru febra galbena urbana, Aedes aegypti;
pentru febra galbena de jungla/rurala in Africa, Aedes
africanus, Aedes luteocephalus, Aedes simpsoni complex,
Aedes furcifer, Aedes taylori;
pentru febra galbena de jungla in America Centrala si de
Sud, Haemagogus leucocelaenus, Haemagogus
janthinomys, Haemagogus spegazzinii si Sabethes
chloropterus.
Ei pot transmite infecția termen de 2 săptămâni, atunci
când temperatura aerului este peste 25°C. Când
temperatura scade sub 18°C virusul pierde din activitate.
REZERVOARELE:
în Lumea veche maimuțele din
familiile Cercopithecidae si
Colobidae; Galago
senegalensis. 

În Lumea noua maimuțele din

Familia Cebidae, în mod special
specii de Alouatta, Ateles,
Cebus si Callithrix. 
Totusi rezervorul de baza este
considerat țânțarul vector.
 PROFILAXIA
VACCINAREA – fiind astfel și cea mai importanta metoda de
preventie a acestei boli, în zonele cu risc important. Pentru a
preveni epidemiile, este nevoie de o acoperire a populației de
cel putin 60-80% .
Calatorii, în special cei ce ajung din Africa sau America Latina
în Asia trebuiesc să prezinte un certificat de vaccinare
împotriva febrei galbene.
 VACCINUL 17D- VACCIN
VIU ATENUAT

Vaccinul antiamaril este

sigur, confera o imunitate si
o eficacitate cuprinsă între
80 și 100% după 10 zile de
la administrare și 99% după
30 de zile, vaccinul oferă o
imunitate durabilă.
PROFILAXIA
Nu vor fi vaccinate persoane precum:
copii mai mici de varsta de 9 luni, femeile
insarcinate,
persoanele ce prezinta alergii la excipientii
utilizati in vaccin,
persoanele prezentand o imunodeficienta
grava datorata unei infectii cu HIV/Sida
simptomatica.
Toate aceste categorii de persoane pot insa fi
supuse vaccinarii in cazul unei epidemii
importante.
 PROFILAXIA
LUPTA impotriva TANTARILOR – este indispensabila
pana in momentul in care vaccinul isi face efectul.
Riscul de infectare in orase poate scadea prin
eliminarea locurilor unde se formeaza larvele (cu
precadere in periferii), acestea cautand un mediu
prielnic precum zone de gunoi, mici balti statute,
pneuri abandonati, etc.
Utilizarea de insecticide impotriva tantarilor in caz de
epidemie, asociat unei vaccinari rapide, duce la o
scadere rapida a cazurilor de febra galbena.
 FEBRA Q

Este o boala acuta infectioasa si foarte

contagioasa comuna animalelor si omului,
produsa de Coxiella burnetii si caracterizata
printr-o evolutie autolimitanta cu febra si
manifestari de tip pneumonie si imunitate
durabila dupa vindecare. Exista si forme evoluti
cronice granulomatoase (hepatite, endocardite).
Febra Q mai este cunoscuta si sub denumirea de Boala
Derrick-Burnet. Retinem faptul ca patogenul Coxiella
burnetti se aseamana cu anumite specii de Rickettsia, si in
plus, prezinta o rezistenta deosebita in mediul
exterior (sporul – forma de rezistenta). In ceea ce priveste
forma de manifestare clinica, febra Q poate imbraca un aspect
acut sau cronic. Cronicizarea infectiei depinde in mare masura
de raspunsul imun elaborat de catre gazda imbolnavita. 
 ETIOLOGIE
Coxiella burnetii constituie un gen separat in
familia Rickettsia din ordinul Rickettsiales. Se
deosebeste de celelalte rickettsii prin mai multe
caractere biologice:
 se multiplica in fagolizozomii celulelor gazda;
 prezinta variatii de virulenta: din "faza I" -
prezenta in infectia naturala pe gazde animale sau
umane, poate trece in "faza a II-a" -in urma
pasajelor repetate pe ou embrionat;
 rezistenta mai mare in mediu si la agentii
dezinfectanti, neavand nevoie de vectori pentru a se
trasmite de la o gazda la alta;
Atunci cand infecteaza o gazda animala, Coxiella burnetti se localizeaza in uterul si glandele
mamare ale femelelor, urmand ca infectia sa se reactiveze in perioada de gestatie,
cand patogenii pot fi detectati la nivelul placentei (placenta este organul materno-fetal, fara
de care dezvoltarea si supravietuirea intrauterina a produsului de conceptie nu ar fi posibila). 

Deoarece mari cantitati de Coxiella sunt concentrate la nivelul placentei, in momentul expulziei

fetale, patogenii sunt dispersati in mediul inconjurator, prin aerosolizare (aerosoli – picaturi mici de
lichid, care contin patogeni). Inhalarea aerosolilor contaminati de catre un animal susceptibil va
conduce la aparitia unui nou caz de infectie. De asemenea, femelele vor elimina bacteriile in lapte,
timp de mai multe luni de zile, dupa ce au nascut. 

In foarte rare situatii au fost semnalate cazuri de transmitere a infectiei la om, in momentul in

care o femeie infectata a nascut. Alte cazuri de imbolnaviri ale gazdei umane au aparut in urma
realizarii autopsiei persoanelor decedate si infectate cu Coxiella. Mult mai frecvent, infectia
cu Coxiella a fosttransmisa prin intermediul sangelui infectat ce a fost transfuzat unui individ
susceptibil. 
 EPIDEMIOLOGIE
Febra Q este endemica (prin rezervorul animal) si raspandita pe tot globul.
A fost descrisa prima data in Australia, prima denumire propusa fiind
"febra de Queensland". Apare la om sub forma sporadica, dar mai ales de
mici izbucniri epidemice in randul personalului in contact cu animalele
bolnave (caracter dominant de boala profesionala).

Capusele care paraziteaza animalele bolnave vor face la randul lor infectii
persistente [Ixodes, Haemophusalis, Ambblyomma) adaugandu-se astfel
rezervorului natural animal, si cu posibilitate de a transmite infectia de la
un animal la altul. intr-un sistem paralel si neobligatoriu de proare a bolii
la animale.
Calea de transmitere a infectiei la om este directa, nu necesita vectori
 PROCESUL EPIDEMIC
- Febra Q este o zoonoza – boala caracteristica speciilor de animale, dar care in
anumite conditii poate fi transmisa si la om (exemplu: febra Q, bruceloza, rabia etc). 

Sursa infectioasa este reprezentata de bovinele, oile sau caprele bolnave. Alte

animale care pot transmite infectia gazdei umane sunt pisicile, iepurii si cainii bolnavi.

Rezervorul salbatic infectios, acesta include anumite specii de mamifere, anumite

specii de pasari, si nu in ultimul rand unele specii de capuse infectate.  Au fost
identificate aproximativ 80 de specii animale si de pasari, ce pot face si transmite boala.
intre acestea, cel mai mare rol epidemiologie il au vitele mari (bovine, cabaline, ovine,
caprine etc), dar si o suma de rozatoare salbatice, caini si pisici.

- Incubatia se situeaza intre 2 si 3 saptamani:

 AU FOST PROBATE MAI MULTE CAI
POSIBILE:
 aerogena - cea mai frecnta, prin inhalarea prafului purtator de germeni in
suspensie. Acestia provin din dejecte, dar mai ales din sangele expus liber -
cazul lochiilor si singerarilor la nasteri si al sacrificarilor in spatii inchise.
Aceasta cale este acceptata in cazurile de imbolnavire a personalului in
grajduri, abatoare, industria lanii si pieilor. in laboratoare de cercetare etc;
 digestiva - prin ingestia unor produse contaminate secundar sau primar (
laptede la animalele bolna consumat crud -nepasteurizat sau nefiert. sau a
produselor lactate - branza, lapte batut, smantana, unt etc.
Exceptional, s-au descris cazuri de transmitere interumana prin
 transfuzii de sange sau aerogen.
Receptivitatea este generala. Se apreciaza ca in toata scara animala, omul
este animalul cel mai sensibil la infectia cu Coxiella burnetii, in asemenea
masura incat cazul de boala umana este adeseori relator pentru focarul
necunoscut de infectie la animale.
 GRUPUL DE RISC
Cel mai ridicat risc pentru contractarea infectiei il
prezinta persoanele care prin profesia lor, intra zilnic
in contact cu animale potential bolnave: medicii
veterinari, agricultorii, lucratorii din abatoarele de
carne, muncitorii din industria prelucrarii carnii etc.
Expunerea la animalele recent nascute si infectate sau
expunerea la anumite produse de conceptie infectate
(placenta animalului), reprezinta evenimentele cu cel
mai mare risc de imbolnavire. 
 TABLOUL CLINIC
Forma de boala acuta febrila nediferentiata cu evolutie autolimitanta se situeaza, ca frecventa, pe locul 2, fiind
considerata cea mai frecnta manifestare clinica de infectie. Are o durata de cateva zile, evolutia fiind benigna,
asemanatoare virozelor respiratorii. Diagnosticul este posibil pe date epidemiologice si de laborator, datele clinice fiind
nespecifice.
Infectia acuta sau boala propriu-zisa, cel mai bine cunoscuta: desi evolueaza autolimitant, aceasta este mai lunga si de
seritate mai mare:

- debuteaza febril si se manifesta in principal prin semne de afectare respiratorie (tuse seaca, dispnee. dureri toracice)
si generale - cu mialgii difuze, cefalee, astenie si ameteli, fatigabilitate si transpiratii la eforturi mici;
- evolutia se mentine febrila, timp de 14-21 de zile in absenta tratamentului etiologic, cu un declin lent catre
convalescenta:
- examenul obiectiv este destul de sarac - evidentiind semne discrete pulmonare (submatitate, scaderea murmurului
cular). Uneori se gaseste o hepatomegalie cu sindrom moderat de citoliza, dar fara icter, si - mult mai rar, tahicardie,
semne stetacustice cardiace de pericardita (frecatura) sau tulburari de ritm. Ocazional, pot aparea semne de afectare
meningocerebrala (sindrom meningean, modificari de senzoriu si - exceptional - semne neurologice). Nu exista exantem;
- instigatia complementara este in masura sa probeze afectarea viscerala;
- radiologie, se pune in evidenta un lou de pneumonie interstitiala, cu opacitati de tip subcostal, difuze, asemanate cu
"aspectul de geam mat",
 PROFILAXIA
Pentru personalul expus la risc profesional se recurge la un instructaj riguros de
protectie a muncii si entual la vaccinare (cu un vaccin total, inactivat - intens
reactogen, putand avea reactii post vaccinale sere). Controlul starii de sanatate
al animalelor nu are eficienta dorita, putand evolua - cel mai frecnt - infraclinic.
Pe aceeasi linie se recomanda si masuri de educatie privind consumul laptelui
numai dupa fierbere sau pasteurizare.
Cazul de boala umana se spitalizeaza obligatoriu (boala din grupa A, cu
declarare nominala), iar in focar se va efectua o testare serologica a celorlalte
persoane pentru confirmarea numarului real de imbolnaviri (majoritatea
inaparente) in derea tratamentului antibiotic corespunzator.
evitarea intepaturilor de tantari si capuse, prin folosirea lotiunilor si spray-urilor
protectoare, purtarea de pantaloni lungi si deschisi la culoare, bluze cu maneca
lunga sau haine acoperite cu un strat de permetrin, substanta chimica sintetica
cu rol de insecticid, acaricid si repelent pentru insecte.
De asemenea, izolarea locuintei pentru blocarea accesului rozatoarelor este
foarte importanta pentru prevenirea infectiilor cu virusurile febrei hemoragice, in
special in regiunile globului in care exista risc de contaminare.