ADHD: TULBURARE

SAU INVENȚIE
NOSOLOGICĂ.
IMPORTANȚA
PROCESULUI DE
DIAGNOZĂ
Codreanu (cas. Popescu) Beatrice PCP II
Melchior Adam Weikard 1775 Attenion Deficit "Atentio Volubilis"

Alexander Crichton 1798 Disease of attention

Benjamin Rush 1812 A syndrome involving inability to foc

attention
Charles West 1848 The nervous child

Heinrich Neumann 1859 Hypermetamorphosis

Desiree-Magloire Bourneville 1885 Mental Instability

Thomas Clifford Albutt 1892 Unstable nervous system

Thomas Smith Couston 1899 Simple hyperexcitability

George F. Still 1902 Abnormal Defect of Moral Control

 Clasificare etiologică
Teoria organică

• leziuni anatomice la nivelul creierului (leziuni corticale, subcorticale)

• Probleme de control al atenției – nu pot inhiba atenția pentru stimuli nesemnificativi sau se
concentrează prea mult asupra altor stimuli importanți până la excluderea aspectelor
esențiale
George Bush, Jean A. Frazier, Scott L. Rauch, Larry J. Seidman, Paul J. Whalen, Michael A.
Jenike, Bruce R. Rosen, and Joseph Biederman, Anterior Cingulate Cortex Dysfunction in
Attention Deficit/Hyperactivity Disorder Revealed by fMRI and the Counting Stroop, Society of
Biological Psychiatry, 1999, 45:1542–155.

trei
trei
trei
trei
trei

neutru interferență
 • Disfuncții ale inhibiției comportamentale - Modelul cauzal propus de Russell Barkley
(1997), care identifică deficiențe ale patru funcții executive, memoria de lucru,
autoreglarea, interiorizarea discursului, reconstituirea.

Zametkin AJ, Nordahl TE, Gross M, King AC, Semple WE, Rumsey J, Hamburger S, Cohen RM,

Cerebral Glucose Metabolism in Adults with Hyperactivity of Childhood Onset, New England
Journal of Medicine,  1990 Nov 15;323(20):1361-6.
Cauze genetice și biochimice – factorii genetici explică aproximativ 80% din
etiologia ADHD (deficit de dopamină și alți neurotransmițători din creier).

Factori de mediu – prenatali (anormalitate de dezvoltare a creierului, anomalie

cromozomială, consumul de alcool și nicotină al mamei, anemie, deficiență de iod,
hipotiroidism), perinatali (naștere prematură, meningită, encefalită, greutate mică la
naștere), postnatali (meningită virală, encefalită, trauma cerebrală, deficiență de
fier).

Infecții – virus gripal, HIV, streptococ.

 CONSECINȚE FUNCȚIONALE ALE ADHD

• ADHD se asociază cu performanță și achiziții școlare scăzute (primesc un grad

mai redus de educație școlară, au achiziții vocaționale mai slabe, și scoruri
intelectuale reduse comparativ cu cei de aceeași vârstă) și cu respingere socială
(relațiile cu cei din jur sunt tulburate cu reacții de respingere din partea acestora, de
neglijare sau de tachinare a individului cu ADHD);

• Sârguința insuficientă sau variabilă pe care o depune individul pentru îndeplinirea

sarcinilor care presupun efort susținut este interpretată de ceilalți ca lene,
iresponsabilitat sau lipsă de cooperare;

• Relațiile familiale pot fi caracterizate de prezența conflictelor și interacțiunilor

negative;

• La adulți, tulburarea se asociază cu rezultate mai slabe privind performanța

profesională, câștigurile, prezența la locul de muncă, cu un risc mai mare de pierdere
a locului de muncă, și un procent mai mare de conflicte interpersonale;
• Copii cu ADHD au o probabilitate superioară celor de aceeași vârstă care nu au
ADHD de a dezvolta tulburare de comportament în adolescență și tulburare de
personalitate antisocială la vârsta adultă (mai târziu, risc mai mare pentru
tulburări ale consumului de substanțe și detenție);

• Indivizii cu ADHD prezintă un risc de rănire accidentală superior celor de

aceeași vârstă (în mică măsură în cazurile în care predomină hiperactivitatea
și impulsivitatea);

• Accidentele rutiere și infracțiunile prin nerespectarea codului rutier sunt mai

frecvente în rândul persoanelor cu ADHD;

• Carențele în achizițiile școlare, problemele legate de școală și neglijarea din

partea colegilor sunt asociate mai frecvent cu cazurile în care predomină lipsa
de atenție.
 ADHD
ADHD (Tulburarea Hiperkinetică cu Deficit de Atenție) este o
tulburare de neurodezvoltare care se manifestă în special prin
deficit de atenție și hiperactivitate/impulsivitate; o afecțiune
comportamentală de natură neurobiologică, cu o frecvență destul
de mare la copii și adolescenți, caracterizată prin lipsă de atenție ,
agitație excesivă și impulsivitate.

Cu o prevalență de aproximativ 5 -8% (frecvența tulburării este mai

mare la băieți decât la fete, raportul fiind de aproximativ 4 la 1 în
favoarea băieților), ADHD este una din cele mai obișnuite tulburări
neurocomportamentale infantile și persistă frecvent în adolescență
și perioada adultă.*
 DESCRIERE CLINICĂ – DSM V

Criterii pentru stabilirea ADHD:

• Debutul simptomelor să aibă loc înainte de vârsta de 7 ani;

• Simptomele să fie pervazive și să se manifeste în cel puțin două locuri diferite (școală sau
serviciu și acasă);

• Frecvența și severitatea simptomelor să fie mai mari decât cele ale copiilor cu același nivel de
dezvoltare;

• Simptomele să determine o afectare semnificativă a funcționalității la nivel social,

academic sau ocupațional;

• Simptomele să nu apară exclusiv în cursul unor afecțiuni de dezvoltare, schizofrenie sau alte
psihoze, și să nu se explice mai bine prin alte tulburări mintale (afective, anxioase, de
personalitate);

• Diagnosticul include o listă de comportamente și caracteristici operaționale care par legate

de neatenție, hiperactivitate sau impulsivitate.
 Deficitul de atenție

Hiperactivitatea
Simptome:

Impulsivitatea

În dignosticul ADHD poate fi întâlnit și tipul combinat/mixt, care include simptome specifice
deficitului de atenție, hiperactivității și impulsivității. Diagnosticul se validează în condițiile
în
care copilul prezintă șase sau mai multe simptome de deficit de atenție alături de alte șase
sau mai multe simptome de hiperactivitate și impulsivitate.
 DEFICITUL DE ATENȚIE (TIPUL NEATENT)

• Copilul nu se poate concentra, face greșeli frecvente, nu ascultă până la capăt

atunci când i se adresează cineva, nu finalizează sarcinile, nu respectă
instrucțiunile, evită efortul intelectual susținut;

• Pentru diagnostic trebuie să fie prezente șase din cele nouă criterii pentru
diagnosticul de deficit de atenție;

• Simptomele au apărut de cel puțin șase luni;

• Simptomele sunt suficient de intense pentru a influența dezvoltarea neuro-

psihomotorie a copilului în raport cu vârsta cronologică și afectează negativ
activitățile sociale și școlare/profesionale.
 Simptome:

1. Individul nu acordă atenție detaliilor sau face greșeli din neglijență la școală, la
serviciu sau în timpul altor activități (omite sau ratează detalii, munca nu este
temeinică).

2. Întâmpină dificultăți în menținerea atenției când efectuează sarcini sau în timpul

jocului (are dificultăți în a rămâne atent conversațiilor, lecturii, audierii unei lecturi)

3. Deseori pare să nu asculte atunci când i se vorbește direct (mintea lui pare departe)

4. Deseori nu urmează instrucțiunile pe care le primește, nu își finalizează temele,

sarcinile casnice sau de la locul de muncă (începe o sarcină dar își pierde rapid
concentrarea și este distras cu ușurință)

5. Deseori are dificultăți în organizarea sarcinilor și activităților (muncă dezordonată,

organizare ineficace a timpului, dificultăți de gestionare a sarcinilor secvențiale, nu
respectă termenele).
6. Deseori evită, își exprimă neplăcerea și nu este dispus să se angajeze în activități
ce presupun efort mintal susținut (teme acasă sau la clasă, redactarea de rapoarte,
revizuire lucrări ample).

7. Deseori pierde obiectele necesare îndeplinirii sarcinilor sau activităților (materiale

școlare, hârtii, instrumente, portofele, ochelari, telefoane mobile).

8. Este adesea distras de stimuli externi (pentru adolescenții mai mari și pentru
adulți poate fi vorba de gânduri fără legătură cu subiectul).

9. Uită frecvent aspecte legate de activitățile zilnice (a face muncile casei, a îndeplini
comisioane, pentru adolescenții mai mari și adulți, a plăti facturi, a returna apeluri
telefonice).
 HIPERACTIVITATEA ȘI IMPULSIVITATEA

• Simptomatologia se referă la vorbire excesivă, agitație fizică în momente

nepotrivite, autocontrol diminuat, întreruperea persoanelor care vorbesc și
dificultăți în a-și aștepta rândul.

• Diagnosticul este pus atunci când sunt prezente cel puțin șase din cele nouă
criterii pentru diagnosticul hiperactivității/impulsivității

- Pentru hiperactivitate, criteriile 1-6

- Pentru impulsivitate criteriile 7-9

• Simptomele sunt suficient de intense pentru a influența dezvoltarea neuro-

psihomotorie a copilului în raport cu vârsta cronologică și afectează negativ
activitățile sociale și școlare/profesionale.
Simptome:

1. Deseori își agită mâinile sau picioarele, își schimbă poziția în bancă, se răsucește
pe scaun.

2. Deseori se ridică de pe scaun și pleacă în situații în care ar trebui să rămână

așezat (părasește locul din clasă, din birou, sau din alte situații în care este necesar
să rămână pe loc.

3. Deseori umblă dintr-un loc în altul, aleargă, se cațără în situații în care acest
comportament este inadecvat (la adolescenți și adulți, acest simptom poate lua
forma unei senzații de neliniște, de neastâmpăr).

4. Este deseori incapabil să se joace sau să se angajeze în activități distractive în

liniște.

5. Este frecvent pe picior de plecare, în continuă mișcare (este incapabil să stea

liniștit o perioadă mai lungă de timp, cum ar fi la restaurant sau în timpul întâlnirilor,
poate fi perceput de ceilalți ca fiind neliniștit).
6. Deseori vorbește în exces.

7. Deseori răspunde brusc înainte ca întrebarea să fie formulată până la capăt

(completează propozițiile oamenilor, nu își poate aștepta rândul în conversație).

8. Deseori are dificultăți în a-și aștepta rândul.

9. Deseori întrerupe sau intervine în activitatea altora (se amestecă în conversație,

jocuri sau alte activități; uneori începe să folosească obiectele altora fără a-i întreba
sau a primi permisiunea; pentru adolescenți sau adulți poate fi vorba de a interveni în
activitățile altora sau a le prelua.
 DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL

• Dificultăți de învățare – "grup eterogen de tulburări cauzate de difsuncții

minimale ale
sistemului nervos central, exprimate prin dificultăți majore în achiziționarea, utilizarea și
înțelegerea limbajului, a vorbirii, scrierii, citirii, dificultăți în utilizarea abilităților
matematice și a
altor abilități sociale."

- Copiii cu tulburare specifică de învățare pot părea neatenți din cauza frustrării, lipsei
de interes sau abilităților limitate; lipsa de atenție la indivizii cu tulburare specifică de
învățare care nu au ADHD nu îi afectează în afara orelor de studiu (problemele de
atenție apar în legătură cu sarcini specifice);

- Nu prezintă probleme de hiperactivitate în istoricul lor;

- Nu sunt impulsivi sau agresivi din punct de vedere social;

- Nu sunt impulsivi sau dezinhibați;

 • Tulburarea opoziționismului provocator și tulburarea de
conduită
 Oppositional Defiant Disorder (ODD) se caracterizează prin comportament nesupus,
sfidător, negativ și ostil față de formele de autoritate, care persistă de cel puțin 6
luni.

 Conduct disorder (CD) se caracterizează printr-un comportament persistent de

încălcare a normelor sociale și a drepturilor altora.
- Nu apare comportamentul impulsiv, dezinhibat;
- Comportamentul sfidător se manifestă față de mamă sau de ambii părinți;
- Este capabil să coopereze și să îndeplinească sarcini propuse de alte persoane;
- Nu are dificultăți în menținerea atenției;
- Nu inițiază acțiuni (copii cu ADHD inițiază acțiuni dar nu le pot urmări până la
capăt);
- Asociate cu disfuncții familiale sau carențe în ghidajul parental.
• Tulburări afective și anxioase

- Lipsa de atenție este un simptom prezent atât în ADHD cât și în tulburările anxioase;
indivizii cu ADHD sunt lipsiți de atenție din cauza atracției lor pentru stimulii externi,
activități noi sau preocupare pentru activități plăcute. În cadrul anxietății, lipsa de atenție
este indusă de îngrijorare și ruminație.

- neliniștea este prezentă și în tulburările anxioase însă în ADHD nu se asociază cu

îngrijorare sau ruminații.

În cazul anxietății

• In istoricul familiei se regăsesc cazuri de anxietate;

• Individul nu dă dovadă de comportament impulsiv, hiperactiv;
• Este de regulă inhibat.

Consecințele comportamentelor cauzate de ADHD pot să producă prin ele însele

anxietate și depresie și pot scădea stima de sine.
• Tulburarea bipolară

- Indivizii cu tulburare bipolară pot manifesta hiperactivitate, nivel scăzut de concentrare și

Impulsivitate crescută, însă aceste elemente sunt episodeice și apar ocazional.

- În tulburarea bipolară, impulsivitatea este însoțită de alte elemnte specifice (euforie, sentiment
de grandoare.

- Un episod maniacal spre deosebire de schimbări semnificative ale dispoziției din timpul aceleși
zile) trebuie să dureze cel puțin patru zile.

- Tulburarea bipolară este rară înainte de adolescență.

• Alte tulburări de neurodezvoltare

- Hiperactivitatea motorie din ADHD trebuie diferențiată de comportamentul motor repetitiv ce

Caracterizează tulburarea de mișcări stereotipe și unele cazuri de tulburare din spectrul autismului.

- In ADHD agitația este generalizată iar mișcarea nu este stereotip repetitivă.

- În tulburarea Tourette, ticurile frecvente și multiple se pot confunda cu agitația generalizată din
ADHD;
în acest caz este necesară observația de lungă durată pentru a diferenția agitația de accesele de
ticuri multiple.
• Tulburările depresive

• Tulburarea din spectrul autismului

• Tulburarea explozivă intermitentă

• Tulburarea de atașament reactivă

• Tulburarea afectivă cu dereglare disruptivă

• Tulburări de somn

• Tulburări de personalitate
 PROCESUL DE EVALUARE Și DIAGNOZĂ: CONSIDERAȚII GENERALE
 „Având în vedere eterogeneitatea etiologică și simptomatologică,
procesul de diagnoză pentru ADHD se constituie într-o activitate
complexă care nu concordă cu modelul clasic de abordare și care adesea
solicită un interval de timp pentru a avea suficiente argumente în
fundamentarea diagnosticului.„

 Comportamentul normativ – toți copii se manifestă în moduri care ar

putea fi interpretate ca deficit de atenție, hiperactivitate sau impulsivitate,
simptomele centrale ale ADHD. De fapt și noi ne putem surprinde vorbind
neîntrbați, întrerupându-i pe ceilalți sau putem să fim agitați și să ne
pierdem ușor răbdarea.

 Procesul de evaluare necesită integrarea informațiilor obținute din

mai multe surse (părinți, profesori, alți furnizori de îngrijire, profesioniști),
folosirea metodelor multiple de strângere a informațiilor (interviuri
semistructurate și structurate, scale de comportament, examinare
medicală, teste psihologice), investigarea activităților din domeniile
OBIECTIVE ALE PROCESULUI DE EVALUARE:

1. Determinarea prezenței sau absenței tulburării ADHD precum și

efectuarea diagnosticului diferențial.

2. Motivația stabilirii diagnosticului: pentru trasarea principalelor tipuri de

intervenție pentru a adresa tulburările psihiatrice și zonelor psihologice,
academice și sociale afectate de tulburare.

3. Identificarea afecțiunilor care coexistă cu ADHD și maniera în acestea

pot afecta prognoza sau deciziile în cadrul planului de intervenție.

4. Identificarea resurselor și vulnerabilităților copilului pentru a le utiliza

în planificarea tratamentului.
 ELEMENTE PRINCIPALE ALE PROCESULUI DE EVALUARE ȘI
DIAGNOZĂ
1. Semnele prezente care îi îngrijorează pe • Interviu nestructurat
părinți • Interviu semistructurat
2. Istoricul acestor îngrijorări (apariție,
evoluție etc.) Interviu structurat bazat pe DSM

3. Stabilirea diagnosticul diferențial Scale de comportament normativ

Interviu semistructurat pentru investigarea zonelor

de
dezvoltare (motorii, de limbaj, social,
educațional,etc.)
Pragurile de diagnostic DSM
4. Stabilirea zonelor de dezvoltare afectate
Scale de comportament normativ

Teste psihologice
 Interviu structurat bazat pe DSM

5. Comorbiditate Teste de inteligență

Teste de abilități

Interviuri cu părinții, profesorii, etc.

6. Domenii deficitare
Consultarea documentelor școlare, medicale

Interviuri/scale de funcționare adaptativă

Scala de evaluare a simptomelor SCL 90-R 

7. Adaptarea psihologică a părinților
Nivel de funcționare maritală

Nivelul de stres parental

Testarea părinților pentru ADHD sau alte tulburări

 Interviu semistructurat

8. Resursele copilului și a părinților și resursele comunității

Interviu semistructurat și identificarea

serviciilor și profesioniștilor
METODE, INSTRUMENTE FOLOSITE ÎN PROCESULUI DE EVALUARE:

1. Interviul semistructurat/structurat

• Interviul semistructurat cu părintele/părinții, profesorul pentru a obține

informații referitoare la:

- Factori ai dezvoltării (perioadele prenatale, perinatală, postnatală și primul an de

viașă, repere ale dezvoltării);
- Istoricul medical;
- simptomele ADHD enumerate in criteriile de diagnostic;
- Istoricul educațional și socioemoțional;
- Ruta și evoluția șscolară;
- Dinamica familiei, condiții socioeconomice;
- Structura și istoricul familiei.

• Interviu clinic semistructurat pentru copii

2. Instrumente standardizate de evaluare a simtomatologiei ADHD și scale
comportamentale (este recomandabil ca învățătorul/ educatorul copilului să completeze
de asemenea o scală de evaluare a simptomatologiei; pot fi folosite instrumente care
țintesc doar simptomatologia specifică tulburării ADHD, precum și unele care vizează si
alte tulburări psihiatrice:

• ADHD – Rating Scale;

• ADHD Rating Scale-IV (DuPaul, Power, Anastapoulos, Reid, 1998)

• Conners Parent Rating Scale (Conners, 1996) – Revised si Conners Teacher

Rating Scale – Revised, CRS-R;

• Vanderbilt ADHD Diagnostic Parent and Teacher Scales;

• Child Behavior Checklist (CBCL) și Teacher Report Form (TRF) ASEBA, Achenbach
System of Empirically Based Assessment, Achenbach, 2001);

• Strengths and Difficulties questionnaire (SDQ);

• BASC 2 Behavior Assessment System for Children (Reynolds & Kamphaus,
2004) - sistem multidimensional si multimetodic, utilizat in evaluarea
comportamentului observabil si a perceptiei de sine, pentru copiii si tinerii cu varste
cuprinse intre 2 si 25 de ani cu două scale, una pentru părinți (Parent Rating Scale-
PRS și alta pentru profesori, Teacher Rating Scale, TRS).

• Normative Adaptive Behavior Checklist, NABC, Adams, 1984.

• Home Situation Questionnaire (Barkley & Murphy).

• School Situation Questionnaire (Barkley & Murphy).

• Social Skills Rating System (Gresham & Elliott, 1990).

Recomandare: RA Barkley, KR Murphy , Hyperactivity Disorder: A Clinical

Workbook, Third Edition, The Guilford Press : New York. 2006
3. Teste psihologice (NU sunt obligatorii în vederea stabilirii diagnosticului ADHD)

Testele psihologice NU sunt obligatorii în vederea stabilirii diagnosticului de ADHD.

Examenul psihologic este însă necesar pentru efectuarea unor anumite teste psihometrice
și pentru elaborarea unui profil al copilului și al familiei acestua utile în stabilirea
ulteriorară a programului de intervenție.

• Teste pentru stabilirea coeficientului de dezvoltare/inteligență (matrice progresive

Raven color);

• Teste standardizate de măsurare a abilităților copilului;

• Teste neuropsihologice (pentru funcția executivă) – WCST Wisconsin Card Sorting Test,
pentru evaluarea aptitudinilor de raționament abstract și aptitudini de a adopta diverse
strategii cognitive ca raspuns la modificări neașteptatea ale mediului.

• Teste proiective (desenul familiei pentru identificarea și analiza relațiilor copiilor cuf
familia și persoanele semnificative, Rorscharch pentru impulsivitate), utilitatea acestor
teste este îndoielnică și nu se recomandă folosirea acestora.
ETAPELE PROCESULUI DE EVALUARE

Informațiile obținute la momentul trimiterii

familiei la specialist
1. Etapa inițială
Informații obținute înainte de interviu

2. Interviul cu părinții

3. Interviul cu copilul

4. Interviul cu profesorul/învățătorul

5. Examinarea medicală

6. Feedback
 1. Etapa inițială

• Informațiile obținute la momentul trimiterii familiei la specialist

- Care este motivul pentru care părinții apelează serviciile psihologului?

- Familia a fost trimisă de cineva sau a apelat în urma îngrijorărilor? (școala, pediatrul)
- Este copilul diagnosticat cu alte tulbuări? (de către medic sau de psihologul școalar)
- Este copilul sub tratament medicamentos?

• Informații obținute înainte de interviu

- Trimiterea (părinților și profesorilor)scalelor de evaluare a comportamentului

– CBCL (Child Behavior Checklist), Behavior Assessment System for Children (BASC-2)
- Scale specifice pentru simptomele ADHD (ADHD Rating Scale-IV)
- NABC Normative Adaptive Behavior Checklist
- Home Situations Questionnaire (HSQ)
- Obținerea carnetului de note, rezultate teste, orice documente medicale
- School Situations Questionnaire (SSQ), CBCL, BASC, Social Skills Rating System.
 2. Interviul cu părinții

• Considerații generale

- Reprezintă elementul esențial al procesului de evaluare;

- Principala critică – caracterul său subiectiv;
- Poate avea componente structurate și semistructurate;

• Scopuri

- Se clădește legătura dintre părinți și clinician;

- Sursă de informații;
- Evaluarea gradului de distres al părinților;
- Stabilirea unui diagnostic și formularea unui plan de intervenție;
- Ventilare emoțională pentru părinți.
Aspecte abordate (zone de interes)

• Informații demografice

• Îngrijorările părinților

• Trecerea în revistă a domeniilor majore de dezvoltare

• Istoricul școlar, familial, de tratament

• Tulburări de natură psihiatrică (copil)

• Funcționare psihosocială (copil)

• Evaluarea părinților cu ajutorul scalelor de autoraportare (ADHD sau ODD în familie,

disfuncții maritale, depresie, alte afecțiuni, nivelul de stres – Parenting Stress Index (PSI Abidin
1995).
 3. Interviul cu copilul

• Reprezintă o oportunitate pentru clinician să evalueze abilitățile de limbaj ale copilului,

abilitățile interpersonale, contactul vizual, procesul gândirii, să observe comportamentul,
caracteristicile de dezvoltare, înfățișare, nivelul de atenție, controlul impulsurilor.

• Aspecte abordate

- Motivul vizitei (copilul își conștientizează sau nu dificultățile și dacă joacă un rol activ în
proces);
- Școala (ce obiecte îi plac, ce anume i se pare dificil, aici se poate atinge și
simptomatologia ADHD);
- Rețiile cu colegii (bullying, prieteni, identificarea unei viziuni deformate asupra relațiilor
cu colegii);
- Relațiile cu părinții și frații (activități distractive, cum privește el propriile probleme de
comportament metodele de disicplinare ale părinților);
- Starea afectivă (anxietate, depresie).
 4. Interviul cu profesorul/învățătorul

• Sursă bogată de informații despre performanța copilului, comportamentul în mediul

școlar, dificultățile întâmpinate de acesta.

• Este recomandată observația directă.

• Obiectivul central al interviului – problemele copilului în mediul școlar cu accent pe indic

comportamentali (cadru, natură, frecvență, consecințele evenimentelor și situațiile care
declanșează comportamentul).
 5. Examinarea medicală

• Aspecte genetice, evenimente pre și perinatale, istoria medicală și de dezvoltare

starea actuală de sănătate;

• Obiectivul – diagnosticului diferențial (identificarea unei afecțiuni care ar putea

fi tratată sau o traumă, eveniment hypoxic-anoxic, infecție a sistemului nervos).
 6. Feedback

• Reprezintă finalul evaluării și primul pas în tratament;

• Oferă părinților informații științifice despre natura, evoluția, cauzele ADHD

precum și forme de tratament a căror eficacitate a fost demonstrată științific.
Chipul copilului cu ADHD
 BIBLIOGRAFIE

• American Psychiatric Association, DSM-5, Manual de Diagnostic și Clasificare Statistică a

Tulburărilor Mentale, Ediția a 5-a, Calisto Medical Publishing, 2016;

• Bush, George, Jean A. Frazier, Scott L. Rauch, Larry J. Seidman, Paul J. Whalen, Michael A.
Jenike, Bruce R. Rosen, and Joseph Biederman, Anterior Cingulate Cortex Dysfunction in
Attention Deficit/Hyperactivity Disorder Revealed by fMRI and the Counting Stroop, Society
of Biological Psychiatry, 1999, 45:1542–155;
• Bush, George, Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder and Attention Networks,
Neuropsychopharmacology Review, 2010;

• Barkley, Russell, Attention Deficit Hyperactivity Disorder: A Handbook for Diagnosis and
Treatment, Third Edition, The Guilford Press, New York, London, 2006;

• David, Daniel, Castele de nisip. Știință și pseudoștiință în psihopatologie, Editura Tritonic, 2003;
 • Gherguț, Alois, Evaluare și Intervenție Psihoeducatională. Terapii educaționale, recuperatorii
și compensatorii, Polirom, 2011;

• Millichap, Gordon, Etiologic Classification of Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder,

Pediatrics, 2008;

• Wilmshurst, Linda, Psihopatologia copilului, Polirom, 2007;

• Zametkin AJ, Nordahl TE, Gross M, King AC, Semple WE, Rumsey J, Hamburger S, Cohen RM,

Cerebral Glucose Metabolism in Adults with Hyperactivity of Childhood Onset, New England
Journal of Medicine,  1990 Nov 15;323(20):1361-6.