Cel mai important agent

poluant al apei de mare îl

constituie hidrocarburile.
Academia Naţională de
Ştiinţe din Statele Unite
estima în 1999 că mai mult
de 3,54 milioane de tone
de petrol sunt deversate în
mare în fiecare an. Mai
mult de jumătate din
această cantitate provine
din transportul maritim şi
restul din activităţile de pe
ţărm (deşeuri industriale,
scurgeri urbane şi infiltraţii
naturale).
Desigur, pe mare nu există
graniţe. Poluarea de-a
lungul ţărmului unei ţări se
poate extinde şi la alta ţară
rapid, de aceea cooperarea
internaţională este foarte
importantă. Transportul
maritim este controlat prin
reglementări precise
internaţionale.
Din păcate, navele sunt responsabile pentru multe accidente de
poluare. Exista două tipuri principale de astfel de accidente:
1. Poluarea accidentală care este foarte vizibilă dar nu foarte
frecventă,
2. Poluarea sistematică care se petrece mult mai frecvent, dar
este mai putin evidentă.
Ambele tipuri de poluare sunt la fel de periculoase pentru mediu.
Poluarea sistematică se
datorează deversărilor
ilegale de produse
petroliere sau alte
substanţe poluante.
Navele trebuie să-şi
depoziteze deşeurile
petroliere în porturi
(conventia Marpol
73/78).

Deseori, insă, navele

aleg să deverseze
deşeurile în mare
deoarece este mai ieftin
(de exemplu, multe
petroliere îşi curăţă
tancurile în mare pentru
că nu trebuie să
plătescă nimic pentru
aceasta).
 Poluarea marină accidentală are
loc atunci când navele deversează
neintenţionat poluanţi. Poate avea
loc în condiţii meteorologice
nefavorabile (furtuni) care duc la
eşuarea navelor. Efectele acestora
sunt dezastruoase asupra vieţii
marine.
 Un astfel de
accident a avut loc
pe 12 Decembrie
1999. Petrolierul
maltez Erika a eşuat
in golful Biscaia, la
cca 60 km de
coastele Franţei, din
cauza condiţiilor
meteo nefavorabile.
Petrolierul părăsise
portul Dunkerk
(Franta) şi naviga
spre Livorno
(Italia).
Cei 26 de membri ai echipajului
au fost salvaţi,dar petrolul nu a
putut fi colectat. Nava Erika
transporta cca 30.000 de tone
de petrol, din care
14.000 de tone au fost
deversate în mare.
 Petrolul, care este insolubil în apă şi mult mai uşor decât
aceasta, nu a putut fi strâns. Operaţiunile de curăţare au fost
deosebit de dificile din cauza vremii nefavorabile şi din cauza
tipului de petrol transportat. Agenţii dispersanţi, care pot fi
utilizaţi pentru petrolul usor, nu au avut nici un efect asupra
petrolului din Erika. Numai 1.100 de tone de petrol amestecat
cu apa de mare au fost colectate din cele 14.000 de tone
deversate in timpul accidentului.
 Mareea neagra a ajuns la
coastele franceze in ziua de
Craciun din 1999, poluand cca
400 km de coasta. Peste
5.000 de oameni, au luat
parte la operatiunile de
curatare a mediului si de
salvare a animalelor afectate
de petrol.
 Pănă pe 26 Ianuarie,
60.000 de păsări au fost
colectate, toate suferind
din cauza poluării.
Asociaţiile de Protecţia
Păsărilor estimează ca în
total, între 300.000 si
1.000.000 au murit din
cauza poluării.
 Accidentul a cauzat şi
mari distrugeri în
crescătoriile de midii şi
stridii, la fel ca şi pentru
activitatea turistică a
zonelor afectate.
 In 1967 un imens tanc petrolier – Torrey Canyon a
naufragit şi s–a rupt in două, in dreptul coastei de sud–
vest a Angliei. Peste 100.000 tone de petrol brut s–au scurs
in mare.

Pentru a opri deversarea sa pe plajele Cornish au

fost utilizate cantităţi de detergent tot atat de mari cu ale
poluantului deversat, astfel incat a fost dificil de distins
efectele petrolului de cele ale detergentului asupra
ecosistemului afectat.
 Eşuarea petrolierului “Amoco Cadiz” în 1978, coastele
franceze din Bretagne a determinat deversarea a 230.000 tone
de petrol în mare, fiind afectatã fauna şi flora din regiune pe
suprafeţe de sute de kilometrii pãtraţi în lungul coastelor.
Un alt accident grav s-a înregistrat în Golful Prinţul
William din Alaska, unde eşuarea petrolierului “Exon
Valdez”, in 1989, a determinat deversarea în apele oceanului
a 38.000 tone petrol, care au afectat grav ecosistemele marine
pe o suprafaţã de 1500 km2 .
 Pe 7 noiembrie 2007, în golful San
Francisco, un vas care transporta ţiţei s-a
ciocnit din cauza ceţii de unul dintre
picioarele podului ce traversează golful.
Încărcătura de 219.545 litri de petrol s-a
scurs printr-o tăietură produsă în timpul
impactului. Podul peste acest golf este o
legătură vitală între San Francisco,
Oakland şi Berkley
 Pe 11 noiembrie 2007 a avut loc cel mai mare dezastru ecologic din istoria
Mării Negre, în stramtoarea Kerci, care face legătura dintre Marea Neagră şi
Marea Azov. Intr-o singură zi, furtunile au provocat scufundarea a patru nave:
una dintre nave transporta păcura, iar alte trei - sulf.
2.000 de tone de produse petroliere s-au revărsat în mare, iar cele
aproape 7.000 tone de sulf aflate in vapoarele scufundate riscă să transforme
acum dezastrul în unul de proporţii catastrofale.
Concentratia de petrol din stramtoarea Kerci depăşeşte de până la 40 de
ori cantitatea maximă admisă. Zeci de mii de peşti şi păsări au murit în zona
contaminată.
Ţiţeiul lasă urme care nu pot fi şterse ani în şir.
 Hidrocarburile afectează mediul
marin în mai multe feluri:

• acoperă şi izolează suprafaţa apei;

• se opune schimbului de oxigen dintre apă şi
atmosferă;
• compuşii săi uşori acoperă şi distrug
planctonul;
• multe elemente componente ale petrolului
afectează lanţurile trofice;
• deversările de petrol au efecte dramatice
asupra ecosistemelor marine, ca urmare a
expunerii organismelor vii la compuşii
chimici;
• poluarea cu petrol afectează în mod
deosebit specii ca păsările mari şi mamiferele
acvatice, care trăiesc la suprafaţa apei.
 Petrolul deversat conţine hidrocarburi,
care sunt substanţe poluante ce afectează şi
pe termen lung comunităţile marine. Unele
studii au demonstrat faptul că, în timp, mor
mai multe animale şi păsări decât în momentul
în care se produc catastrofele ecologice,
provocate de scurgerea petrolului din vasele
avariate.

Cercetătorii spanioli au efectuat teste

biochimice asupra pescăruşilor care trăiesc pe
malurile din Galicia, care au fost expuse
deversării de petrol în anul 2002, când a
naufragiat nava „Prestige”. Ei au măsurat 16
concentraţii de hidrocarburi din ţesuturile
păsărilor, pe care le-au comparat ulterior cu
rezultatele testelor care au fost efectuate pe
colonii de pescăruşi care nu au fost supuşi
dezastrului.
 La 17 luni după
accidentul ecologic, au
fost obţinute rezultate
îngrijorătoare. Testele
biochimice au relevat
leziuni ale organelor
interne vitale, rinichi şi Ţiţeiul nerecuperat,
ficat, în rândul păsărilor rămas la suprafaţa
adulte. Puii au fost apei, se întinde rapid
afectaţi într-o mai mică şi formează o pătură
măsură, efectele grave uleioasă, destul de
survenite în rândul groasă, care pluteşte
adulţilor fiind justificate multă vreme în larg,
prin faptul că aceştia au afectând fauna şi
fost expuşi contaminării flora din preajmă.
o perioadă mai lungă
după deversare
 Pentru a curăţa apele de
petrolul deversat în urma accidentelor
specialiştii apelează tot la substanţe
chimice, denumite solvenţi, care sunt
împrăştiate din elicopter pe suprafeţele
afectate. Aceşti solvenţi sunt destinaţi
spălării apelor, dar, la rândul lor,
măresc efectele poluării şi nici nu pot fi
împrăştiaţi uniform pe suprafeţele
afectate de deversările accidentale de
petrol. În consecinţă, ecosistemele
marine sunt expuse, astfel, unei duble
poluări. Un litru de petrol, odată ajuns
pe suprafaţa apei, formează o pată a
cărei mărime poate atinge dimensiunile
unei jumătăţi dintr-un teren de fotbal.
Grosimea acestor pete este variabilă, în
funcţie de cantitatea de combustibil
deversată.
 Modalităţi omologate de indepărtare a poluării cu hidrocarburi:
•ABSORBANTI NATURALI SI BIODEGRADABILI
Nature Sorb, Spill Sorb, Pure Sorb
- absorbant 100% natural si biodegradabil;
- este obţinut din muschiul de turbã gen Sphagnum, recoltat din zonele
mlãstinoase ale Canadei
- hidrofob si oleofil;
- absoarbe orice fel de hidrocarburã si nu lasã produsul absorbit sã se scurgã;
- capacitate mare de absorbtie: 1:10-15 (1 Kg absoarbe, încapsuleazã si bio-
degradeazã 10-15 Kg poluant);
- produs total integrabil in natura, netoxic pentru om, faunã, florã;
- poate fi utilizat si la tehnologia de bioremediere a solurilor poluate istoric;
- la depoluarea solurilor, terenurile pe care se aplicã sunt redate în totalitate
categoriei de folosinţã iniţialã;
- poate fi utilizat atât pe apã cât si pe sol;
- Produs universal, testat pe circa 160 poluanţi (toate tipurile de hidrocarburi,
vopsele, erbicide, pesticide, acizi, sânge, grãsimi animale, etc);
- nu este abraziv, nu se autoaprinde (punct de autoaprindere la peste 260ºC);
- tehnologiile de depoluare sunt simple, nu necesitã utilaje speciale sau
personal calificat;
•ABSORBANTI SINTETICI
Absorbant sintetic RAW Absorbent
- este realizat din polipropilena mãcinatã si tratatã termic cãpãtând astfel
proprietãti deosebite de absorbtie a hidrocarburilor;
- absorbant hidrofob si oleofil;
- capacitate mare de absorbtie: 1:18-28 (1 Kg de absorbant va încapsula
18-28 litri de poluant);
- poate fi utilizat la depoluãri ale apelor si solurilor (produs cu comportare
excelenta pe apa);
- este un produs curat, usor, ceea ce-l face extrem de util în cazuri de
poluare accidentalã însemnatã;
- pluteste un termen nedefinit pe apa, chiar si dupã saturatie;
- se colecteazã foarte usor de pe apa si sol;
- nu este produs biodegradabil - produsul rezultat se gestioneazã conform
legislatiei (se colecteazã si se incinereazã în instalatii autorizate);
•Baraje absorbante
•Paduri / Lavete ecologice /
Batiste / Role absorbante
pentru hidrocarburi,
•Perne absorbante
•Filtre absorbante
•Lavete absorbante
•Baraje limitatoare
Principii pentru protecţia mediului inconjurător:
• reducerea surselor care generează amestecuri de hidrocarburi şi apă;
• separarea hidrocarburilor din apă acolo unde amestecarea acestora
poate fi evitată;
• limitarea cantităţii de hidrocarburi care pot fi descărcate în apele
mării;
• stabilirea unor standarde pentru apele uzate astfel încât să fie evitate
orice deversări dăunătoare, precum şi luarea unor măsuri de protecţie
pentru zonele speciale şi zonele de coastă;
• transportarea hidrocarburilor în tancuri care sunt protejate împotriva
impactului direct prin coliziune sau puneri pe uscat;
• limitarea mărimii tancurilor de transport a mărfurilor petroliere;
• transportarea hidrocarburilor cu nave care sunt superioare din punct
de vedere al vitalităţii în caz de accidente;
 Este imposibil să excludem în
totalitate posibilitatea de a
apărea accidente de poluare
marină. Oricum, principiul
precautiei este elementul
cheie al prevenirii acestor
tipuri de evenimente. In
ultimii 20 de ani s-au elaborat
numeroase reglementări
europene în domeniul
legislaţiei, programe de
formare pentru reacţia rapidă
în caz de accidente de poluare,
realizarea unui sistem de
informaţie care să permita
schimburile de date între ţări.
BIBLIOGRAFIE:
• Prevenirea si combaterea poluării marine cauzate
de nave - St. Apostol, Ed. Scorpion, Galaţi, 2002
•www.lefo.ro
•www.ecomagazin.ro
•www.terramediu.ro
•www.green-report.ro
•Poluarea marină - proiect ONG Mare Nostrum
Constanţa