Războaiele Punice

Primul Război

Primul război punic (264-241 î.Hr.) a fost primul dintre Războaiele Punice care au avut loc între
Republica Romană și Cartagina. Timp de 23 de ani cele două puteri și-au disputat supremația în bazinul
vestic al Mării Mediterane.
Cartagina, aflată în Tunisia de azi, era cea mai puternică putere maritimă din vestul Mării Mediterane la
începutul conflictului. De asemenea, Roma domina Peninsula Italică și își dorea victoria, dar era greu de
obținut o victorie decisivă.
Între timp, Cartagina sera consideratăo putere navală dominantă în vestul Mediteranei. Inițial fiind o
colonie feniciană din Africa de Nord, în teritoriul actual al Tunisiei, a devenit un centru de civilizație a cărei
hegemonie se întindea de-a lungul coastei Africii de Nord, în Insulele Baleare, Sardinia, Corsica, în sudul
Spaniei și în jumătatea vestică a Siciliei. Conflictul dintre Roma și Cartagina a izbucnit după ce punii au
intervenit în Messina, orașul sicilian cel mai apropiat de peninsula italică.
 Consecințele
Romanii au pierdut 700 de vase din cauza vremii proaste, plus mulți marinari. Cartagina a pierdut 500
de vase și un număr mare de marinari. Pierderile au fost destul de mari în ambele tabere. Polibius
comentează că fost cel mai distructiv război în istoria militară de la bătăliile lui Alexandru cel Mare.
Adrian Goldswhorthy a analizat censusul roman din secolul al III-lea î.Hr. și a remarcat că au murit 50
000 de soldați români în bătălii, excluzând trupele auxiliare și civilii
Cartagina era falimentată, iar Hanno a impus desființarea armatelor pentru a diminua plata chiar pe
fondul izbucnirii unui război intern-Războiul Mercenarilor. Mercenarii își cereau banii și s-au revoltat.
Hamilcar Barca și Hanno cel Mare au depus eforturi substanțiale pentru a reprima revoltele. Tot în acest
timp, Roma a avut ocazia de a anexa Corsica și Sardinia. Cartagina a decăzut ca putere năvală, însă și-a
îndreptat atenția spre Iberia.Hamilcar Barca a condus o serie de campanii pentru a-și extinde controlul
asupra peninsulei iberice și a fondat orașul Barcino (actuala Barcelona). Acesta a fost ucis, însă
cartaginezii au continuat să extindă influența până pe valea Ebro fondând "Nova Cartago" .
Această expansiune și condițiile dure ale tratatului vor duce la izbucnirea celui de-al doilea război
punic.
 Al Treilea Război
În perioada de după Al doilea război punic romanii s-au angajat în mai multe conflicte în bazinul estic al Mării
Mediterane: Războaiele cu Macedonia și războiul cu Antioh al III-lea conducătorul Imperiului Seleucid. În răsărit
romanii au trebuit să facă față la mai multe revolte ce au avut loc în Peninsula Iberică, zonă care de altfel a fost
esențială pentru câștigare de către romani al celui de al doilea război punic. Cartagina își revenea foarte greu după
ce a rămas fără provinciile Sicilia, Sardinia și Hispania . De asemenea trebuia să plătească Romei 200 de talanți de
argint anual, timp de 50 de ani.
Cu toate că orașul Cartagina fusese învinsă în două războaie și era doar o umbră a puterii navale de odinioară,
totuși existau politicieni romani cum ar fi Cato cel Bătrân care susțineau distrugerea acestui oraș. El își încheia
toate discursurile spunând: „Ceterum censeo Carthaginem esse delendam“ (Consider că trebuie să distrugem
Cartagina!). Acestei opinii i se opunea cea a senatorului Publius Cornelius Scipio Nasica Corculum care se opunea
distrugerii fostului adversar, Senatul fiind de cele mai multe ori de această părere.
Tratatul de pace de după Al doilea război punic spunea că toate modificările granițelor Cartaginei aflate în
dispută trebuie hotărâte de Roma. De asemenea tot Roma acorda Cartaginei permisiunea de a purta război.
Rezultatul a fost că în cei 50 de ani de după Al doilea război punic toate disputele dintre Cartagina și aliatul
romanilor Numidia au fost hotărâte de către Senatul roman doar în favoarea Numidiei.
 Conflictul
În 151 î.Hr. Numidia a lansat o altă expediție dincolo de granița Cartaginei, supunând asediului o fortăreață. În aceste
condiții Cartagina a lansat o expediție de pedepsire(25 000 de soldați) împotriva invadatorilor din Numidia. Rezultatul a fost
că orașul Cartagina a suferit o înfrângere militară umilitoare și a fost nevoită să accepte plata unei alte datorii timp de
cincizeci de ani către Numidia. Cu toate acestea, imediat după aceea, Roma și-a arătat nemulțumirea față de decizia
Cartaginei de a purta război cu vecinii fără încuvințarea Romei și a transmis că orașul Cartagina, pentru a evita un război, va
trebui să îndeplinească cererile poporului roman.
În 149 î.Hr. Roma a declarat război Cartaginei. În aceste condiții Cartagina a făcut mai mult încercări de a potoli furia Romei
și primește promisiunea că dacă Cartagina trimite la Roma 300 de nou născuți cartaginezi, atunci aceasta își va păstra
guvernul propriu si drepturile asupra teritoriului stăpânit până atunci. Chiar și după ce acest lucru a fost făcut, orașul aliat
Utica a trecut de partea Romei și o armată romană de 80 000 de soldați a fost adusă aici. De asemenea consulii au cerut
cartaginezilor să predea armele și armurile. După ce a fost acceptat și acest lucru, romanii au mai cerut în plus cartaginezilor
să se deplaseze la o distanță de cel puțin zece mile de oraș, pentru ca acesta să fie ars. În momentul în care s-a aflat și această
cerere, cartaginezii s-au retras de la negocieri. Imediat Cartagina a fost asediată, începând astfel al treilea război punic.
Asediul Cartaginei a durat din 149 î.Hr. până în vara anului 146 î.Hr., când generalul roman Scipio Aemilianus a luat orașul cu
asalt. Deși cetățenii cartaginezi au luptat cu vitejie, aceștia au fost, în mod inevitabil, împinși treptat înapoi de copleșitoarea
forță militară romană, iar în cele din urmă au fost distruși.
 Consecițe
Mulți cartaginezi au murit de foame mai ales în ultima parte a asediului și de asemenea mulți au murit în ultimele șase zile
ale bătăliei. Când războiul s-a încheiat mai trăiau 50 000 de cartaginezi, o mică parte din populația anterioară războiului,
dar, așa cum era în acea perioadă soarta locuitorilor din orașele cucerite, aceștia au fost vânduți drept sclavi de către
învingători. Orașul a fost ars sistematic între 10 și 17 zile, iar zidurile, clădirile și portul au fost distruse definitiv.
Teritoriile cartagineze rămase au fost anexate de către romani și au fost transformate în Provincia Africa. Teritoriul
Cartaginei a fost reconstruit și transformat în oraș roman de către Iulius Caesar. A devenit unul din principalele orașe din
Africa romană, în timpul imperiului.
Legenda potrivit căreia romanii au aruncat sare peste pământurile Cartaginei este aproape sigur o invenție din secolul XIX.
Informațiile contemporane acelei perioade arată că teritoriul din jurul Cartaginei a fost declarat ager publicus, a fost
împărțit fermierilor locali, dar și celor din Roma și Italia. Africa de Nord a devenit rapid o sursă vitală de grâu pentru
romani. Cartagina romană a fost centrul principal de transport al acestor bunuri către capitală.
Multe dintre orașele cartagineze, cum ar fi cele din Mauretania au fost cucerite și reconstruite de către romani. Exemple ale
acestor reconstruiri sunt orașele Volubilis, Chellah și Mogador. Volubilis, de exemplu, a fost un oraș important care a fost
reconstruit pe locul unui fost oraș cartaginez și se afla la granița vestică a cuceririlor romane. De asemenea, în cazul
ambelor orașe, acolo se aflau așezări datând din neolitic. Orașul punic Utica, care la începutul asediului a schimbat tabăra,
a devenit capitala provinciei romane Africa.
Ca un arc peste timp, în ianuarie 1985, primarul Romei, Ugo Vetere și primarul Cartaginei, Chedly Klibi, au semnat un
tratat de colaborare și prietenie, punând astfel oficial capăt, în mod simbolic, "conflictului" dintre cele două orașe.
 La acest proiect au participat:
Bran Ionuț

Niță Victor

Braiș George

Izbîndă Antonio

Marian Mihnea

Apetrei Robert

Bibliografie:
https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.goodreads.com%2Fro%2Fbook%2Fshow%2F1066761.A_History_of_Rome&psig=AOvVaw02nnNYhDmmzigYQP4SWzzX&ust=1580734717132000&source=images&cd=vfe&ved=0CAIQjRxqFwoTCKi4jvL1sucCFQAAAAAdAAAAABAa
https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.historia.ro%2Fsectiune%2Fgeneral%2Farticol%2Felefantii-de-razboi-si-armata-romana&psig=AOvVaw02nnNYhDmmzigYQP4SWzzX&ust=1580734717132000&source=images&cd=vfe&ved=0CAIQjRxqFwoTCKi4jvL1sucCFQAAAAAdAAAAABAg