Sistemul Nervos

Ontogeneza sistemului nervos:

Prima Etapă:
Corespunde primului
trimestru de sarcină;
In săptămîna a 2-3
intrauterină apare tubul
neural cu 3 vezicule, care
mai apoi se împart in 5
vezicule
 Prima Etapă:
 Telencefalon- emisferele cerebrale și ventricolii laterali;
 Diencefalon- diencefalul și vetricolul 3;
 Mezencefalon- mezencefalul și apeductul Sylvi
 Metencefalon- puntea Varolio, cerebelul și ventricolul 4
 Mielencefalon- bulbul rahidian, măduva spinării și canalul
medular central

In prima luna apare plexul coroid care secretă LCR

 Prima Etapă:
Acțiunea factorilor nocivi in această perioadă duce la
reținerea in dezvortare a diferitor sectoare ale SNC.
Prima perioadă este cea mai periculoasă și apariția
maladiilor de dezvoltare depinde de intensitatea
factorilor nocivi
 A doua Etapă:

Cuprinde trimestru II al vieții intrauterine ( perioada fetală


 
precoce 12-28 săptămîni)
Are loc intensificarea diferențierii sectoarelor creierului, in
special a scoarței cerebrale
Se secretă din abundență LCR dilatarea veziculelor
hidrocefalie fiziologică.
In luna a 4 intrauterină se începe procesul de mielinizare→
Batăi din piciorușe a fătului
Lipsa bătăilor retenție in dezvoltare.
 A treia Etapă:

Fetală
   tardivă- trimestru III de sarcină;
Creierul crește in dimensiuni;
Continuă neuniform procesul de mielinizare, care se termină
la 2- 3 ani de viață;
Cel mai lent se dezvoltă și se mielinizează cerebelul mers 1 an;
Alimentație din sistemul vascular, nu difuzie.
Cea mai intensă vascularizare 8 lună i/u naștere cu
hemoragii cerebrale.
 Evoluția sistemului nervos:

Masa encefalului este mai mare ca la adulți 1/40 din masă, decît la

 
nou născut 1/8.
La 9 luni masa se dublează; La 3 ani se triplează.
Circumvoluțiuni mari- bine dezvoltate cele mici- slab NN
Substanța cenușie prost diferențiată față de cea albă.
Lob frontal lob occipital gîndire, vorbire, activitate motorie.
Cerebelul- subdezvoltat mișcări haotice necoordonate.
Dimensiuni mari ai ventricolelor laterale.
Slabă mielinizare a căilor piramidale (finalizare 1 an)
 Evoluția sistemului nervos:
NN+S
  permiabilitate mare a barierei
hematoencefalice pt agenți infecțiosi, toxici,
medicamentoși.
Rețea vasculară abundentă, reflux venos dificil.
Structuri subcorticale superioare celor corticale la
NN mișcări haotice și tonus crescut al flexorilor.
NN predomină procesele de inhibare
 Evoluția sistemului nervos:
MĂDUVA
  SPINĂRII
Mai dezvoltată ca encefalul.
Intumescența cervicală 3 luni
ține capul;
Intumescența lombară 1 an
începe a merge.
 Particularităţile SN primilor 6 ani de viaţă sunt:
1.descreşterea activităţii reflexelor necondiţionate;
2.apariţia şi afirmarea multiplelor reflexe condiţionate;
3.dezvoltarea şi diferenţierea recepţiei senzoriale;
4.stabilirea şi dezvoltarea limbajului şi gândirii;
5.treptat complicându-se activitatea motoră.
 Principii de dezvoltare psihomotorie:

 CEFALO-CAUDAL
1.
Cap Gît Torace Membre superioare
Membre inferioare
2. PROXIMO-DISTAL- dezvoltarea începe cu partea
centrală a corpului
3. DIVERSIFICĂRII- motricitate grosieră motricitate
fină.
Dezvoltare neuro-psihică a nou-născutului:

 Reacționează la sunete,
Tonusul muşchilor mărit
în flexori,
Reflexul "mers automat”
Poate întoarce capul într-o
parte.
 Dezvoltare psiho-motorie a sugarului:

3 luni :
începe să gângurească, zîmbeşte,
ține capul;
Se sprijină in poziția păpușii;
Scade tonusul flexorilor.
6 luni :
gângureşte, cunoaște mama, deosebeşte membrii familiei
de cei străini, stă pe şezute, se târăşte în toate părțile.
 Dezvoltare psiho-motorie a sugarului:

9 luni :
spune da-da, ma-ma, ta-ta, se ridică
în manej şi se sprijină în poziție
verticală, face primii paşi cu sprijin;
Se supără dacă este certat.
12 luni :
spune 2-4 cuvinte, înțelege
comenzile simple, merge singur;
 Dezvoltare psiho-motorie a copilului:
1,5 ani:
spune multe cuvinte, chiar în propozitii simple,uneori se plimbă singur;
Se alimentează singur cu linguriță, dar nu fără a se murdări.
Exprimă dorințe prin fapte, gesturi.
2 ani:
vorbeşte bine în propozitii simple,
aleargă bine.
Realizează activități de logică.
Reproduce povești simple.
Abordarea adolescentului în practica medicală

Pubertatea constituie ansamblul fenomenelor de maturizare

somatică, precum şi psihică, finalizarea sa fiind reprezentată de
transformarea copilului în adult.

Adolescenţa, termen utilizat

ca sinonim, ar trebui rezervat
transformărilor psiho-afective
şi comportamentale care permit
de a dobândi, între altele, o
identitate şi un rol sexual de adult.
Abordarea adolescentului în practica medicală

Examinarea
adolescentului
pretinde anumite
condiţii pentru că
această vârstă se
caracterizează prin
aspecte specifice.
Abordarea adolescentului în practica medicală

Este necesară
 o anumită atmosferă
a consultaţiei
tact în luarea anamnezei
timp şi răbdare

Pentru a stabili cât mai exact cine este individul din faţa noastră,
ce probleme ridică, cât sunt de urgente, ce conduită şi orientare
ne impunem de la început.
Abordarea adolescentului în practica medicală

Foarte important ar fi de a
intui dacă consultul este bine
să se facă sau nu în prezenţa
părinţilor.
Prezenţa părinţilor ar putea
fi uneori o piedică în
stabilirea relaţiilor medic-
adolescent.
 Abordarea adolescentului în practica medicală

 Silber T.J. sublinia, încă în 1980, că problema

confidenţialităţii este absolut crucială şi că ea
trebuie avută în vedere de la prima întâlnire.
 Una din cele mai importante condiţii a
relaţiilor medic-adolescent este respectul faţă de
secretul profesional, inclusiv în privinţa
diferitelor obiceiuri, vieţii afective şi sexuale, a
consumului de toxice (alcool, cafea, droguri,
nicotină).
Abordarea adolescentului în practica medicală

La vârsta de 13-14 ani principalele domenii asupra cărora

trebuie să insiste anamneza sunt următoarele:
Stilul de viaţă şi comportamentul
 Conduita alimentară;
 Relaţiile cu părinţii;
 Relaţiile cu prietenii;
 Activitatea şcolară-profesională;
 Viaţa afectivă şi sexuală;
Abordarea adolescentului în practica medicală

Conduite cu risc (în special accidente);

Consum de toxice (alcool, tutun, droguri);
Activităţi creatoare (muzică, arte plastice, încercări literare);
Activităţi sportive (obligatorii sau competiţionale).
Abordarea adolescentului în practica medicală

Viaţa interioară
 Imaginea de sine;
 Perspectivele vieţii, visuri, proiecte;
 Angoase, inhibiţii, fobii;
 Fatigabilitate, tulburări de somn,
tendinţa la depresie, idei sau încercări de sinucidere.
Abordarea adolescentului în practica medicală

Examenul fizic al unui adolescent reprezintă adesea

pentru el însuşi, un stres foarte important, mai cu
seamă când examinarea pune în evidenţă anomalii.
În această perspectivă, examenul fizic reprezintă nu
numai un ajutor în diagnostic pentru practician, ci
mai ales o ocazie de a face dialog cu adolescentul
privind temele care vizează fiziologia organismului,
creşterea şi dezvoltarea.
 Abordarea adolescentului în practica medicală

La examenul obiectiv noi propunem pentru

început:
 Aprecierea parametrilor creşterii
apoi
 Pielea, organele de simţ şi examenul altor
sisteme
iar, în final
 Aprecierea dezvoltării pubertare şi
examenul organelor genitale.
Dezvoltarea fizică, neuropshică- particularități la
pubertate și adolescență
Lucruri cheie despre dezvoltarea creierului la
adolescenți:
Creierul se dezvoltă din partea dorsală spre
cea ventrală și de la interior spre exterior,
astfel încât "consiliul coordonator" al
creierului, cortexul pre-frontal, nu este încă
pe deplin dezvoltat în timpul adolescenței.
 Dezvoltarea fizică, neuropshică- particularități la pubertate și
adolescență
Creierul uman în adolescență se reconstruiește
 Neuronii și axonii lor sunt numiți materia cenușie. Aceasta scade în
timpul adolescenței.
 Structurile paraventriculare centrale ale creierului, cum ar fi
sistemul limbic, sunt stimulate selectiv de hormoni pubertali
Mielina, denumită și materie albă, izolează neuronii și axonii acestora
și construiește conexiuni mai puternice și mai rapide între centrele
creierului
Plasticitatea creierului - creativitatea umană - este în plină
expansiune, dar această capacitate se reduce după vârsta de 25 de ani
Dezvoltarea fizică, neuropshică- particularități la
pubertate și adolescență
Teoriile dezvoltării cerebrale anterioare au afirmat că creșterea masei
și schimbările majore în creier au loc în primii trei ani de viață.
Noile tehnologii de diagnosticare imagistică (RMN) arată că, chiar
înainte de pubertate, creierul intră într-o alta perioadă de mare
dezvoltare și schimbare - fenomenul de pruning.
Această perioadă reprezintă un moment de oportunitate mare
pentru obiceiuri pozitive durabile pe întreg parcursul vieții, sau
invers, pentru deprinderi cu risc sporit pentru sănătate greu de
schimbat pe tot parcursul vieții.
 Dezvoltarea fizică, neuropshică- particularități la
pubertate și adolescență
Adolescenții, cu toate acestea, nu au cortexul pre-frontal pe deplin
dezvoltat. Cea mai mare parte a funcționării creierului adolescent are
loc în striatum ventral (zona limbică), în care deciziile sunt luate pe
baza recompensei și emoții, fără puterea de control cognitiv a
cortexului pre-frontal. Ceea ce implică:
 asumarea a mai multe riscuri sau alegerea activităților cu risc sporit
 exprimarea a mai multor și mai puternice emoții
luarea deciziilor impulsive
 receptivitatea sporită la presiunea semenilor.
Dezvoltarea fizică, neuropshică- particularități
la pubertate și adolescență
Cortexul pre-frontal controlează funcțiile superioare ale creierului, inclusiv
înțelegerea, judecata, controlul impulsurilor, planificarea, consolidarea,
flexibilitatea cognitivă și găsirea soluțiilor.
Ceea ce implică:
Au gândirea logică mai dezvoltată
 Gândesc asupra lucrurilor mai abstract - lucrurile nu mai sunt numai în negru
sau alb
Înțeleg mai bine emoțiile celorlalți
Rezolvă mai complex probleme într-un mod logic și pot privi problemele din
perspective diferite
Își formează perspective mai clare asupra viitorului.
 Alcoolul, fumatul, drogurile în/și adolescență

Un numar tot mai mare de adolescenti consuma

alcool sau alte substante toxice, cu toate ca acest lucru
este ilegal si periculos.

Unii adolescentii incearca consumul de alcool sau

substante toxice doar ocazional, dar chiar si acest
comportament poate fi considerat periculos, deoarece
poate duce la dependenta si la problemele secundare
acesteia (consecinte ilegale, performante scolare
slabe, pierderea prietenilor din anturaj-izolare sociala
si nu in ultimul rand, probleme familiale).
Alcoolul, fumatul, drogurile în/și adolescență
aproximativ 10% dintre adolescenti fumeaza pana la 15
tigarete pe zi, 20 de zile pe luna (desi procentul este in
continua crestere). Tutunul are efecte nocive multiple pe
termen lung si creaza de asemenea dependenta. Un
adolescent care fumeaza de mai mult de 1 an, are o sansa
de 80% sa devina dependent

aproximativ 75% dintre liceeni au consumat alcool

ocazional. Dintre acestia, 28%, relateaza episoade cu
consum exagerat de alcool (mai mult de 5 bauturi tari,
intr-un interval de cateva ore).
Alcoolul, fumatul, drogurile în/și adolescență

Una dintre cauzele principale de deces in randul

adolescentilor, sunt accidentele auto cauzate de
consumul excesiv de alcool.
Consumul de alcool scade inhibitiile specifice varstei si
predispun adolescentul la o viata sexuala
necorespunzatoare (sexul neprotejat) si care cresc riscul
contactarii unei boli cu transmitere sexuala (HIV-SIDA,
herpes, chlamydia) sau aparitiei unei sarcini nedorite
 Alcoolul, fumatul, drogurile în/și adolescență

 aproximativ 9% dintre adolescenti au incercat cocaina, in timp ce 4%

folosesc acest drog frecvent (cel putin o data pe luna). Cocaina este un
drog care creeaza dependenta. Este foarte periculos, deoarece poate
cauza aritmii cardiace (batai cardiace anormale) uneori fatale, infarct
miocardic, crize pseudoepileptice sau accidente vasculare cerebrale.
 Alcoolul, fumatul, drogurile în/și adolescență

Exista diferiti factori

personali, familiali sau sociali
care cresc intr-un fel sau altul
riscul pentru consumul de
substante toxice. In astfel de
cazuri, utilizarea substantelor
toxice duce la dependenta si
abuz cronic.
Alcoolul, fumatul, drogurile în/și adolescență

Dintre semnele care pot aparea odata cu abuzul de substante toxice,

amintim urmatoarele:

 atentie scazuta asupra infatisarii fizice si imbracamintii, precum si o

igiena inadecvata;
 pierderea apetitului alimentar si scadere inexplicabila in greutate;
 hiperemie conjunctivala (ochi rosii), utilizarea inadecvata si frecventa
a picaturilor pentru ochi si a odorizantelor bucale (guma de mestecat,
dropsuri mentolate);
absenteism si performante scolara slabe;
Alcoolul, fumatul, drogurile în/și adolescență

 pierderea interesului pentru anumite activitati scolare sau

extrascolare, pentru sport sau alte hobby-uri;
comportament care tradeaza incercarea de a ascunde un nnumit secret;
 indepartarea de membrii familiei si prieteni;
 prieteni si anturaj nou, care nu sunt prezentati familiei;
 comportament caracterizat prin minciuna si furt;
 comportament dispretuitor fata de familie si prieteni;
 atitudine ostila, violenta;
 dezinteres si lipsa planurilor de viitor.
 Adolescentul și bolile cronice
Prevalenţa afecţiunilor cronice la grupa 10-24 ani
 Adolescentul și bolile cronice

Se constată faptul că dacă unele boli sunt

relativ frecvente în adolescenţă, aşa cum
ar fi problemele ortopedice, astmul
bronşic sau artrita cronică juvenilă, altele:
cancerul, fibroza chistică de pancreas,
insuficienţa renală cronică etc. sunt mult
mai rare. Se remarcă, în sfârşit, prevalenţa
deloc neglijabilă a tulburărilor senzoriale,
tulburărilor de limbaj şi a retardului
mental (prevalenţa superioară la 1‰).
 Adolescentul și bolile cronice

Pe plan psihodinamic, situaţia

adolescentului suferind de o boală
cronică care evoluează de mai
mulţi ani (chiar de la naştere) este
foarte diferită de cea a
adolescentului care a avut o
sănătate perfectă până în
pubertate, când dezvoltă o boală
gravă sau cu evoluţie cronică (prin
definiţie).
 Adolescentul și bolile cronice

Problema bolilor cronice trebuie privită şi

prin prisma sexului. Primul loc ar reveni
în discuţie bimorfismului sexual, deci
bolilor care implică organele genitale şi
"reproducătoare". În acest sens, trebuie
amintite aici în special hipogonadismele
prin disgenezie gonadică de origine
cromozomială: sindromul Turner la fete
şi sindromul Klinefelter la băieţi.
 Adolescentul și bolile cronice

Cu toată marea diversitate a bolilor

cronice, influenţa lor în termeni
psihodinamici, apare relativ univocă.
Totul s-ar putea rezuma la întrebarea
următoare: "Poate adolescentul să
integreze într-un corp lezat" persoana
sa, astfel încât ea să nu sufere, sau
"estimarea de sine" este lezată ?
Adolescentul și bolile cronice

Aceasta este problema fundamentală

cu care este confruntat adolescentul
care suferă de o boală cronică.
Trebuie reţinut pe de altă parte şi
faptul că un adolescent suferind de o
boală cronică poate prezenta
probleme psihice, fără ca boala
cronică să aibă obligatoriu rolul
preponderent
 Adolescentul și bolile cronice

Bolile cronice (chiar cele mai puţin "vizibile") sunt

adeseori cele care domină apariţia unor sentimente
de devalorizare şi respingere a eului. Acest fenomen
nu este totdeauna bine cunoscut şi înţeles de către
cei care acordă asistenţa adolescentului, ceea ce face
să se amplifice conduita de autorespingere, dar şi de
respingere din partea societăţii a adolescentului
bolnav.
 Adolescentul și bolile cronice

Adolescenţii cu boală cronică (sau handicap) au necesităţi şi probleme care-i

diferenţiază de alţi adolescenţi. Acestea sunt în legătură cu mai multe domenii:
domeniul general: oboseala, anxietatea, nervozitatea, cefalee, greutatea, talia,
imaginea corporeală, enurezis, dezvoltarea pubertară, tulburările menstruale
etc;
domeniul sexualităţii: probleme privind sexualitatea în general, contracepţia,
bolile transmisibile sexual, abuzurile sexuale etc;
domeniul obiceiurilor de viaţă: somnul, alimentaţia, timpul liber, folosirea de
alcool, tutun sau droguri etc;
domeniul relaţional: cu părinţii, şcoala, munca;
domeniul preventiv: igiena vieţii, prevenirea accidentelor.
 Adolescentul și bolile cronice

Probleme specifice ale adolescentului cu boli cronice

Cunoştinţele necesare şi înţelegerea bolii şi a tratamentelor aplicate;
Fidelitatea respectării tratamentului;
Spitalizările;
Dezvoltarea pubertară şi aspectul fizic;
Observaţii fizice diverse (greutate, tulburări menstruale, acnee etc.);
Relaţii sociale şi timpul liber (îndeletniciri, pasiuni);
Sexualitatea (activitatea sexuală, contracepţie, boli transmisibile sexual);
Violenţă sexuală şi fizică;
Dificultăţi familiale (între părinţi şi între părinţi şi adolescenţi);
Dificultăţi personale (depresie, anxietate, cunoaşterea de sine, autonomie, anxietate în raport cu moartea,
agresivitatea, comportamente antisociale etc.);
Dificultăţi şcolare;
Utilizarea şi abuzul de alcool sau de droguri;
Aspecte preventive diverse;
Transferul spre mediul medical adult.
Profilaxia traumatismelor și accidentelor

În prezent s-a constatat că una din principalele cauze

ale morbidităţii, invalidităţii şi letalităţii copiilor şi
adolescenţilor sunt accidentele. Ele constituie circa
22% din totalitatea traumatismelor şi accidentelor
(M.Grigoriev). Reducerea mortalităţii generale
printre grupele de vârstă de 1-15 ani în ultimele
decenii a avut loc fără o evidentă reducere a cazurilor
de accidente mortale.
Profilaxia traumatismelor și accidentelor

Măsurile de prevenire a accidentelor convenţional pot fi divizate în 2

grupe, prima - măsurile administrative (decizii, dispoziţii, hotărâri etc.)
îndreptate spre înlăturarea cauzelor obiective ale accidentelor
-amenajarea terenurilor, străzilor; organizarea grupelor cu regim
semiintem în şcoli, a cluburilor de copii de pe lângă SEL etc.; a doua
-măsurile îndreptate spre înlăturarea cauzelor şi factorilor ce
favorizează provenirea accidentelor - supravegherea de către adulţi a
regimului de viaţă al copilului; însuşirea deprinderilor igienice de
conduită, de circulaţie, de comportare pe apă; respectarea tehnicii
securităţii; folosirea utilajului şi a instrumentarului în stare perfectă;
educaţia sanitara etc.
 Orientarea profesională
Orientarea profesională are câteva aspecte:
a) psihologic şi pedagogic - studierea personalităţi elevilor, stabilirea valabilităţii
profesionale în funcţie de particularităţile şi posibilităţile individuale;
b) economic - studierea necesităţii economiei naţionale de cadre de diferit profil şi calificare;
c) medico-biologic şi fiziologic - stabilirea criteriilor de selecţionare profesionale, studierea
particularităţilor profesiei din punctul de vedere al cerinţelor înaintate de ea faţă de anumite
calităţi ale organismului, care asigură succesul însuşirii profesiei;
d) medical - studierea stării de sănătate, stabilirea criteriilor de încadrare raţională în muncă
a elevilor în funcţie de sănătatea lor. Sarcina de bază a aspectului medical al orientării
profesionale este recomandarea profesiei care ar coincide maximal stării de sănătate a
elevului, mai precis - realizarea consultaţiei medico-profesionale pentru elevii care au
anumite devieri ale stării de sănătate.
 Orientarea profesională

Principiul de bază al consultaţiei medico-

profesionale constă în selectarea pentru elev
a unei astfel de activităţi de muncă, care nu
numai că n-ar agrava devierea prezentă, dar
ar contribui şi la corecţia ei, la fortificarea
sănătăţii şi la dezvoltarea fizică a elevilor.

La realizarea orientării profesionale a

elevilor participă specialişti de diferite
profiluri: psihologi, pedagogi şi medici.
 Orientarea profesională

Orientarea profesională a elevilor

constă în realizarea unui complex
de măsuri, care ar asigura alegerea
corectă a profesiei de viaţă conform
posibilităţilor, înclinaţiilor şi stării
de sănătate. Ea include următoarele
compartimente: organizarea,
informaţia şi consultaţia
profesională, inclusiv medicală,
determinarea valabilităţii şi
adaptarea profesională
 Orientarea profesională

Contraindicaţiile în alegerea profesiei de către

adolescenţi se determină după caracterul muncii şi
starea de sănătate a lor. Aşa de exemplu, un efort
neuropsihic pronunţat realizat în condiţii de muncă cu
zgomot sau temperatură înaltă conduce la progresarea
hipertoniei şi posibil la agravarea ei. Iată de ce
adolescenţilor cu hipertonie nestabilă nu li se
recomandă aşa specialităţi, ca electrician la înălţime,
mecanic de locomotive cu motor diesel, şanţator ş.a.
Bolnavilor de reumatism, cu afecţiuni renale şi
pulmonare nu li se recomandă profesiile de constructor
(zidar, dulgher, zugrav, tencuitor), deoarece ele deseori
prevăd o activitate de muncă în condiţii meteorologice
nefavorabile, ce favorizează acutizarea bolilor prezente.
Adolescenții sunt ca mașinile de
mare putere fără șoferi
calificați!
(Ron Dahl, Psychologist University of Pittsburgh)