Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
RM.VALCEA
2007
Un motor electric (sau
electromotor) este un
dispozitiv ce transformă
energia electrică în
energie mecanică.
Transformarea inversă, a
energiei mecanice în
energie electrică, este
realizată de un
generator electric. Nu
există diferenţe de
principiu semnificative
între cele două tipuri de
maşini electrice, acelaşi
dispozitiv putând îndeplini
ambele roluri în situaţii
diferite.
I.Principiul de functionare
DESTINATIE
Sursele de curent continuu pentru aplicatii electrochimice
sunt echipamente electrotehnice de redresare care
asigura desfasurarea proceselor electrochimice de tip
electroliza, galvanizare, protectie catodica prin furnizarea
curentului continuu cu parametri specifici: intensitate de
ordinul kA si tensiuni reduse.
CARACTERISTICI TEHNICE
Puterea maxima: 1 MVA
Tensiunea de alimentare: 3 x 220 Vef; 3 x 380 Vef; 3 x
500 Vef; 3 x 660 Vef.
Variatia tensiunii de alimentare: -15%, +10%
Frecventa tensiunii de alimentare: 50 Hz
Tensiunea de iesire: 0...200 V
Curentul de iesire: 0... 5000 A
Redresorul este protejat la scurtcircuit, suprasarcina si la
supratensiune.
Echipamentul este prevazut cu semnalizari pentru
supravegherea in exploatare.
Sistemul de racire al elementelor semiconductoare este
proiectat in mod optim pentru incarcarea maxima a
acestora (radiatoare de Al, racire pe ambele fete, cu
ventilatie; radiatoare cu tuburi termice cu racire fortata
cu agenti tip freon, racire in ulei pentru aplicatii in medii
cu coroziune)
Grad de protectie: IP 41/ IP 40
Temperatura de functionare ambianta: 0...40 °C
Temperatura de stocare: -25...70 °C
Umiditate: 90%
Observatie:
La solicitari exprese se poate lua in discutie orice
parametru, in functie de cerintele beneficiarului.
SCHEMA ELECTRICA DE PRINCIPIU
DIMENSIUNI DE GABARIT
In functie de parametrii electrici si domeniul de
aplicare, dimensiunile de gabarit variaza intre:
L= 600...1500 mm
l = 600...1000 mm
h = 800...1600 mm
STANDARDE DE REFERINTA S.F. 6/93
Schema
Surse De Curent Continuu.Exemplu
VII. Motorul de curent alternativ
Motoarele de curent alternativ funcţionează pe baza
principiului câmpului magnetic învârtitor. Acest
principiu a fost identificat de Nikola Tesla în 1882. În
anul următor a proiectat un motor de inducţie bifazat,
punând bazele maşinilor electrice ce funcţionează pe
baza câmpului magnetic învârtitor. Ulterior, sisteme de
transmisie prin curent alternativ au fost folosite la
generarea şi transmisia eficientă la distanţă a energiei
electrice, marcând cea de-a doua Revoluţie industrială.
Un alt punct important în istoria motorului de curent
alternativ a fost inventarea de către Michael von
Dolivo-Dobrowlsky în anul 1890 a rotorului în colivie de
veveriţă.
VIII.Motorul de inducţie trifazat
Motorul de inducţie trifazat (sau motorul asincron trifazat)
este cel mai folosit motor electric în acţionările electrice
de puteri medii şi mari. Statorul motorului de inducţie este
format din armătura feromagnetică statorică pe care este
plasată înfăşurarea trifazată statorică necesară producerii
câmpului magnetic învârtitor. Rotorul este format din
armătura feromagnetică rotorică în care este plasată
înfăşurarea rotorică. După tipul înfăşurării rotorice,
rotoarele pot fi de tipul:
-rotor în colivie de veveriţă (în scurtcircuit) - înfăşurarea
rotorică este realizată din bare de aluminiu sau -mai rar-
cupru scurtcircuitate la capete de două inele transversale.
-rotor bobinat - capetele înfăşurării trifazate plasate în
rotor sunt conectate prin interiorul axului la 3 inele.
Accesul la inele dinspre cutia cu borne se face prin
intermediul a 3 perii.
Prin intermediul inducţiei electromagnetice câmpul
magnetic învârtitor va induce în înfăşurarea rotorică o
tensiune. Această tensiune creează un curent electric
prin înfăşurare şi asupra acestei înfăşurări acţionează o
forţă electromagnetică ce pune rotorul în mişcare în
sensul câmpului magnetic învârtitor. Motorul se numeşte
asincron pentru că turaţia rotorului este întotdeauna mai
mică decât turaţia câmpului magnetic învârtitor,
denumită şi turaţie de sincronism. Dacă turaţia rotorului
ar fi egală cu turaţia de sincronism atunci nu ar mai avea
loc fenomenul de inducţie electromagnetică, nu s-ar mai
induce curenţi în rotor şi motorul nu ar mai dezvolta
cuplu.
Turaţia motorului se calculează în funcţie alunecarea
rotorului faţă de turaţia de sincronism, care este
cunoscută, fiind determinată de sistemul trifazat de
curenţi.
IX.Motorul de inducţie monofazat