Terapia hormonala de

substitutie in hipogonadismul
masculin
A elaborat:
Toacă Inesa
Vacarciuc Alexandru
Gr.M1401
Hipogonadismele masculine – definesc insuficienţa
secreţiei de androgeni, a spermatogenezei sau ambelor
componente ale funcţiei testiculare

• Hipogonadisme hipogonadotrope -
secundare(hipotalamice sau hipofizare)
• prepubertare
• postpubertare

• Hipogonadisme hipergonadotrope - primare (anomalii

ale spermatogenezei sau/şi a funcţiei celulelor Leydig)
• prepubertare
• postpubertare

• Hipogonadisme mixte
Epidemiologie

 La bărbații cu hipogonadism hipergonadotrop, cea mai

frecventă cauză este sindromul Klinefelter , care are o
incidență de 1 caz la 500-1000 de nașteri vii.
 Hipogonadismul hipogonadotrop este mai rar.
 Nu a fost descrisă nicio predilecție rasială
 Hipogonadismul hipergonadotrop este mai frecvent la
bărbați decât la femei, deoarece incidența sindromului
Klinefelter (cea mai frecventă cauză de hipogonadism
primar la bărbați) este mai mare decât incidența
sindromului Turner (cea mai frecventă cauză de
hipogonadism la femei). 
  Incidența hipogonadismului hipogonadotrop este egală
la bărbați și femei.
Prognostic

 Nu se observă nicio creștere a mortalității la

pacienții cu hipogonadism.
 Morbiditatea include infertilitatea și disfuncția sexuala.
 Bărbații cu hipogonadism pot duce o viață normală cu
terapia hormonala.
Principalele forme de hipogonadism masculin
Sediul defectului Prepubertare
Hipogonadotrop Congenitale
•Hipogonadism hipogonadotrop
Hipotalamic sau
Cu anosmie (Kallman)
hipofizar
Cu simţ olfactiv normal
Cu hipoplazia suprarenalei
•Defect izolat de LH (eunuci fertili)
•Defect izolat de FSH
•Sindrom Prader-Willi
•Sindrom Lawrence-Moon-Bardet-Biedl hipogonadism psihogen,
•Ataxia cerebeloasă familială
•Panhipopituitarism
•Pubertate întârziată
Dobândite
tumori hipotalamice, hipofizare, tumori
secretante de estrogeni, afecţiuni cronice diabet zaharat tip II
renale, hepartice
Postpubertare
•Afecţiuni
hipotalamice
(tumorale, traumatice,
infiltrative, iradiere craniană)
•Boli hipofizare; adenoame,
hemocromatoză
•Apoplexie hipofizară
•Tulburări dobândite - de
exemplu, hipogonadism
indus de exerciții fizice,
hiperprolactinemie,
sindromul Cushing, virusul
imunodeficienței umane
(HIV) / sindrom
imunodeficiență dobândit
(SIDA), obezitate morbidă,
Principalele forme de hipogonadism masculin
Sediul Prepubertare Postpubertare
defectului

Hipergonadotr Congenitale Anomaliiale

op •Anomalii ale compartimentului spermatogenezei
Anomalii •Criptorhidie
tubular şi interstiţial
gonadice •Orhite postpuberale
Anorhidia bilaterală •Poliimunopatii endocrine
Sindromul testiculelor dispărute •chimioterapia
•Anomalii ale spermatogenezei •radioterapia
Disgenezii gonadice, •Traumatisme
Anomalii ale secreţiei şi
sindromul Klinefelter,
acţiunii androgenilor
sindromul “numai celule Sertoli”,
•Droguri: spironolactonă,
sindromul Noonan ketokonazol, ciclofosfamid,
•Anomalii ale receptorilor de fenobarbital
androgeni sindroame de
insensibilitate la androgeni
Manifestările clinice
Anamneza
1.Anomaliide dezvoltare asociate cu sistemul genital (de
exemplu, hipospadii, micropenis și criptorhidie) [ 2 ]
2.Pentru bărbații postpubertali, rata de creștere a barbii,
libidoul și funcția sexuală, forța musculară și nivelul de
energie
3.Cauze posibile ale insuficienței testiculare dobândite (de
exemplu, orhită la oreion, traume, expunerea la radiații a
testiculelor și chimioterapie)
4.Medicamente care pot întrerupe funcția testiculară -
Inclusiv agenții care interferează cu sinteza
testosteronului, cum ar fi spironolactona și ciproteronul.
Agenții precum cortizolul, marijuana, heroina și metadona
pot interfera cu secreția de gonadotropină.
 Manifestările clinice
 Examinare fizică
 Considerațiile în examinarea fizică a bărbaților cu
hipogonadism includ următoarele:
• Evaluarea testiculelor: determinați dacă ambele testicule
sunt palpabile, poziția lor în scrot și consistența lor;
dimensiunea lor poate fi cuantificată prin comparație cu
modelele testiculare (orhidometru), lungimea și lățimea
lor pot fi măsurate
• Examinarea organelor genitale pentru hipospadii
• Examinarea scrotului
• Evaluarea gradului de virilizare
• Evaluarea pubertății: utilizați criteriile Tanner pentru
organele genitale, părul pubian și părul axilar
• Examinarea semnelor sindromului Klinefelter (de
exemplu, de statură înaltă, mai ales dacă picioarele sunt
lungi în mod disproporționat, ginecomastie, testicule mici
sau moi și un habitus corporal eunuchoid)
Manifestari clinice

  La prepubertali și fara terapie hormonala,

individul are trăsături de eunuchoidism, care
includ părul slab al corpului, dezvoltarea slabă a
mușchilor scheletici și întârzierea închiderii
epifizei, ceea ce duce la brațe și picioare lungi.
 Când hipogonadismul apare la bărbații
postpubertali, lipsa de energie și scăderea funcției
sexuale sunt preocupările obișnuite.
Manifestările clinice
 Hipogonadism prepubertar  Hipogonadism postpubertar

• Habitus eunucoid – talie • Morfotip normal,

înaltă, membre inferioare şi • Involuţia de intensitate
superioare lungi, centura variabilă a caracterelor sexuale
scapulară slab dezvoltată, secundare
centura pelviană largă, • Diminuarea libidoului
ginecomastie
• Absenţa caracterelor sexuale
secundare
• Azoospermie
• Comportament sexual absent
sau moderat exprimat
 Diagnosticul
hipogonadismului
 Următoarele studii pot fi indicate la bărbații cu
hipogonadism:
• Nivelul de (FSH)
• Niveluri de hormon luteinizant (LH)
• Niveluri de prolactină
• Niveluri de testosteron
• Funcția tiroidiană
• Examinarea lichidului seminal
• karyotyping
• Biopsie testiculară
• Pentru bărbații după pubertate, Ghidul Societății
Endocrine [ 3 ] impune ca diagnosticul de hipogonadism să se
bazeze pe simptome și semne de hipogonadism plus prezența
unui nivel scăzut de testosteron măsurat în cel puțin 2 ocazii.
Algoritmul pentru investigarea hipogonadismului masculin

HIPOGONADISM

T, spermograma anormale

Prolactin, FSH, LH

PRL ↑, FSH, LH ↓ FSH, LH ↑,

FSH, LH ↓ PRL normal

FSH ↑↑↑ FSH ↑↑ FSH - N

Examinare Rg Test cu Gn-RH LH - N LH - ↑↑ LH - ↑↑↑

Pozitiv Negativ
Defect hipotalamic Defect hipofizar

Anomalii de
Spermatogeneză spermatogeneză şi Insensibilitate la
compromisă celulelor Leydig androgeni
Evaluarea hipogonadismului masculin
 Teste dinamice aplicabile în hipogonadismele masculine
Test Principiu şi protocol
Clomifen Citratul de clomifen este un antiestrogen care
stimulează eliberarea de GnRH de la nivelul Ht.
Se determină T, FSH şi LH înainte şi după 10 zile
de administrare a 100 mg clomifen citrat
Interpretare şi utilitatea
testului
•Normal – T, FSH, LH cresc
semnificativ.
•Hipogonadism hipogonadotrop - T,
FSH, LH nu se modifică
•Hipogonadism hipergonadotrop –
FSH, LH cresc exagerat, T – fără
modificări

Gonadotropină HCG este secretată normal de sinciţiotrofoblast •Normal – T se dublează după ultima
corionică şi are acţiune similară cu LH, stimulând celulele administrare a HCG.
HCG Leydig să producă testosteron. •Hipogonadism hipogonadotrop – T
Se determină T înainte şi după 4 zile de creşte
administrare a HCG: •Hipogonadism hipergonadotrop – T
•copil 100UI/kg; fără modificări
•pubertate 4000UI,
•adulţi 5000 UI/m2)

GnRH GnRH stimulul specific al secreţiei FSH şi LH.

Administrarea unui bolus de 100mcg trebuie să
determine creşterea de 2 ori a FSH şi de 3 ori a
LH
Scopul tratamentului hipogonadismelor
masculine
Hipogonadism
prepubertar:
• inițierea dezvoltării
pubertale
• dezvoltarea caracterelor
sexuale secundare,
• stimularea libidoului,
• potenţei şi a
• spermatogenezei
 Hipogonadism
postpubertar:
• Menţinerea caracterelor
sexuale secundare si
functiei sexuale normale
• Restabilirea
spermatogenezei
• Pentru a construi și
susține masa osoasă si
musculara normala
Terapia hipogonadismului masculin
 Terapie de substitutie cu androgeni:

- Preparate administrate oral: metil-testosteron,

testosteron propionat – usor de administrat dar
se absoarbe inegal, eficienta redusa
- Preparate administrate intramuscular:
testosteron enantat sau cipionat 200 mg i.m. la
fiecare 1-2 sapt. pana la obtinerea virilizarii,
apoi la 2-3 sapt.
- Plasturi cu testosteron
- Geluri cu testosteron
Tratamnetul
Situaţia de Scopul Hormonul Mod de
tratat administrare
Hipogonadism Stimularea creşterii şi Testosteron enantat sau 50 – 100 mg pe lună
prepubertar dezvoltării caracterelor cipionat i/m sau transdermic
sexuale Gonadotropină corionică 1000 – 2000UI s/c,
i/mo dată în
săptămână
GnRH 2 – 40 mcg/puls s/c
la 2 ore cu pompa
automată
Hipogonadism Menţinerea caracterelor Testosteron enantat sau 200mg i/m la 14 zile
postpubertar sexuale secundare cipionat
Testosteron propionat 25 – 50 mg i/m de 3
ori/săptămână
Metiltestosteron 25 – 50 mg p/os
Iniţierea şi menţinerea HCG 1000 – 2000UI i/m 2-
spermatogenezei 3 ori/săp
HMG (gonadotrpină 75-150 UI i/m de 3
menopauzală purificată cu ori /săp asociat cu
acţiune FSH) HCG 6 – 18 luni
 Monitorizare pe termen lung
 Pacienții necesită tratament pe tot parcursul vieții
 Pacienții cu hipogonadism care beneficiază de terapie de
substituție hormonală sunt evaluați de obicei la fiecare 6-12 luni.
 Monitorizarea include măsurarea concentrațiilor de testosteron la
bărbați, evaluarea masei osoase și evaluarea factorilor de risc
cardiovascular.
 Pentru bărbații adulți mai în vârstă cu deficiență de testosteron,
ghidurile clinice ale Societății Endocrine recomandă
monitorizarea valorilor hematocritului pentru a evita policitemia.
De asemenea, la acești indivizi, examinarea prostatei și
măsurătorile antigenului specific de prostată (PSA) trebuie
efectuate înainte de terapia cu testosteron și periodic după
instituirea tratamentului.
 Bibliografie
1.https://emedicine.medscape.com/article/922038-treatment#d6

2.ENDOCRINOLOGIA CLINICĂ:  Curs de prelegeri. Chişinău: Medicina,

2004.  344  p.
3.Bhasin S, Cunningham GR, Hayes FJ, et al. Testosterone therapy in
men with androgen deficiency syndromes: an endocrine society clinical
practise guideline. J Clin Endocrinol Metab 2010;95:2536- 2559.
4.Wang C, Nieschlag E, Swerdloff R, et al. Investigation, treatment
and monitoring of late-onset hypogonadism in males: ISA, ISSAM, EAU,
EAA and ASA recommendations. Eur J Endocrinol 2008;159:507-514.
Wylie K, Rees M, Hackett G, et al. Androgens health and sexuality in
5.
women and men. Human Fertility 2010;13:277-297.
6.Dhatariya K, Nagi D, Jones TH. ABCD position statement on the
management of hypogonadal males with type 2 diabetes. Practical
Diabetes International 2010;27:408-412.