Realismul român

• Curent literar, care se dezvolta la mijlocul secolului al XIX-lea, in Franta.

• Apare ca reactie impotriva subiectivismului excesiv al romantismului.
• Se prelungeste in naturalism.

Caracteristici:
1. Pledeaza pentru reprezentarea cu rigoare stiintifica a conditiei umane.
2. Observa si stabileste relatii de cauzalitate intre mediul social, fiziologie,
ereditate, rasa ( determinism social si biologic).
3. Fiinta umana este surprinsa in ipostaze netipice, dominata de biologic
sau patologic.
 Trasaturi definitorii
 Reprezentarea veridica a realitatii, cu preocupare pentru plasarea
individului in mediul social si economic.
 Refuzul idealizarii si al evadarii in fantezie= autenticitatea faptelor
prezentate.
 Reprezentarea in mod obiectiv a realitatii= oglindirea cu luciditate a
acesteia.
 Atitudinea critica fata de om si societate.
 Importanta acordata detaliilor.
 Reprezentantii realismului
• Ion Luca Caragiale
• Ioan Slavici
• Liviu Rebreanu
• George Calinescu
 Nuvela
• Termenul vine din franceza ,,nouvelle,, - ,,noutate,,
• Este o naratiune in proza, uneori si in versuri, cu un singur fi epic,
urmarind un conflict unic, concentrat, personajele nu sunt numeroase si
sunt caracterizate succint.
• Reprezentanti: Costache Negruzzi, Gheorghe Asachi,Nicolae Filimon,
Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Marin Preda.
 Ion Luca Caragiale
• Opera caragialica cuprinde schite, nuvele si opere dramatice,
configurand un registru comic si unul tragic.
• Nuvelele psihologice constituie o materializare a marturisirii a
dramaturgului: ,, simt enorm si vad monstruos,, .
 ,,In vreme de razboi,, - I. L. Caragiale
• Caragiale s-a dovedit atras in proza de starile obscure ale inconstientului,
de reactiile psihice imprevizibile ale individului.
• Autorul abordeaza cu o meticulozitate de tip naturalist, cazuri- limita,
unele cu substrat patologic, invocand factorul ereditar.
 Nicolae Filimon
•  Eroul primului roman realist românesc, un arivist din stirpea lui 
Julien Sorel.
• De asemenea, autor de nuvele romantice și realist-satirice și primul critic
muzical român. A scris un jurnal de călătorii pe Dunăre, și prin Occident,
în Ungaria, Austria și Italia. Cea mai importantă operă a sa este romanul 
Ciocoii vechi și noi, apărută în 1863. 
 Ioan Slavici
• Opera literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului ardelean.
Scriitorul a fost considerat de criticul George Călinescu un „instrument
de observație excelent” al mediului rural, oferind în nuvelele
sale reprezentare a comportamentului oamenilor în funcție de
statificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei, îmbrăcăminții,
vorbirii și gesturilor.
• Printre cele mai importante scrieri literare se numără romanul Mara,
nuvelele Moara cu noroc și Pădureanca, iar memoriile sale publicate în
volumul Amintiri, apărut în anul 1924, au o importanță deosebită pentru
istoria literaturii române.
 Liviu Rebreanu

• Scriitorul și-a desăvârșit talentul de prozator scriind povestiri și nuvele. Cea mai cunoscută
nuvelă a sa este de bună seamă Ițic Ștrul, dezertor. Ciuleandra, nuvela sa psihologică cea
mai cunoscută, apare ceva mai târziu.

Nuvele:
• Proștii (1910)
• Catastrofa (1921)
• Norocul (1921)
• Cuibul visurilor (1927)
• Cântecul lebedei (1927)
• Ițic Ștrul, dezertor (1932)
 Concluzii:

• Scriitorii realisti pledeaza pentru crearea iluziei vietii reale, observand

relatii de cauzalitate intre individ si mediul social, surprinse cu
luciditate , in mod veridic.
• Se observa preferinta pentru patologic, pentru surprinderea unor
situatii-limita din existenta omului, pentru analiza psihologica si
sondarea mecanismelor de functionare a psihicului uman.