Liceul Tehnologic de Meserii şi Servicii Buzău

TRADIŢII POPULARE
DE PAŞTE

Elevă:Sava Marcela Florentina

Prof. coord.:Dna.Harabagiu Elena
Dna.Boiangiu
 TRADITIILE ROMANILOR

Tradiţiile românilor
sunt comori ce nu ar
trebui uitate sau
părăsite şi nici Aceste tradiţii ne fac mai
schimbate prin troc, "exotici" în ochii
cu alte obiceiuri
europenilor şi altor naţii,
importate din alte
ţari. putem fi subiect de
discuţii şi de laudă, de
aprecieri cu semnul
mirării. 
Tradiţiile românilor sunt
diferite de la o zonă la
alta, dupa cum spune
vorba ’’cate bordeie,
Ele sunt ale noastre, ne atatea obiceie’’, însa
caracterizează, ne tocmai acest lucru ne face
definesc şi prin ele ne mai frumoşi, mai originali.
simţim mai bogaţi, mai
aleşi, mai altfel decât
alţii.
Poporul român a fost întotdeauna un popor credincios, în
majoritate ortodox, iar majoritatea tradiţiilor şi obiceiurilor
relaţionează cu sărbatorile religioase.

Varietatea tradiţiilor şi obiceiurilor se datorează trecutului

zbuciumat pe care l-a avut poporul nostru.

Cotropitorii ce au venit în ţara noastră s-au îndragostit atât de

mult de ea, încat s-au stabilit aici, şi-au întemeiat familii, au
adus cu ei datini şi obiceiuri,dar au şi împrumutat de la noi,
rezultând mozaicul de tradiţii şi obiceiuri.
TRADITII POPULARE DE PASTE
• În tradiţia populară, marcată de
memoria ancestrală a neamului, se
păstrează o seamă de obiceiuri şi
credinţe, unele adaptate pe parcursul
timpului şi preluate în practica bunului
creştin, altele persistând chiar dacă nu
au nimic de a face cu învăţătura
Bisericii.
• Paştile sunt o sărbătoare a bucuriei.
Dacă evreii sărbătoresc de Paşti
întoarcerea în Ţara Făgăduită, sfârşitul
exodului, creştinii sărbătoresc în
această zi Învierea
Domnului.Sărbătoarea Paştilor este
IMAGINI SPECIFICE
Încă din Joia Mare se aprind lumânări şi se
oferă pomană pentru sufletele morţilor. Se
crede că, începând din Joia Mare şi până la
Rusalii, raiul şi iadul sunt deschise, iar
sufletele morţilor pot circula libere.
După datină, se fac focuri, anume pentru
morţi, în curtea gospodăriei; lângă focuri se
pun scaune cu pături, iar pentru hrana celor
răposaţi se lasă o pâine întreagă, un cuţit şi o
carafă cu apă. Şi la morminte se aprinde câte
o lumânare, pentru a da de ştire că pregătirile
sunt făcute. Femeile pregătesc colaci, pe care
îi împart săracilor, alături de fiertură de varză
sau fasole.
Tot în Joia Mare, fetele cele mari şi
nevestele tinere care doreau să fie jucate
de flăcăi duceau câte o salbă cu bani pe
care o ascundeau lângă o fântână, lăsând-
o acolo peste noapte. Aceasta era apoi
scoasă în duminica Paştilor şi purtată la
gât, pentru a fermeca flăcăii.
La Denia celor 12 Evanghelii, datina era să
se meargă cu o sfoară, pe care se făcea
câte un nod după citirea fiecărei
Evanghelii. Se credea că această sfoară cu
12 noduri este folositoare în combaterea
febrei: bolnavul trebuia încins cu sfoara şi
lăsat peste noapte bine învelit. Fetele se
culcau cu sfoara înnodată sub cap, pentru
a-şi vedea în vis viitorul lăsat de la
Dumnezeu.
În Vinerea Mare se ţine post
negru. Este o zi a durerii. Se
spune că dacă plouă în În popor se spune că acela
această zi, anul va fi roditor, care nu merge la biserică în
ziua de Paşti riscă să se
însemnând că şi cerul îmbolnăvească . De Paşti se
plânge în ziua Patimilor poartă haine noi, în special
Mântuitorului. cămaşă nouă, ţesută şi
Cum clopotele nu se mai cusută în Postul Paştelui.
bat din Joia Mare până în Cine se naşte de Paşti, în
noaptea de Înviere, un timp ce trag clopotele la
obicei păgân spunea că biserică, va fi un om norocos
dacă o fată vrea să se toată viaţa. Cine moare în
îmbogăţească prin măritiş, ziua Paştilor este de
asemenea un om norocos,
trebuie să se urce în turla fiindcă se crede că toate
bisericii în noaptea Vinerei păcatele îi vor fi iertate,
Mari şi să tragă clopotele ajungând direct în rai.
pentru ca dorinţa să i se
împlinească.
 Obiceiul înroşirii ouălor pare că este precreştin,
datând din perioada în care Anul Nou se serba
la echinocţiul de primăvară.
 Ouăle colorate, mai ales în roşu, erau oferite în
semn de afecţiune.
 Pentru creştini, oul este o imagine sugestivă
prin viaţa pe care o conţine ascunsă de coajă,
dar care se va sparge la ieşirea puiului, o
imagine a învierii din mormânt a lui Cristos, a
Vieţii care a înviat, ieşind din mormântul
închis.
 Tocmai de aceea, în dimineata zilei de Paşti,
credincioşii ciocnesc ouăle, spunând unul
“Cristos a înviat!”, iar celalalt raspunzând
“Adevarat c-a înviat!”
 În anumite regiuni ale ţării, cojile ouălor
vopsite se aruncă într-o apă curgătoare,
pentru a da de ştire Blajinilor că au sosit
Paştile.
 În credinţele românilor, Blajinii sunt un popor
misterios, locuiesc la marginea mării, lângă
Apa Sâmbetei, la umbra pomilor. Sunt foarte
credincioşi şi plăcuţi lui Dumnezeu. Până
când cojile aruncate în apă ajung la ei, trece
cam o săptămână şi de aceea ei serbează
Paştile mai târziu cu şapte zile: Paştile
Blajinilor, pomenite şi sărbătorite ca atare şi
de către români.
 Trecând peste laicitatea majorităţii
obiceiurilor, fiecare creştin sărbătoreşte
adevărul pascal: Cristos a înviat!
Va mulţumesc !