Sunteți pe pagina 1din 17

PANTEONUL GRECESC - HERMES

Afrodita/ Zeiță a iubirii și frumuseții, soția lui Hefaistos. Cunoscută ca cea mai frumoasă zeiță. Simbolurile ei sunt sceptrul, mitra și
Venus porumbeii.
Apollo/ Zeul muzicii, profețiilor și al săgeților. De asemenea se spune că este zeul luminii și adevărului. Este asociat cu soarele. Se
Phoebus mai face referirea că este cel mai frumos dintre zei. Fiu al lui Zeus. Simbolurile sale sunt arcul, lira și laurul.
Ares/
Zeul războiului și vărsării de sânge. Fratele Atenei și fiul lui Zeus. Simbolurile sale sunt vulturii, câinii și sulița.
Marte
Artemis/ Zeița vânătorii și a sălbăticiunilor. Protectoarea virginelor. A devenit asociată cu luna. Apollo este fratele ei geamăn.
Diana Artemis este zeița castă. Simbolurile ei sunt arcul și căprioara.
Atena/ Zeița înțelepciunii, războiului și meșteșugurilor. Sora lui Ares și fiica lui Zeus. Este cea mai înțeleaptă dintre zei.
Minerva Simbolurile ei sunt egida, bufnița și măslinul.
Demetra/ Zeița fertilității, a grâului, a holdelor. Fiica lui Cronos și al Rheei și sora lui Zeus. Simbolurile ei sunt sceptrul, torța și
Ceres cornul.
Dionysos/
Zeul petreceri, vinului și beției. Simbolurile sale sunt strugurii, iedera și tirsul.
Bachus
Hades/ Zeul infernului,focului, fiul lui Cronos și al Rheei. A participat la lupta dusă de olimpieni împotriva titanilor. Când s-a
Pluto făcut împărțirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Poseidon - Marea, iar lui Hades - Infernul. Simbolul lui e sabia.
Hefaistos/ Zeul focului, al metalurgiei, sculpturii. Confecționează armuri pentru zei și alți eroi legendari precum Ahile, Zeus, Hades,
Vulcan Poseidon și Helios. Simbolurile sale sunt ciocanul și nicovala.
Hera/
Zeița căsătoriei. Soția lui Zeus. Câteodată apare cu pene de păun. Simbolurile ei sunt sceptrul, diadema și păunul.
Junona
Zeul zborului, hoților și comerțului. Mesagerul zeilor. Conducătorul sufletelor morților spre locul lui Hades. Apare
Hermes/
în mai multe mituri decât orice alt zeu sau zeiță. Îi place să păcălească și este foarte inventiv. Hermes inventează
Mercur
lira din carapacea unei țestoase. Simbolurile sale sunt caduceul și încălțămintea înaripată.
Hestia/ Zeița căminului și a vetrei, centrul fiecărei gospodării. Fiica Rheei și Cronos. Cedează locul ei de frunte ca unul din zeii
Vesta Olimpieni lui Dionysos pentru a păzi flacăra sacră a Olimpului. Simbolul ei este vatra.
Poseidon/ Zeul apelor, cailor și cutremurelor. Fratele lui Hades, Helios, Hefaistos și Zeus. Creează caii din spuma mării. Simbolurile
Neptun sale sunt tridentul, calul, taurul și spuma mării.
Zeus/ Stăpânul zeilor. Fiul lui Cronos. Zeul cerului și trăsnetelor. Fratele lui Poseidon și Hades. Soțul lui Hera. Simbolurile sale
Jupiter sunt fulgerele, uliul și stejarul.
HERMES - MERCUR
• Mesagerul și purtătorul de cuvânt al lui Zeus. Era și zeul somnului, prin care
Zeus trimitea visele prevestitoare.

• La Lysra, Pavel a fost considerat ca fiind Hermes, fiindcă mânuia cuvântul.

• De aici vine numele hermeneut (interpret al cuvântului divin) și hermeneutica


(interpretarea mesajului lui Dumnezeu)

• Hermes era însă și zeul călătorilor și chiar al hoților. Fiindcă hoția era socotită
înrudită cu negustoria, de asemenea ocrotită de Hermes/. Mercur (merceologie
= știința comerțului, mercurial = lista de preturi; mercantil = negustoresc etc.).

• Ca zeitate a atleților, el proteja stadioanele și era responsabil atât pentru


norocul sportivilor cât și pentru sănătatea acestora.

• Simbolurile sale sunt caduceul, lira și încălțămintea înaripată.


Hermes arcadianul, socotit fiu al lui Zeus și al pleiadei Maia, era un zeu de rang secundar și mesager
al zeilor din Olimp, totuși investit cu numeroase atribute
Numit uneori și Hermes Psyhopompos (Călăuza sufletelor spre Hades), devine cu vremea zeu
pastoral, ocrotind turmele și cirezile; apoi, venerat în cetăți, este zeul negustorilor greci, dar totodată
și oratorul arhetipal (socotit de tradiție descoperitorul elocvenței), un zeu călător, atlet, patron al
jocurilor și exercițiilor gimnastice, protector al memoriei didactice și al școlilor, paznicul sacru al
drumurilor și porților de acces, inventatorul țiterei sau al lirei (pe care a confecționat-o dintr-o
carapace de broască țestoasă, înfigând în ea 7 tulpini retezate de trestie pentru susținerea coardelor
din mațe de oaie și înfășurând cutia de rezonanță în piele de bou, brațele lirei fiind lucrate tot din
trestie sau dintr-un lemn curbat).
Acest Hermes a ajuns patron chiar și al hoților, dar și simbol al forței profetice (întrucât el dirija
spre oameni visele premonitorii emanate de Zeus);
Era și simbolul planetei Mercur (grec. Hermes).
În plus, ar fi fost și zeu al vântului, de unde, după unii interpreți, ar deriva funcția sa principală, de
mesager al Olimpului.
Mitul său biografic spune că Hermes s-a născut într-o peșteră din Arcadia (muntele Kylene) și
îndată după naștere a fugit din scutece în Tessalia, furând cirezile fratelui său Apollo. Năzărit decât de
ciobanul Battos și ascunzând vitele, s-a întors în grota natală unde, găsind o broască țestoasă, a făcut
din carapacea ei o liră. Apollo, deși venise furios să-și ia înapoi cirezile, s-a lăsat cucerit de sunetele
necunoscute ale noului instrument muzical și, în schimbul lirei, i-a lăsat lui Hermes toate vitele, iar
altă dată i-a dăruit și vestitul caduceu, care ajunge simbolul nedespărțit al lui Hermes, completat cu
alte două simboluri: pălăria cu boruri largi și sandalele înaripate de aur.
Tot Apollo l-a investit și cu funcția de crainic divin.
AUTOCARACTERIZARE

"Sunt singurul dintre zei care nu apuc să dorm nici noaptea, căci sunt nevoit să
conduc sufletele în lăcașul lui Pluton“

"Ziua stau în palestre, servesc de crainic în adunări și dau povețe oratorilor;


mai trebuie să fac ordine și în treburile celor morți"
“ISPRĂVILE” LUI HERMES
PRIMUL MUZICIAN

În ziua nașterii sale, Hermes a făurit


prima liră. A luat carapacea unei
broaște țestoase aflată în fața
peșterii și a făcut coardele lirei din
mațe de oaie.

A fost primul care a reușit să lege la


un loc tulpini de trestie, făurind
astfel naiul, și a cântat la ele atât de
frumos, că Apollo i-a dat pentru ele
vitele și toiagul lui păstoresc din aur.
“ISPRĂVILE” LUI HERMES

ȘIRETLICUL LUI HERMES

Lumea era încremenită. Zeus căzuse prins. Ceilalţi zei tremurau ca varga, ascunşi în trupuri de
dihănii. Cel care şi-a venit oleacă în fire, dup-atîta spaimă, a fost fiul lui Zeus, Hermes. El a-ntrebat şi a
aflat peştera unde zăcea Zeus. Dar oricît a mai cercetat, nu a putut descoperi nervii şi muşchii preţioşi.
Atunci Hermes cel prea şiret s-a prefăcut în cîntăreţ şi a venit lîngă gigant, cîntînd din liră-ncetinel. Lui
Tifon — deşi era un monstru — îi plăcea muzica şi l-a lăudat pe cîntăreţ. Zeul Hermes i-a glăsuit că ar
cînta mult mai frumos, dac-ar avea, la lira lui, drept coarde, nervii unui zeu. Feciorul Gheei a căzut în
cursa ce i-a-ntins-o Hermes. A scos pielea de urs din rîu şi-a desfăcut-o chiar pe mal. în acea clipă zeul
Hermes s-a repezit lîngă gigant. A smuls de sub pietroaie nervii şi muşchii tatălui său şi, prefăcîndu-se în
vultur, a zburat către peştera unde Zeus şedea lungit, neputincios, gemînd mereu. I-a prins la loc nervii
şi muşchii ce-i lipseau. Iar Zeus s-a şi ridicat. Făcînd un semn către Olimp, s-a ivit lîngă el îndată un car
de flăcări aurii, tras de doi cai înaripaţi. Tifon, urlînd de supărare, tocmai sosea la peşteră. Războiul a
reînceput.şi Zeus, pîn-au ajuns în nişte munţi, ce Zeus lovea cu trăsnete şi fulgere verzi, dese, prinzînd în
braţe munţi întregi cu note asurzitoare.Trupul lui Tifon sîngera. Munţii s-au înrosit monstrul, mult slăbit,
învins, a trebuit să părăseaca scena bătăliei, să fugă în Sicilia. Aici, Zeus l-a prins din urmă, l-a înşfăcat şi
l-a trîntit pe Tifon, tare pe pămînt. Deasupra lui a răsturnat greul şi-naltul munte Etna. Legenda spune
despre Tifon că a rămas pe veci acolo. Fumul fierbinte, care iese din craterul vulcanului, nu-i decît
răsuflarea lui, după poveştile eline. Cînd el se-ntoarce sub povară, gîfîie greu — şi atunci Etna azvîrle
lavă clocotită.
“ISPRĂVILE” LUI HERMES
Furtul boilor lui Apollo

Încă de copil, Hermes era foarte


viclean. Odată, a fost pus în leagăn ca să
doarmă, dar el s-a furișat din peștera în
care era crescut și a găsit o turmă de boi
păzită de Apollo. Mânând vitele de-a-
ndăratelea și făcându-și niște sandale
ușoare, le-a dus înapoi acasă. Urmele
lăsate duceau astfel la locul de unde
plecaseră animalele. Apollo și-a dat cu
greu seama unde era cireada și chiar și
mai greu a înțeles că hoțul era bebelușul
Hermes. De atunci Hermes a fost
considerat patron al hoților.
“ISPRĂVILE” LUI HERMES
MESAGERUL ZEILOR

Când Zeus l-a văzut pe Hermes, a fost atât de impresionat de minciunile lui
nerușinate, că l-a făcut mesager și ambasador al zeilor olimpieni. El a jucat roluri
importante în multe mituri celebre ale zeilor, ajutându-i atât pe oameni, cât și pe
nemuritori. Era în legătură cu lumea de dincolo, supraveghind întoarcerea Persefonei la
Demetra, mama sa, și ducând la Hades sufletele morților. Hermes l-a avertizat pe
Odiseu (Ulise) despre vrăjitoarea Circe, dându-i un antidot la licoarea ei, și i-a dat lui
Perseu o sabie ce nu se rupea călăuzindu-i pașii spre uciderea Meduzei.
Confuzie în simbolistica medicală :
Caduceul lui Hermes şi toiagul lui Esculap
De foarte multe ori vedem aceste două simboluri corelate cu medicina şi utilizate ca simbol universal al ştiinţelor medicale. Deşi în aparenţă reprezintă acelaşi lucru, doar unul este, sau ar trebui să fie, cel caracteristic și consider că este important ca
diferența să fie sau să se facă cunoscută.
• Caduceul este simbolul zeului grec Hermes (corespondentul zeului Mercur în mitologia romană,
mesagerul zeilor). Reprezentat prin doi şerpi încolăciţi în jurul unui baston cu 2 aripi şi folosit eronat
în corelaţie cu medicina, în realitate el reprezintă comerţul şi negocierea, de altfel utilizat cu
această conotaţie şi de Camera de Comerţ şi Industrie a României.
• Se presupune că, iniţial, acest simbol a fost adoptat de alchimişti, iar începând cu secolul XVI
simbolul a fost utilizat ca o reprezentare a înţelepciunii.
• Ulterior, acest simbol este folosit de către tipograful elveţian Johann Froben, care adaugă la
reprezenrea originală a Caduceului, cei doi şerpi încolăciţi în jurul toiagului, un porubmel, ca o
referinţă biblică: “Fiţi înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii” (Matei) şi ca o asociere a
Caduceului cu elocvenţa.
• John Churchill, începând cu 1844, în printarea a numeroase lucrări medicale a folosit acest simbol
ca logo, cunoscând faptul că toiagul lui Esculap este simbolul universal acceptat în medicină, dar
foloseşte Caduceul ca o legătură cu zeul Mercur şi rolul de scrib pe care îl avea pe lângă cel de
mesager.
• La jumătatea secolului al XIX-lea, simbolul a fost adoptat de Armata Statelor Unite ale Americii,
posibil ca o interpretare eronată, ulterior fiind transformat în sigiliul al Serviciului Spitalicesc al
Marinei (destinat să devină Serviciul American de Sănătate Publică).
• Începând cu 1902, departamentul medical al armatei SUA a introdus pe uniformele medicilor
militari acest simbol care reprezintă neutralitatea şi calităţile deţinute de medicii militari: toiagul
devenind simbol al puterii, aripile, simbol al activităţii şi competenţei, iar şerpii, simbol al
înţelepciunii, calităţile întrunite de medicii militari. În 1912, Caduceul a fost abandonat, iar toiagul
lui Esculap a redevenit simbol medical fiind introdus în uniformele departamentului medical al
aviaţiei americane.
Toiagul lui Esculap
Apollo, zeitate olimpiană, fiul lui Zeus şi al lui Leto, fratele lui Artemis (zeiţa helenica a vânătorii şi
corespondenta zeiţei Diana în mitologia romană), împreună cu Coronis (una dintre Hyade, fiice ale
zeului Atlas), au dat naştere lui Asclepios (Esculap, echivalentul în mitologia romană). Epiona (“ €œcea
care vindeca”), va da naştere celor cinci fiice ale lui Esculap, numele cărora ilustrează starea de
sănătate şi “artele medicale”: Hygieia (igiena), Iaso (medicină), Aceso (vindecarea), Aglaia (sănătatea)
şi Panacea (remediul universal).
Esculap a fost omorât de Zeus cu un fulger atunci când pentru actul de “readucere la viață” a lui
Hippolytus, a pretins și a acceptat aur, iar după moartea lui, Zeus l-a plasat pe Esculap între
constelaţiile Scorpion şi Săgetător ca Ophiuchus Serpentarius (“ €œpurtătorul de șerpi”, Șerparul,
Ophiuchus). Sub patronajul lui Esculap, Hippocrate, părintele medicinii, fondează o şcoală medicală în
insula Cos şi descrie pentru prima oară îndatoririle morale pe care un medic trebuie să le
îndeplinească în practicarea profesiei sale, prin jurmanatul care îi poartă astăzi numele. (“ €œJur pe
Apollo medicul, pe Esculap, pe Hygeia şi Panacea [...]”).
Semnificaţia acestui simbol nu este clară şi se bazează pe o serie de ipoteze: faptul că şarpele îşi
schimbă pielea este privit ca un semn de renaştere şi reprezintă şi dualitatea din medicină: lupta
dintre sănătate şi boală, dintre viaţă şi moarte. În Grecia Antică, fabricarea de remedii din produşii
obţinuţi din corpul şarpelui, pe seama proprietăţilor terapeutice şi uneori chiar şi din veninul lui,
folosit adesea ca o formă de tratament, precum şi mitul care descrie sfatuiriea lui Esculap cu un şarpe
în tratarea unui bolnav, încolăcindu-se în jurul toiagului şi devenind însoţitorul lui, au condus astfel la
asocierea şarpelui cu medicina. Faptul că tratamentul tradiţional al infecţiei cu Dracunculus mediensis
prevedea folosirea unui băţ pe care viermele era înfăşurat şi îndepărtat din piciorul pacientului, poate
sta de asemenea la originea acestui simbol.
•Toiagul lui Esculap are şi o corespondenţă biblică: după eliberarea poporului evreu de sub
puterea sclaviei faraonice, Dumnezeu a trimis şerpi veninoşi asupra lor în drumul spre
Canaan, ca o pedeapsă preventivă pentru răzvrătirea împortiva lui Moise: “ €œDomnul a zis
lui Moise: ‘Fa-ţi un şarpe înfocat şi spânzura-l de o prăjină; oricine a fost muşcat şi va privi
spre el, va trăi.’” (Numeri 21:4-9).
•Toiagul lui Esculap este recunoscut ca simbol internaţional pentru serviciile medicale de
urgenţă şi este folosit în reprezentarea Stelei Vieţii (folosit și ca logo al acestui blog)

•simbol creat de Asociaţia Medicală Americană ca o alternativă a crucii portocalii pentru


aspectul prea apropiat de simbolul Crucii Roşii. Steaua Vieţii, ilustrează în centrul ei toiagul
lui Esculap, înconjurat de cele şase braţe care reprezintă cei 6 paşi urmaţi în orice urgenţă
medicală: Observarea urgenţei, Solicitarea ajutorului profesional, Răspunsul, Tratamentul
acordat la locul incidentului, Tratamentul acordat pe drumul către spital şi Transferul către
tratamentul de specialitate.
•De asemenea, toiagul lui Esculap este folosit şi în logo-ul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii,
iar Encyclopaedia Britannica susţine că acest simbol “€œeste singurul simbol adevărat al
medicinii”.
HERMES ÎN ANUL 2012