Tema: Reabilitarea persoanelor

cu dizabilități de intelect, metode

de evaluare și diagnosticare

CONDUCATOR ȘTIINȚIFIC: MURUȚ IVAN

EFECTUAT: ANDREI CATARAGA GR. 311 K
 Deficienţa de intelect reprezintă o insuficienţă globală ce vizează
întreaga personalitate, structură, organizare, dezvoltare intelectuală,
afectivă, psihomotrică, comportamental-adaptativă, de natură ereditară
sau câştigată în urma unei leziuni organice sau funcţionale a sistemului
nervos central, care se manifestă din primii ani de viaţă.
 Dizabilitatea intelectuală denumită în trecut retard mintal se
caracterizează prin inteligență sau capacitate mentală sub medie și lipsa
unor competențe necesare pentru desfășurarea normală a vieții de zi cu
zi.
 Pentru a evalua capacitățile adaptative ale unui copil, specialistul le va
compara cu ale altora de aceeași vârstă. Vor fi observate comportamente
ca: abilitatea de a se hrăni singur, de a se îmbrăca, cât este de capabil să
comunice cu ceilalți, dacă înțelege ce i se transmite, modul în care
interacționează cu familia, prietenii și alți copii de aceeași vârstă.
Semnele dizabilității intelectuale
la copii

 Mers întârziat, dificultăți în a se cățăra;

 Vorbire întârziată sau dificultăți de limbaj;
 Dobândirea cu dificultate a unor deprinderi cum ar fi folosirea oliței,
îmbrăcatul sau hrănirea independentă;
 Probleme de memorare;
Semnele dizabilității intelectuale
la copii

 Incapacitatea de a face legătura dintre acțiuni și consecințe;

 Tulburări de comportament, cum ar fi crizele de isterie;
 Dificultății în rezolvarea problemelor sau de a gândi logic.
Cauzele dizabilității intelectuale

 condițiile genetice;
 probleme în timpul sarcinii;
 probleme în timpul nașterii;
 boli sau accidnte.
Tipuri de evaluări utilizate în
lucrul cu persoanele cu dizabilități
 Evaluarea medicală;
 Evaluarea psihiatrică;
 Evaluarea kinetoterapeutică.
Evaluarea medicală

Evaluarea medicală presupune examinarea clinică și efectuarea unor

investigații de laborator și paraclinice, în vederea stabilirii unui diagnostic
complet (starea de sănătate sau de boală și după caz, complicațiile bolii)
care va conduce alături de rezultatele celorlalte tipuri de evaluare la
determinarea tipului de afectare precum și nevoia de intervenție.
Evaluarea psihiatrică

Importanța evaluării psihiatrice constă în faptul că aceasta poate

depista cu exactitate această patologie coexistentă și poate propune o
metodă de intervenție terapeutică (biologică, psihologică și/sau socială).
Evaluarea kinetoterapeutică

Evaluarea în kinetoterapie este utilizată deoarece persoanele cu

dizabilități intelectuale adesea au asociate diferite afecțiuni care pot
condiționa apariția insuficiențelor motorii, de exemplu:
 hipotonia musculară;
 dezvoltarea anormală a reflexelor;
 afectarea echilibrului;
 adaosul supraponderal;
Evaluarea kinetoterapeutică

Evaluarea kinetoterapeutică are rolul de a colecta date relevante

pentru planifcarea și implementarea procesului de re/abilitare motorie.
Persoanele cu dizabilități intelectuale și asociate pot prezenta variate
forme ale dificutăților de dezvoltare iar intervențiile specializate
facilitează determinarea modalităților eficiente pentru realizarea
maximală a potențialului persoanei.
Evaluarea aparatului locomotor

 Nivelului de creştere şi dezvoltare fizică;

 Mersului;
 Amplitudinii articulare;
 Forţei musculare.
Nivelului de creştere şi dezvoltare
fizică
Evaluarea nivelului de creştere şi dezvoltare fizică se face prin
metode subiective şi obiective. Metoda subiectivă este somatoscopia ce
constă în vizualizarea aliniamentului corporal global şi segmentar din faţă,
spate şi profil, în stare mai întâi statică apoi dinamică. Metoda obiectivă
constă în examinarea somatoscopică cu instrumente (firul cu plumb,
cadrul antropometric de simetrie), examen clinic general (efectuat de
către medic prin palpare, percuţie şi auscultaţie) şi examenul radiologic.
Mersul

Mersul are o multitudine de variaţii individuale în funcţie de vârstă,

deprinderi, ereditate, greutatea de transport, starea fizică în acel
moment sau felul încălţămintei. Un exemplu ar fi gradul de rotaţie al
pelvisului care tinde să dispară la oamenii în vârstă.
Evaluarea amplitudinii articulare

Evaluarea amplitudinii articulare constă în măsurarea amplitudinilor de

mişcare în articulaţii în planurile şi axele corespunzătoare. Cea mai
utilizată metoda este goniometria care se realizează cu goniometrul.
„Dacă nu îți mai aduci aminte cînd ai fost
ultima dată la medic, ori ai o sănatate de
invidiat, ori stai prost la capitolul memoriei.
Dificultățile de concentrare, memoria slabă și
migrenele pot fi simptomele unor afecțiuni
grave. Consultă un medic bun. Cel mai bun.”
Mulțumesc pentru
atenție