Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EDUCATION
SPECIALIZAREA “ASISTENT MEDICAL GENERALIST”
PROIECT DE ABSOLVIRE
Îndrumător Absolvent
As.Chelariu Simona Caba(Ceacaru)Cristina
Argument
Deşi incidenţa pneumoniei produsă de
Streptococus Pneumoniae a scăzut foarte mult
în ultimele decenii datorită ameliorării condiţiilor
de igienă şi administrării precoce de
medicamente antimicrobiene în infecţii
respiratorii, totuşi ea rămâne o boală severă şi
am considerat că este o temă potrivită pentru
lucrarea mea de diplomă.
Anatomia şi fiziologia
plămânilor
Plămânii reprezintă principalele organe ale aparatului
respirator şi sunt situaţi în cavitatea toracică, deasupra
diafragmului. Au forma unor jumătăţi de con secţionat
de la vârf spre bază; masa medie a celor doi plămâni
este de 1300g.
Lobii plămânului drept (superior, mijlociu, inferior) sunt
delimitaţi de două fisuri, în timp ce lobii plămânului
stâng (superior şi inferior), sunt delimitaţi de o fisură.
Fiecare lob este alcătuit din segmente, care reprezintă
unităţiile anatomice, funcţionale şi clinice ale plămânului
PATOLOGIA
PNEUMONIEI
PNEUMOCOCICE
Pneumonia pneumococică, cunoscută şi sub denumirea
de pneumonie francă lobară, se defineşte ca „o infecţie acută,
de obicei nesupurativă, a plămânului, cu distribuţie lobară sau
segmentară, produsă de pneumococ (diplococcus pneumoniae,
streptococcus pneumoniae) şi caracterizată chimic prin debut
brusc la un individ de obicei sănătos anterior, cu frisoane, febră
în platou, junghi toracic şi spută hemmoptoică“.
Etiopatogenie
Pneumococul este unul dintre cei trei coci
mai importanţi în patologia umană,
alături de streptococ şi stafilococ. În
microscopie germenul se prezintă ca un
coc grampozitiv, lancolat, dispus in diplo
(pereche, de unde denumirea de
diplococ), mai rar în scurte şiruri
(strepto).
În frotiurile din exudate se pot decela
uneori pneumococi gram negativi.
Tabloul clinic în pneumonia
pneumococică
• Perioada de debut
În formele tipice de boală întâlnite la adult, adolescent şi numai la
copilul mare, debutul este brutal (80% din cazuri la adult), cu frison unic
(„solemn“), mai rar cu frisoane repetate, urmate de ascensiune febrilă înaltă
(39-400C), junghi toracic, tahipnee, tahicardie, cefalee, stare de prostraţie.
•Debutul propriu-zis este marcat de frisoane, febră înaltă,
alterarea stării generale, refuzul alimentaţiei, vărsături, dureri abdominale,
delir febril şi uneori diaree, convulsii sau semne de colaps cardiovascular
•Perioada de stare
Semnele funcţionale respiratorii constau în polipnee, geamăt
expirator, bătăi preinspiratorii de aripi nazale, tiraj, discretă cianoză periorală
şi tuse, care este iniţial rară şi seacă, pentru a deveni ulterior frecventă şi
productivă (sputa este hemoptoică, cu aspect rµginiu).
Investigaţii paraclinice
Numarul leucocitelor(frecvent între 12.000- 25.000
mm³)
VSH este mare, uneori peste 100mm/oră
Fibrinogen
Uree sanguină
Examenul bacteriologic al sputei
Radiografie pulmonară
Diagnosticul
pozitiv
Diagnosticul pozitiv este susţinut de anamneză (debut
brusc cu febră, frison, junghi toracic, aspectul „în platou“
al curbei febrile, etc), examenul obiectiv (prezenţa
sindromului de condensare pulmonară cu sau fără
pleurezie de însoţire) şi imaginea radiologică (opacitatea
pneumonică caracteristică). Confirmarea etiologică este
adusă de izolarea pneumococului (aspirat bronşic, lichid
pleural, hemocultură) sau identificarea antigenelor
pneumococice în sânge şi urină.
Diagnosticul diferenţial
infecţii severe extrapulmonare: septicemii,
meningite, peritonite, osteomielite, endocardite
acute, abcese hepatice sau cu altă localizare,
etc.
atelectaze
sechestraţie pulmonară
abces pulmonar
chisturi suprainfectate
infarctul pulmonar
COMPLICAŢII