Sunteți pe pagina 1din 6

Doina populară

Doina este specie a genului liric în versuri,


D aparţinând literaturii populare, creaţie anonimă,
E orală, colectivă şi sincretică și tradițională, în care
F exprimate, de obicei pe un fundal muzical,
sentimente puternice de dor, de dragoste,
I
de jale, de înstrăinare, de revoltă, de tristeţe,
N proiectate într-un spaţiu rural şi pastoral.
I SAU

Ț Doina este o specie a creației populare prin care


I se exprimă în mod direct, prin mărturisire
nemijlocită idei, gânduri, diverse trăiri încercate
E
de omul comun pe parcursul vieții.
I
Poezia............................................................, culeasă
P de ...............................................................(DACĂ SE
SPECIFICĂ) este o doină populară deoarece prezintă
O trăsăturile specifice acestui tip de text, atât din punct de
vedere al formei, cât și din punct de vedere al
T conținutului.

E
Z
A
A Un prim argument este acela că poezia menționată este un
text liric în care autorul anonim transmite sentimente puternice
R de................. . Eul liric se transpune în
ipostaza.................................. Modul de expunere identificat în
G text este monologul liric confesiv/adresat. Doina se caracterizează
prin sinceritatea mărturisirii, prin marea încărcătură afectivă a
U destăinuirii. Sentimentele eului liric sunt subliniate de prezența
mărcilor subiectivității, redate prin forme verbale și pronominale
M la persoana I și a II-a (ex.) Acestea sunt completate de câteva mărci
E ale afectivității (exemplu de diminutive, substantive în vocativ,
verbe la imperativ, exclamații, interogații). La nivel stilistic se
N remarcă prezența figurilor de stil și a imaginilor artistice. Autorul
anonim găsește în natură elemente corelative pentru trăirile
T omenești (exemple).

În text identificăm motive literare specifice liricii populare: (de


ex: motivul haiducului, al codrului, al relației om-natură, motivul
1 dreptății etc).
A
Un alt argument este reprezentat de păstrarea
R caracterelor generale ale creației folclorice: oral, anonim,
colectiv, sincretic și tradițional. Identitatea autorului nu
G este cunoscută, el fiind un om simplu, din popor.
U Oralitatea, urmare a faptului că textul a fost transmis prin
viu grai, din generație în generație, este conferită de:
M (exemple: cuvinte cu formă populară, expresii populare,
regionalisme, diminutive cu valoare afectivă, construcții în
E cazul vocativ, interjecții, puncte de suspensie, formele
pronominale „-mi” și „-ți” în dativ etic, ca mărci ale
N afectivității, formule introductive specifice etc).
Textul analizat are versificația specifică unei creații
T lirice populare: structură monobloc (astrofică),
monorimă/rimă împerecheată/ îmbinare a monorimei cu
rima împerecheată, măsură scurtă de...... silabe, ritm
2 trohaic.
C În concluzie , coborând cele demonstrate putem afirma că opera literară
O …. ............. culeasă de* ...............................…. este o doină populară.

N
C
SAU
L
U
Z În concluzie, conform definiției și a argumentelor mai sus expuse,
I opera literară ...................., culeasă de* ............................... aparține
speciei literare a liricii folclorice, doină populară.
E
*dacă se precizează culegătorul