Sunteți pe pagina 1din 18

CURS 11

TULBURARILE AUZULUI SI
PROTEZAREA AUDITIVA
• 1. TULBURARILE AUZULUI.
• Clasificare
• A. Surditatea de transmisie. Se datoreaza afectarii functionale a
urechii externe si urechii medii. Exista patru mecanisme implicate in
transmiterea defectoasa a vibratiilor sonore catre urechea interna:
• 1. Obstructia, de exemplu, dopul de ceara.
• 2. Efectul de masa, secretie in urechea medie.
• 3. Efectul de ankilozare, de exemplu, otoscleroza.
• 4. Discontinuitatea, de exemplu, fractura oscioarelor urechii medii.
• Surditatea de transmisie se corecteaza prin terapie medicamentoasa
sau terapie chirurgicala, iar uneori prin asocierea acestora.
• B. Surditatea de receptie senzoriala.
• Se datoreaza afectarii cohleei, ca urmare a distrugerii celulelor ciliate
ale organului lui Corti. Cele mai frecvente cauze sunt: trauma sonora,
ototoxicitatea, imbatranirea (presbiacuzia). Surditatea de receptie
senzoriala nu poate fi corectata prin terapie medicamentoasa sau
chirurgicala dar poate fi prevenita sau oprita in evolutie.
• C. Surditatea de receptie nervoasa.
• Acest tip de surditate apare asociata leziunilor perechii a VIII-a de
nervi cranieni, nucleul nervului acustic, tracturilor nervoase
ascendente sau cortexului auditiv. Este forma de surditate cel mai
greu de diagnosticat clinic. Intre afectiunile cauzale se numara
neurinomul de acustic, scleroza multipla, bolile cerebro-vasculare.
• Epidemiologia surditatii.
• La adult, surditatea de transmisie se datoreaza cel mai frecvent
dopului de ceara sau disfunctiei temporare a trompei lui Eustachio,
asociata cu infectia cailor aeriene superioare. Surditatea de transmisie
cronica se datoreaza, de obicei, unor infectii cronice ale urechii, unui
otosclerozei.
• Surditatea de receptie este frecvent intalnita la adulti. Tipica este
instalarea progresiva a acesteia, pe masura avansarii in varsta,
predominant pentru sunetele de frecvente inalte.
• In afara procesului de imbatranire, alte cauze frecvente ale surditatii
de receptie sunt: expunerea excesiva la zgomot, traumatismele
craniene, bolile sistemice (de exemplu, diabetul zaharat).
• SURDITATEA DE RECEPTIE SENZORIALA (COHLEARA).
• Afectiunile cohleei duc la surditate de receptie, de obicei ireversibila.
Majoritatea afectiunilor cohleare sunt urmate de surditate bilaterala.
Surditatea de receptie unilaterala sau asimetrica sugereaza o leziune,
localizata proximal fata de cohlee. Obiectivele principale in ingrijirea
bolnavilor cu surditate de receptie sunt reprezentate de prevenirea
scaderii continue a functiei auditive, precum si de reabilitarea auzului cu
ajutorul aparaturii de amplificare auditiva.
• 1. PREZBIACUZIA: este surditatea progresiva, simetrica, predominant
pentru frecventele inalte, care se instaleaza pe masura inaintarii in varsta.
Este greu de apreciat contributia diferitilor factori etiologici (exemplu:
trauma sonora), dar se pare ca predispozitia genetica ocupa un loc
important in declansarea prezbiacuziei. Cei mai multi pacienti observa o
diminuare de intelegere a cuvintelor, in special in mediile zgomotoase.
Aproximativ 25% din pacientii cu varsta cuprinsa intre 65-75 ani si 50%
din cei peste 75 ani acuza alterari ale functiei auditive.
• 2. TRAUMA SONORA este a doua cauza majora (dupa presbiacuzie) a surditatii
de receptie de tip senzorial. Zgomotele ce depasesc 85 dB sunt potential
daunatoare cohleei, in special, in cazul expunerii prelungite. Initial, pierderea
auzului intereseaza frecventele inalte (in special 4000 Hz) si progresand,
implica frecventele specifice vorbirii normale. Sursele de zgomot ce produc
modificari patologice ale functiei auditive sunt: utilajele industriale, armele,
muzica exesiv de tare. Recent, s-au instituit comisii ce verifica nivelul de
zgomot de la locul de munca, ceea ce a dus la reducerea frecventei surditatii
de receptie, ca boala profesionala. Pacientii de orice varsta, in special cei cu
alterari ale functiei cohleare, trebuie sa utilizeze tampoane auriculare in timpul
expunerii la zgomote puternice si casti speciale, in cazul expunerii la zgomote
explozive.
• 3. TRAUMA FIZICA: traumtismele capului au efecte nocive asupra urechii
interne, asemanatoare celor generate de trauma acustica severa. Surditatea de
receptie se poate instala in anumite grade, chiar dupa o simpla comotie
cerebrala si survine frecvent, in cazul fracturilor cutiei craniene.
• 4. OTOTOXICITATEA substantele ototoxice pot afecta atat sistemul
auditiv, cat si sistemul vestibular. Cele mai frecvente medicamente
ototoxice sunt: salicilatii, aminoglicozidele, diuretice, citostatice (in
special cisplatina). Ultimele trei categorii de substante pot produce
surditate ireversibila, chiar si administrate in doze terapeutice. Cand este
necesara administrarea acestor medicamente, este important sa se
identifice de la inceput pacientii cu risc crescut, cum ar fi cei cu hipoacuzii
preeexistente sau cei cu insuficienta renala. Pacientii care primesc
simultan mai multe produse ototoxice prezinta riscul cel mai crescut de
intalare a surditatii, datorita actiunii sinergice a medicamentelor
respective. Masurile necesare scaderii riscului ototoxicitatii includ:
audiometrii repetate la intervale regulate de timp, monitorizarea
concentratiei serice a substantei farmaceutice, precum si inlocuirea
medicatiei ototoxice cu produse echivalente, ori de cate ori este posibil.
• 5. SURDITATEA BRUSCA (ICTUS COHLEAR).
• Ictusul cohlear unilateral poate aparea la orice varsta, dar este mai frecvent la batrani. Este
rezultatul obstructiei vasculare bruste a arterei auriculare interne sau al unei infectii virale a
urechii interne. Prognosticul este foarte diferit, multi pacienti ajungand la o surditate
definitiva la nivelul urechii afectate, pe cand altii recuperarea ulterioara a functiei auditive
este completa. Desi controversata, corticoterapia orala poate creste sansele de recuperare. Se
recomanda prednison 80 mg/zi, cu scaderea progresiva a dozei, dupa o perioada de 10 zile.
• 6. ALTE CAUZE ALE SURDITATII DE RECEPTIE DE TIP SENZORIAL.
• Exista numeroase alte cauze, mai putin frecvente, ale pierderii auzului. Dezechilibrele
metabolice (diabet, hipotiroidism, hiperlipidemie, insuficienta renala), infectiile (sifilis,
rujeola, parotidita epidemica), factorii fizici (radioterapia) si sindroamele genetice reprezinta
cateva exemple.
• Identificarea acestor cauze (metabolice, infectioase, autoimune) este importanta, hipoacuzia
asociata putand fi reversibila prin terapie medicamentoasa adecvata bolii de baza. Sindromul
Meniere si labirintita sunt afectiuni asocite acestora surditati.
• Pacientii cu scleroza multipla pot prezenta vertij episodic si tulburari cronice de echilibru, in
aceasta boala hipoacuzia este, de obicei unilaterala si se instaleaza brusc, restabilirea
functionala spontana este posibila.
SURDITATI NEUROSENZORIALE PROGESIVE.
A. Presbiacuzie.
Definitie: proces de imbatrinire a urechii interne, cu factori genetici si prezenta
unei surditati de tip neurosenzorial bilaterale si progesive, insotite de acufene,
aparuta la persoane peste 50-60 ani.
Etiologie: locul de munca poluat fonic favorizeaza boala, apare o accentuare a
hipoacuziei la frecventele de 4000-6000 Hz.
Simptomatologie: pacientul nu intelege bine cuvintele si cadrele medicale
trebuie sa vorbeasca cu intensitate marita.
Tratament vitamina B1 + B6 + fosfobion, vasodilatoare centrale (sermion,
cavinton) si piracetam. Neurotrat sau neurobion (2X10 fiole/an). Acufenele se
cupeaza cu finlepsin, carbamazepina, tegretol. Protezare auditiva cu rezultate
partiale.
B. Surditate metabolica: in cadrul unor boli generale ca diabetul, ateroscleroza,
dislipidemii, hipotiroidism, insuficienta cronica renala.
• C. Surditatea profesionala.
• Definitie: apare la persoanele expuse timp indelungat la zgomot si vibratii de
intensitate crescuta. Apare o degenerescenta progesiva a celulelor auditive
si instalarea surditatii neurosenzoriale.
• Caracteristici:
• -surditate bilaterala si simetrica
• -prezinta un scotom audiometric la 4000 Hz
• -este o surditate de receptie pura
• -leziunile sunt ireversibile.
• Profilaxia in cadrul lor este mai usoara decat tratamentul. Se face
audimetria la angajare si la controlul medical periodic si audiometric la 6
luni, precum si utilizarea antifoanelor. Sunt importante afectiunile otice,
prezente la angajare in mediul fonic, a viitorilor angajatilor.
• Tratamentul este de stabilizare a leziunilor urechii interne.
• D. Surditatile copilului este o problema dificila putand influenta
dezvoltarea psiho-intelectala a copilului. Pot fi grupate:
• -surditati ereditare si familiare
• -surditati congenitale: embriopatii, fetopatii – icter nuclear
• -surditati neonatale- asfixie mecanica la nastere
• -surditati post-natale ototoxice, meninoencefalite, lues sau post-
virotice.
• Simptomalogie: surditatea existenta la copil inca din primii doi ani de
viata face imposibila insusirea vorbirii, cu aparitia surdo-mutitatii.
• Tratament: aceasta impune preluarea cazului de specialistul
defectolog, in cadrul scolarizarii cazului.
• 2. PROTEZAREA AUZULUI.
• Pacientii cu surditate ce nu poate fi corectata prin terapie medicamentoasa pot
beneficia de metode de amplificare auditiva.
• Actualele amplificatoare auditive nu produc distorsionari ale sunetului si au fost
miniaturizate pana la dimensiuni la care pot fi introduse in intregime in conductul
auditiv. Pentru ca rezultatul sa fie optim, tipul de amplificator auditiv trebuie ales
cu atentie, in functie de tipul acuziei. Aparatura auditiva programata digital,
accesibila in ultimul timp, permite optimizarea inteligibilitatii limbajului, putand fi
reglata pentru situatii in care intelegerea acestuia este dificila.
• Pe langa metodele de protezare, astazi exista programe de asistenta a bolnavilor,
programe care cuprind tehnici de imbunatatire a capacitatii de intelegere
aplicabile individual sau la nivelul unor grupuri de lucru. Acestea isi propun
inlesnirea intelegerii programelor TV si radio precum si a mesajelor telefonice. La
cei cu surditate de receptie severa, posibilitatea reabilitarii sociale din punct de
vedere auditiv este oferita de implantul cohlear – un mecanism electronic inserat
pe cale chirurgicala si care are rolul de a stimula nervul auditiv.
• Exista deci 2 metode de compensare partiala a deficientei auditive, prin
utilizarea unor amplificatoare a undei sonore:
• A. Proteza auditiva este deci un amplificator tranzistorizat care recupereaza
partial auzul. Protezarea auditiva este un act medical delicat care impune
urmatoarele:
• -anamneza completa, date personale si heredocolaterale
• -examenul urechii cu ajutorul microscopului operator
• -examenul acumetric cu vocea soptita, vocea de conversatie
• -examenul audiometric care cuprinde, audiometria tonala liminara,
audiometria supraliminara, audiometria automata.
• Protezarea auditiva este conditionata de cativa factori:
• -prezenta hipoacuziei sau surditatii in limitele a 30-90 Db
• -integritatea psihica a bolnavului
• -bilateralitatea leziunilor otice.
• Hipoacuzia de transmisie poate fi protezata mai usor si cu rezultate mai
bune decat forma neurosenzoriala (bolnavul aude dar nu intelege bine
continutul vorbelor).
• In general se protezeaza urechea mai buna din punct de vedere audiometric.
• Protezarea copilului este dificila si impune colaborarea medicului audiolog
cu specialistul defectolog si trebuie sa fie cat mai timpurie.
• Examenul audiometric clasic este imposibil de efectuat la copilul mic si cu
deficiente de auz. Pentru a avea o imagine corecta asupra gradului de
pierdere de auz este necesar sa se efectueze audiograma cu potentiale
evocate in narcoza. Examinarea are ca scop evidentierea unei hipoacuzii de
tip neurosenzorial prin aprecierea si examinarea corecta a encefalogramei
realizate la copilul examinat prin emisia unor sunete pe cale osoasa si
aeriene. In lipsa unei diagnosticari precoce la copil exista riscul instalarii
surdo-mutitatii si a retardarii psiho-motorii.
• B. Implantul cohlear. Reprezinta o metoda de protezare mai rar utilizata si se
aplica numai la persoanele care au auzul total pierdut. Implantul cohlear a
fost utilizat la om prima data in anul 1957 de catre Djurno si Eyries.
• Metoda vizeaza introducerea de microelectrozi in cohlee pe calea ferestrei
rotunde si utilizarea unei bobine de inductie legate de un electrod. Acesti
electrozi au rolul de a transmite impulsuri electrice organului lui Corti si
terminatiilor nervoase cohleare, apoi spre scoarta cerebrala (unde se
realizeaza senzatia auditiva).
• Este demonstrata ineficienta implantului cohlear in situatia in care electrodul
este introdus in cohlee la o adancime mai mare de 6 mm, existand riscul
fibrozei si osteogenezei locale.
• Acest auz artificial difera de cel natural si impune concursul specialistului
defectolog pentru reeducarea bolnavului. Mentionam ca efortul de reeducare
a bolavului postoperator trebuie sa fie de lunga durata si adesea foarte dificil.