Simbolismul în

Volumul “Plumb”
de George Bacovia

“George Bacovia este modern fiindca

socheaza: ochiul, urechea, imaginatia, arta”
(Nicolae Manolescu).
Introducere

Ca miscare estetica simbolismul reprezinta prima

etapa a expresiei artistice catre modernism.

Debutul literar al lui Bacovia s-a produs intr-un

moment oarecum neprielnic - cand Romania intra in
primul război mondial.Originalitatea lui Bacovia ar
putea sta sub semnul unei coerente a universului poetic
nesemnalata la alti poeti. In mod fatal poezia lui
Bacovia sta sub semnul unei stari unice de cadere,
depresiune psihica, cromatica sumbra.Implicarea
simbolismului in opera lui Bacovia este evidenta,
intrucat acesta recurge la : simboluri , sugestii ,
corespondente , muzicalitate , prozodie .
 iubirea, ca lege
generatoare a vieții, Orizont închis,
este străbătută de cenușiu, cer de
moarte plumb

Trăsăturile
Sentimentele de
singurătate, durere,
universului
iubire, speranța
pendulează în jurul bacovian Societatea este o lume
sentimentului de tristețe absurdă, halucinantă,
alcătuită din ospicii
disoluția, destrămarea,
putrezirea, procese
definitorii ale lumii
burgheze
 Implicarea simbolismului în opera lui
Bacovia este evidentă, întrucât acesta recurge
la: simboluri, sugestii, corespondențe,
muzicalitate , prozodie . Influențele resimțite in
poemele sale sunt diverse : E.A Poe , Rollinat ,
Verlaine , Baudelaire , s.a .Temele si motivele
simboliste preluate de poet ar fi : condiția
poetului și a poeziei, motivul singuratatii ,
melancolia, evadările, natură romantică , starea
de nevroza, culorile și muzica, poezia târgului.
➔ Plumbul, simbolul tutelar al intregului univers bacovian, cono-teaza apasarea sufleteasca, surparea launtrica,
prabusirea sperantei, viata amorfa, opaca, cenusie, lipsita de deschidere, toate acestea avand drept termen
comun uratenia. Solitudinea- ca neputinta de. a iesi din sine prin consumarea resurselor afective e analoga
spatiului inchis in care e contemplata hidosenia mortii.
➔ Laitmotivul, reluarea cuvantutlui plumb într-un context
mereu schimbat, este un procedeu simbolist, utilizat cu
multă maiestrie de poet spre a da textului densitate,
profunzime și muzicalitate: “sicriele de plumb”,
“flori de plumb”, “amorul meu de plumb”,
“aripele de plumb”.
 Elemente simbolistice

În creatiile bacoviene, orașul apare sinistru, potrivnic vieții, ca un lăcaș al figurilor de ceara, al terorii, un loc
unde curge sânge pe străzi, iar corbii se prabusesc din zbor. ("și sânge cald se scurge pe canal, / Plina-I zapada de
sânge animal" - "Tablou de iarna"; "Departe, pe câmp, / Cad corbii, domol" - "Pastel").

În "Nevroza" este zugravita imaginea târgului acoperit de zăpadă, întunecat, pustiu, imagine ce produce
melancolie, tristețe, angoasă ("si geme greu ca în delir"). Laitmotivul acestei poezii este orașul cimitir (prin repetitia
versului "și sânge ca-ntr-un cimitir"), simbol al mediului sufocant, lipsit de speranta.

Târgul mizerabil, sărac, cu străzi mici acoperite de fân și noroi este prezentat și în poezia "Proza". Eul liric își
exprimă regretul ca iubita este nevoită sa trăiasca într-un mediu degradant, printre crâșme și dughene murdare.
 Fenomenele naturii se îmbina armonios cu cadrele sumbre, cu atmosfera de degradare și astfel, se întâlnește
motivul toamnei dezolante, anotimp al descompunerii și al morții. "Amurg de toamna" prezinta un peisaj pustiu,
cenusiu ce trezeste stari de neliniste, de nevroza, de înfiorare datorită acusticii sinistre. Soarele este anemic, iar
copacii scheletici se îndoaie molate în bătaia vântului.

"Amurg de toamna pustiu, de huma,

Pe câmp sinistre soapte trec pe vânt"

Toamna este în acord cu faptura umana cuprinsa de boala, de tristete, chiar de dementa, reprezentând un
simbol al declinului. Ploaia monotona si frigul patrunzator, grabeste descompunerea vegetala, cât si cea umana:
frunzele cad rapuse de umezeala, copacii ramân goi, iar oamenii sunt cuprinsi de delir.
 Poezia lui Bacovia exprima o stare depresiva specifica unui intelectual proletar , cu o structura sufleteasca
ultrasensibila , de aceea poate fi încadrată și în direcția simbolismului depresiv .

Universul poeziei bacoviene este ca o cupola de plumb sub care domneste nelinistea , spaima de nefiinta , de
izolare “de-atatea nopti aud plouand /Aud materia plangand/Sunt singur si ma duce-un gand/Spre locuintele
lacustre”.

George Bacovia in poeziile sale valorifica numeroase simbolurile ce sunt defapt preluate de la poeții francezi,
dar totuși care în literatura romana îl fac unic și i-au oferit un stil complet aparte de alți mari poeți români. Motive
precum cel al toamnei, al poetului damnat, al iubirii, motivul alcoolismului, dar probabil cel mai distinctiv pentru
Bacovia sunt motivele morții și al descompunerii materiei.
 Plumb
Dormeau adânc sicriele de plumb,

Și flori de plumb și funerar veștmânt -

Stam singur în cavou… și era vânt…

Și scârțâiau coroanele de plumb.”

Dormea întors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, și-am început să-l strig -

Stam singur lângă mort… și era frig…

Și-i atârnau aripile de plumb.

 Analiza poeziei ,,Plumb”
Teme, Motive-
Tema: Captivitatea poetului intr-o lume simpla, o lume banala ce nu apreciaza adevarata arta si il
forteaza spre a sta captiv si sufocat.
Motive: Motivul central este moartea relevata de cuvintele de versul ,,Stam singur in cavou’’, cavoul
fiind locul mortii unde doar o fiinta neinsufltita s-ar afla, un alt motiv este cel al singuratatii.
Starea eului liric-
Starea eului liric este una de infrangere, el se simte singur, abandonat, incapabil de a scapa dintr-o
lume banala ce nu apreciaza arta. Acestea fiind relevate din versurile ,, Dormea intors amoriul meu
de Plumb Pe flori de plumb si-am inceput sa il strig”
Muzicalitatea-
In poezia ,,Plumb”, titlul este si un cuvant repetat de 6 ori folosit si ca rima, ceea ce releva ideea de
distrugere a eului liric si incapacitatea sa de a fi liber.
Sinestezie-
In cadrul poeziei, procesul sinesteziei este aplicat prin simtul eului liric, acesta simte frigul si
vantul ,, stam singur langa mort, si era frig “ relevand faptul ca frigul ce este simbolul spiritului, este
simtit de catre eul liric in calitate de elemnt al naturii.
Corespondenta:
In poezia ,,Plumb” este sugerata o corespondenta intre starea sufleteasca a eului liric, singuratatea
si sentimentul mortii ce sunt acutizate de atmosfera cavoului ,,stam singur in cavou” si de prezenta
iubirii moarte ,, dormea intors amorul meu de plumb”.
Simbolul principal- Plumb
Plumbul este simbolul central al poeziei, mentionat de 6 ori in 2 strofe pentru
a sugera dimensiunea eternului printr-un absolut senzorial. Plumbul
figureaza moartea materiei, fiind o metafora pentru a absolut intr-o lume
relativa. Metafora ,,sicriele de plumb” sugereaza moartea absoluta.
Simboluri secundare
In poezia ,,Plumb” de George Bacovia intalnim mai multe simboluri secundare
ce intra in pereche cu simbolul central, plumbul. Intr-ucat plumbul,
simbolizeaza absolutul, aceasta doar amplifica simbolurile secundare, astfel
metafora ,,sicriele de plumb” si simbolul sicriului, releva moartea absolut.
Florile simbolizeaza viata, aripile aspiratiile,coroanele virtutile, vesmantul
faptele, iar cavoul, simbolizeaza intreaga lume in care e blocata eul liric, iar,
intr-ucat aceasta lume este un sumbra, banala, intunecata, toate aceste
simboluri ce ar fi in alte texte literare pozitive, obtin o conotatie negativa si
sumbra, la fel ca eul liric.
Concluzie
In conluzie poezia ,,Plumb” de George Bacovia simbolizeaza realitatea cruda a
vietii realitatea faptului ca arta si artistul nu vor fi intelese vreodata intr-o lume
asa de banala de monotona si trista, iar un artist blocat intr-o astfel de lume
are spiritul unui om mort. Ideea plumbului omniprezenta in aceasta poezie de
doar 2 strofe releva duritatea lumii, a absolutului, precum in romantism, eul
liric are virtuti, fapte, o lume si o viata, dar plumbul transforma lumea intr-un
cavou viata in moarte si tot ce ar fi pozitiv in sumbritate si macabru.
 Decembre
Te uită cum ninge decembre… Mai spune s-aducă şi ceaiul, E ziuă şi ce întuneric...

Spre geamuri, iubito, priveşte -- Şi vino şi tu mai aproape, -- Mai spune s-aducă şi lampa --

Mai spune s-aducă jăratec Citeşte-mi ceva de la poluri, Te uită, zăpada-i cât gardul,

Şi focul s-aud cum trosneşte. Şi ningă... zăpada ne-ngroape Şi-a prins promoroacă şi clampa.

Şi mână fotoliul spre sobă, Ce cald e aicea la tine, Eu nu mă mai duc azi acasă...

La horn să ascult vijelia, Şi toate din casă mi-s sfinte, Potop e-napoi şi nainte,

Sau zilele mele -- totuna -- Te uită cum ninge decembre… Te uită cum ninge decembre...

Aş vrea să le-nvăţ simfonia. Nu râde... citeşte nainte. Nu râde... citeşte nainte.

 Analiza poeziei ,,Decembre”
Eul Liric-
Eul liric are o stare de tristete, de durere deoarece acesta constientizeaza ca precum luna decembrie
este sfarsitul anului, asa este si viata lui, pe sfarsite, iar el doreste doar sa auda cititul, sa vada ninsoarea
intrucat probabil o data cu el se va destrama si universul.
Teme,Motive-
Tema poeziei este contemplarea asupra vietii ce este pe sfarsite, deoarece poetul isi da seama ca
iubirea e focul ce mentine viata, iar astfel el contempleaza sfarsitul acesteia. Motivele centrale sunt cele
ale iubirii relevat de fragmentul ,,Spre geamuri iubito priveste” si al tristetii.
Muzicalitate-
In cadrul poeziei, versul ,,Te uita cum ninge decembre” se repeta de 3 ori iar versul ,,Nu rade..citeste
inainte” de 2 ori sugerand faptul ca eul liric e constient de finalul anului si al propriei vieti si ca ultima
dorinta mai vrea doar sa isi auda iubita citind, citind cartea vietii, ce este pe sfarsite.
Sinestezia-
In cadrul poeziei procesul sinesteziei este relevat prin mai multe element precum abilitatea eului liric de
a simti caldura dar si de a auzi ,, si focul s-aud cum trosneste”, ,,ce cald e aicea la tine”.
Corespondenta-
Corespondenta in ,,Decembre” este efectuata prin analogia dintre viata eului liric si vremea de afara.
Sentimentele sale de melancolie tristete si iubire avand o analogie cu viscolul si furtuna din decembrie.
Astfel corespondenta finala este relevata de analogia dintre faptul ca precum decembrie este sfarsitul
anului asa este si viata poetului, pe sfarsite.
Simbolulire poeziei
,,Decembre”
Simbolul central al poeziei ,,Decembre” este omologul decembrie, ce releva
ideea de ireversibilitate a timpului ce semnfica in acelasi timp finalul vietii de
care eul liric este complet constient si contempleaza asupra ei. Alte simboluri
secundare ar fi cele al focului, ce releva iubirea eului liric, astfel prin dorita sa
de a aduce jaratic si de a aude trosnetul, este tentativa sa de a se bucura de
iubire inainte de inevitabila moarte.
Concluzie
In concluzie poezia ,,Decembre” prin metaforele si sugestiile sale releva ideea
morti asupra careia eul liric contempleaza adanc si pe care incearca sa o
sfideze, de care sa uite facandu-si iubita sa citeasca cartea vietii chiar daca
acesta stie ca ninsoarea ce reprezinta scurgea timpului este ireversibila si
inevitabila.
 Amurg
Ca lacrimi mari de sânge
Curg frunze de pe ramuri,
Şi-nsâgerat, amurgul
Pătrunde-ncet prin geamuri.
Pe dealurile-albastre,
De sânge urcă luna,
De sânge pare lacul,
Mai roş ca-ntotdeauna.
La geam tuşeşte-o fată
În bolnavul amurg;
Şi s-a făcut batista
Ca frunzele ce curg.
 Analiza poeziei ,,Amurg”
Starea eului liric-
Starea eului liric este de frica de tristere intr-ucat acesta precum in poezia ,,Decembre” este perfect
constient de moartea ce il asteapta si ce nu poate fi evitata
Teme,motive-
Tema poeziei este moartea inevitabila. Motivul central al poeziei este de asemenea moartea ce este
asociata de catre eul liric cu frunzele ce cad.
Muzicalitate-
In cadrul poeziei este repetat de 3 ori substantivul sange si a patra oara forma sa adjectivala ,,si-
nsangerat” ce releva ideea de moarte pana in punctul in care putem realiza ca eul liric o imbratiseaza si
constientizeaza ca nu o poate evita.
Sinestezia-
Procesul sinesteziei este relevat prin abilitatea eului liric de a auzi fata cum tuseste ,, la geam tuseste-o
fata”.
Corespondenta-
Procedeul corespondentei este realizat prin analogia dintre caderea frunzelor si moarte naturii cu
moartea omului. Intr-ucat autorul asociaza caderea frunzelor cu moartea inevitabila pe care eul liric nu o
poate depasi cu moarte naturii, moartea copacilor cand frunzele lor cad.
Simbolurile poeziei ,,Amurg”
Simbolul central al poeziei, este amurgul.Simbolul amurgulii releva renasterea
si reapartia dupa disparitie precum soarele rasare dupa amurg. Dar in acelasi
timp Bacovia prin epitetul ,,amurg insugerat” releva faptul ca acest amurg ar fi
si ultimul iar o renastere nu va urma, justificand astfel frica eului liric si
constientizarea mortii inevitabile. Sangele este simbolul vietii, dar acesta se
scurge si dispare, iar prin repetarea acestuia in poezia autorul demonstreaza
faptul ca moartea este peste tot, si nice o fiinta pamanteasca nu o poate evita.
Concluzie
In concluzie poezia ,,Amurg” de George Bacovia este o opera a simbolismului
romanesc ce demonstreaza ideea precum ca viata este un privilegiu pe care
umanitatea nu este capabil de a il detine permanent iar cu timpul se va
scurge precum frunzele de pe ramurile copacilor.
Realizat de:
Vlas
Laurentiu