CAPITOLUL 3

GESTIUNEA CALITATII
 3.1 Conceptul de gestiune a
calităţii
 Această metodă acţionează pe baza principiului că:
printr-o creştere relativ redusă (5-10%) a cheltuielilor de
prevenire a apariţiei defectelor de calitate,
se obţine o diminuare a costurilor cu identificarea lor şi o
reducere substanţială a celor datorate defectelor de
calitate şi remedierilor (cu peste 20%), în aşa fel încât,
pe ansamblu, cheltuielile totale cu calitatea se reduc
considerabil, în condiţiile sporirii calităţii produselor.
Componentele gestiunii calităţii
3.2 Funcţiile gestiunii calităţii

 reglementarea calităţii;
 asigurarea calităţii;
 estimarea calităţii.
3.2.1 Reglementarea calităţii
 stabilirea specificaţiilor, prescripţiilor şi a orientărilor
pentru activitatea de concepţie şi de fabricaţie;
 este un atribut al autoconducerii întreprinderii care, prin
compartimentele de specialitate, determină cerinţele pe
care trebuie să le safisfacă produsele fabricate:
cerinţe ale beneficiarilor interni şi externi;
cerinţe de competitivitate pe pieţele externe;
satisfacerea exigenţelor beneficiarilor interni şi externi,
privind calitatea;
nivelul preţului;
termenul de livrare.
 Reglementarea calităţii este o problemă vitală
pentru orice producător.
 El trebuie să-şi asume angajamente, prin
contracte, numai pentru produsele pe care le
poate fabrica, are pricepere şi condiţii pentru a le
fabrica.
 Angajarea de produse pe care nu le poate
realiza este păgubitoare pentru întreprindere.
3.2.2 Asigurarea calităţii
 ansamblul tuturor măsurilor care se iau
pentru fabricarea unui produs, începând
cu faza de concepţie, continuând cu
asigurarea bazei materiale şi terminând cu
executarea fabricaţie;
3.2.3 Estimarea calităţii
 Această funcţie are un caracter pasiv şi unul activ.
 Caracterul pasiv constă în împiedicarea livrării
produselor care nu corespund standardelor şi obligaţiilor
contractuale.
 Caracterul activ constă în prevenirea fabricării de
produse necorespunzătoare şi cuprinde: verificarea
pregătirii fabricaţiei şi evaluarea calităţii operaţiilor,
respectiv a produselor.
 Estimarea calităţii are un caracter total, ea acţionează
în toate fazele procesului de producţie.
rezultă că:
 gestiunea calităţii reprezintă acea parte a conducerii ştiinţifice
a unei întreprinderi, care printr-un sistem global de
programare şi coordonare a tuturor activităţilor asigură
menţinerea sau ridicarea calităţii produselor, în condiţii de
maximă eficienţă economică la un nivel care să corespundă
necesităţilor beneficiarilor;

 este o greşeală să privim gestiunea calităţii produselor numai

prin prisma costurilor referitoare la calitatea produselor;

 gestiunea calităţii produselor trebuie să fie privită şi înţeleasă

nu numai ca un scop în sine, ci ca un instrument de bază al
luării deciziilor;
3.3 Etapele gestiunii calităţii
 3.4 Costurile referitoare la
calitate
Potrivit opiniei lui Juran, realizarea unor produse
"corespunzătoare pentru utilizare", presupune o serie
de cheltuieli, pe care le grupează pe următoarele 11
categorii:
1. costurile implicate de studiul pieţei;
2. costurile implicate de activităţile de cercetare şi
dezvoltare;
3. costurile activităţii de proiectare;
primele trei categorii de costuri se referă la definirea
şi proiectarea unor produse "corespunzătoare pentru
utilizare".
4. costurile activităţilor de planificare a fabricaţiei;
5. costurile de menţinere a preciziei de lucru a proceselor
şi echipamentelor;
6. costurile datorate resurselor umane şi materiale
necesare pentru controlul procesului tehnologic;
7. costurile corespunzătoare activităţilor de promovare a
desfacerii şi serviciilor asociate;
pentru a realiza un produs şi a obţine venituri
întreprinderea trebuie să suporte categoriile de
costuri 1 – 7;
8. costurile pentru evaluarea produsului;
9. costurile prevenirii defectelor;
10. pierderile datorate „nereuşitelor" în realizarea
calităţii;
11. costul informării permanente a întregului
personal în legătură cu desfăşurarea
activităţilor referitoare la calitate.
categoriile 8-11, sunt, într-o anumită măsură,
evitabile.
3.4.1 Evoluţia abordării costurilor
referitoare la calitate
Metodologia adoptată de Compania General
Electric a fost dezvoltată în anul 1957 de
Masser şi integrată într-un sistem al
costurilor, denumit "Quality Cost Analysis"
 costuri de prevenire ("prevention costs ");
 costuri de evaluare ("appraisal costs ");
 costuri de defectare (''failure costs ").
Problematica costurilor calităţii
abordată de Feigenbaum
trebuie făcută distincţie între costurile de
"defectare internă" şi cele de "defectare
externă“;
 costuri de prevenire;
 costuri de evaluare şi control;
 costuri de defectare internă;
 costuri de defectare externă.
Problematica costurilor calităţii
abordată de Crosby
 în opinia lui Crosby calitatea nu costă ("quality is
free"); propune o abordare mult simplificată,
delimitând două categorii de "preţuri":
 preţul conformităţii - include toate cheltuielile
necesare pentru asigurarea conformităţii
produsului cu cerinţele ;
 preţul neconformităţii - cheltuielile datorate
faptului că produsul nu este conform acestor
cerinţe.
Problematica costurilor calităţii
abordată de Societatea Germană
pentru Calitate
 "costurile calităţii reprezintă costurile pe care le
implică măsurile întreprinse pentru prevenirea
defectărilor, evaluarea calităţii, ca şi defectările
interne şi externe“;
costurile conformităţii, care cuprind costurile
prevenirii şi evaluării;
costurile neconformităţii, care cuprind costurile
defectărilor interne şi externe
Costurile de prevenire
 definirea produselor şi proceselor;
 elaborarea documentelor referitoare la managementul calităţii şi la
sistemul calităţii (planurile calităţii, manualul calităţii, procedurile
sistemului calităţii etc);
 programul de îmbunătăţire a calităţii;
 sensibilizarea, motivarea şi instruirea personalului în domeniul calităţii;
 evaluarea furnizorilor;
 analiza comparativă a calităţii cu cea a firmelor concurente;
 auditul calităţii;
 ţinerea sub control a proceselor (de exemplu prin aplicarea metodelor
de control statistic);
 etalonarea echipamentelor;
 implementarea unui sistem al calităţii;
 alte măsuri vizând asigurarea calităţii.
Costurile de evaluare
 inspecţiile şi încercările materialelor, produselor
achiziţionate;
 inspecţiile şi încercările pe fluxul de fabricaţie;
 recepţia produselor finite;
 achiziţionarea şi întreţinerea echipamentelor de inspecţie;
 testele de laborator;
 documentaţia referitoare la inspecţii, încercări;
 salariile personalului care efectuează inspecţiile şi
încercările;
 analiza datelor obţinute prin inspecţii şi încercări;
 materialele şi produsele distruse cu prilejul încercărilor .
Costurile defectărilor interne
 rebuturi;
 remedieri, recondiţionaţi şi reparaţii;
 reprocesare, retratare, repetarea încercărilor;
 produse declasate;
 analiza defectărilor, pentru stabilirea cauzelor acestora;
 pierderile de timp (de exemplu, întreruperea procesului
de producţie datorată neconformităţii materiilor prime,
care nu a fost descoperită la recepţie);
 sortarea componentelor, pentru a le separa pe cele
neconforme.
Costurile defectărilor externe
 reclamaţiile clienţilor (costuri cu personalul care se ocupă
de rezolvarea acestor reclamaţii, teste care trebuie făcute,
expertize etc.)
 produse returnate (costuri generate de transportul acestor
produse, recepţia lor, depozitare etc.)
 primele de asigurare pentru a acoperi răspunderea juridică
a întreprinderii faţă de produs;
 despăgubirile pentru daune;
 penalizările pentru întârzierea livrării;
 asigurarea service-ului în perioada de garanţie şi post-
garanţie;
 înlocuirea produselor în perioada de garanţie.
3.4.3 Abordarea costurilor
referitoare la calitate în
standardele ISO seria 9000
 3.4.3 Determinarea costurilor
referitoare la calitate
 Determinarea costurilor referitoare la calitate se realizează pe baza
datelor existente în întreprindere, sau a celor provenite de la clienţi,
colectate din următoarele surse:
contabilitatea generală şi analitică;
documente administrative, tehnice sau comerciale;
sondaje efectuate la clienţi;
chestionare completate de persoanele din întreprindere, care dispun
de informaţii valorificabile pentru determinarea costurilor referitoare
la calitate.
 Datele culese trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:
să corespundă perioadei analizate;
să reprezinte informaţii corect identificate şi utilizabile, fie la nivelul
întreprinderii în ansamblu, fie la nivelul diferitelor sectoare.
Bilaţul costurilor referitoare la calitate
3.4.4 Analiza costurilor
referitoare la calitate

Fig. 3.6 Obiectivele analizei costurilor referitoare la calitate

 Analiza elementelor şi categoriilor de
costuri referitoare la calitate
 elementele şi categoriile de costuri referitoare la
calitate pot fi analizate, la un moment dat şi în
dinamică, luând în considerare valoarea lor
absolută, sau pe baza unor indicatori
determinaţi;

 analiza poate fi efectuată pe produse,

compartimente sau la nivelul întreprinderii.
 analiza defectărilor (interne şi externe)
prezintă o importanţă deosebită, permiţând
evidenţierea măsurilor corective care se impun;
 aceasta serveşte, totodată, la fundamentarea
investiţiilor necesare pentru prevenirea apariţiei
deficienţelor în procesele ulterioare;
 Tipurile de defecte (rebuturi, remedieri, declasări
etc.) pot fi analizate cantitativ şi valoric
Analiza defectărilor
 Evidenţierea numărului defectărilor este mai puţin importantă decât
a costurilor acestora

Fig. 3.7 Analiza defectărilor: a) cantitativ; b) valoric

Analiza costurile defectărilor
 Ponderea costurilor defectărilor în costurile
totale ale sectoarelor se determină potrivit
relaţiei:

în care:
Pd = ponderea costurilor defectărilor;
Cd = costurile defectărilor pe sector;
Ct = costurile totale pe sector.
Analiza costurilor defectărilor pe cauze şi
pe sectoare ale întreprinderii
Indicatori utilizaţi pentru analiza elementelor
costurilor referitoare la calitate

 Analiza costurilor rebuturilor

Costul total al rebuturilor se determină cu relaţia:

Ponderea rebuturilor în costurile de producţie:

Pierderile totale efective, datorate rebuturilor:

Ponderea pierderilor totale efective în costurile de producţie:

 Analiza structurii costurilor
referitoare la calitate
 ponderea diferitelor categorii de costuri, în costurile totale referitoare la calitate,
se determină cu relaţiile:

în care:
 Pcp, Pce, Pcdi, Pcde = ponderile costurilor de prevenire, evaluare şi costurile
defectărilor interne şi externe;
 Cp, Ce,Cd = costurile de prevenire, evaluare şi costurile defectărilor interne şi externe;

Ct = costurile totale referitoare la calitate .
Analiza comparativă a ponderii
elementelor de costuri, pe categorii
 Optimizarea costurilor referitoare la
calitate
 Abordarea tradiţională a corelaţiei costuri - calitate
 Zonele care pot fi delimitate pe graficul
„calităţii optime”
Abordarea modernă a corelaţiei
costuri – calitate
 Spre deosebire de abordarea clasică a corelaţiei costuri-calitate", în prezent
se consideră că îmbunătăţirea calităţii este posibilă în condiţiile reducerii
concomitente a costurilor defectărilor şi a costurilor de prevenire şi evaluare.

a)costul total minim la „zero defecte”; b)efectele îmbunătăţirii prin simplificare