Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Începând cu anii 1527-1530, spiritul renascentist suferă o criză brutală care distruge
optimismul senin al începutului de secol. Jefuirea Romei (Sacco di Roma) în anul 1527
de către mercenarii spanioli şi germani în slujba habsburgilor, sinonimă cu prăbuşirea
puterii papale, influenţa crescândă a Spaniei în politica statelor Italiei şi măsurile
Bisericii Catolice împotriva progresului alarmant al Reformei, toate acestea constituie
fondul din care se detaşează preocupările artiştilor din vremea respectivă. În acest
sens, manierismul îndeplineşte tendinţa de transformare arbitrară şi de deformare a
realului, exacerbarea subiectivităţii creatorului pe calea unei expresivităţi specifice, în
căutarea marilor formule stilistice: „la maniera”. Două opere ale lui Gian Paolo
Lomazzo au servit în acel timp artiştilor să-şi definească relaţiile cu procesul de creaţie
artistică: Trattato dell’arte della pittura, scoltura et architettura (Milano, 1584) şi Idea
del tempio della pittura (Milano, 1590). Termenul de „manierism” a fost introdus de
istoricul de artă elveţian Heinrich Wölfflin la începutul secolului al XX-lea în lucrarea
Das problem des Stils in der bildenden Kunst („Problema stilului în arta plastică”,
1912).
Trasaturi caracteristice
Moise apără
fiicele lui Ietro
Coborârea de pe cruce
Agnolo Bronzino (1503-1572),
elev al lui Pontormo, pictor de
curte al familiei Medici din Florenţa, a
realizat un mare număr de portrete şi
tablouri cu subiect religios. Stilul său
este rafinat, aristocratic, excelând
prin redarea detaliilor şi a culorilor
într-o formă strălucitoare.
Mariajul
mistic
al Sf.
Caterina
Autoportret
în oglindă
convexă Bunavestirea
Tintoretto (1518-1594), unul din cei mai importanţi pictori manierişti veneţieni. A pictat pentru biserici şi
pentru notabilităţile Veneţiei. Celebru este ciclul de fresce pentru Scuola di San Rocco. Unitatea compoziţiilor
sale se realizează printr-un colorit vibrant şi printr-un clar-obscur fantastic şi dramatic. Pentru energia sa
fenomenală demonstrată în execuția picturilor a fost supranumit și "Il Furioso", iar folosirea dramatică a
perspectivei și a jocului luminii cu umbra a făcut din el un precursor al stilului baroc. Tintoretto și-a dedicat
artei toată energia și tot entuziasmul, lăsând posterității o operă de o forță dramatică unică.
Minunea Sfântului Marcu sau
Sfântul Marcu salvând viaţa unui
Miracolul savului sclav
Leda şi lebăda
Paolo Veronese (1528-1588), pictor veneţian. În pictura sa predomină formele opulente, lumina
strălucitoare şi spaţiile vaste. Pictează femei cu păr blond bogat, îmbrăcate în veşminte
fastuoase. A fost un pictor italian din perioada târzie a Renașterii, marcând trecerea spre
Manierism.
Sf. Marc
Venus la oglindă
Logodna Mariei
Sculptura manieristă
Sculptura manieristă își găsește expresia în operele lui Giambologna (1529-1608), sculptor
italian de origine flamandă și, mai ales, în creațiile uneori bizare ale lui Benvenuto Cellini (1500-
1571), sculptor, giuvaergiu și miniaturist florentin.
Benvenuto Cellini:
Perseu
Pământul şi Marea
Arhitectura manieristă
Exemplu de arhitectură manieristă îl constituie Palazzo del Tè din Mantova, realizat de Giulio
Romano (1499-1546). Și interioarele bibliotecii Medicea-Laurenziana din Florența, realizate de
Michelangelo, se înscriu în concepția manieristică. Alte exemple: Villa Farnese din Caprarola, în
apropierea Romei, Parcul din Bomarzo cu galeria de monștri și figurile alegorice realizate în
piatră.