Sunteți pe pagina 1din 15

Chitimus Rares Moisa Victor

Lichi Tudor Patrut Stefan


FILMUL MUT

 Filmul mut, se poate defini ca productia ale cărei imagini nu sunt


însoțite de o pista de sunet, iar replicile sunt redate sub formă de
inserturi scrise între diferite secvențe.
 Perioada filmului mut este cuprinsă din 28 decembrie 1985 când
Fratii Lumiere au prezentat prima proiecție cinematografică cu
filmul "La sortie d'usine Lumiére à Lyon", până la apariția primului
film sonor în anul 1926, când societatea „Warner” aflată în pragul
falimentului realizează expermental un film-operă, muzical și
cântat sonor, „Don Juan”, cu actorul John Barrymore ca vedetă.
Totuși, primul film sonor este socotit a fi filmul realizat în anul
1927 de aceeași societate a fraților Warner, „Cântărețul de jazz”,
cu actorul Al. Jonson în anul 1927.
FILMUL MUT
 În perioada de început a cinematografiei, datorită condițiilor
tehnice de realizare de producții cinematografice -filmul-,
prezentarea acestora se făcea fără a fi însoțite de un sunet care
să facă personajele să "vorbească".
 Dar, după perioada artizanală a filmului, unde totul era
improvizație, producerea lui trece la cea industrială, favorizată și
de apariția sălilor specializate cinematografele. Acest lucru trebuia
făcut cu investiții care trebuia să aducă profituri producătorilor.
 Filmul trebuia făcut cu arta, și înțeles de public. Dialogurile,
eventual erau exprimate prin niște inserturi scrise, între diferite
secvențe ale acțiunii.
FILMUL MUT
 După ce fenomenul cinematografic a devenit o industrie
apărând cinematografele, unii patroni pentru a ameliora
oarecum atmosfera acțiunii, au introdus în sală pianul sau
chiar orchestre.
 Uneori s-a recurs în afara de orchestră, așa cum a procedat
regizorul american D.W.Griffithla lansare producție ”Nasterea
unei natiuni", care pentru a accentua dramatismul filmului, în
a plasa actori în spatele ecranului pentru unele dialoguri
concordante cu cele a actorilor din proiecție.
FILMUL MUT
 Aceast neajuns, muțenia filmului, nu i -a împiedicat pe marii
realizatori de filme, să dea noii arte de exprimare, capodopere
de valoare. Arta filmului mut era concentrarea asupra
expresiei imaginii redate, o expresie specifică, teatrală, chiar
uneori exagerată a actorilor. Această artă a filmului mut a
atins culmi artistice înalte; o serie de actori, aleși după rigorile
fotogeniei au contribuit la aceasta (să amintim doar de Rudolf
Valentino). Perfecțiunea artei mute a filmului a pus la îndoială
însăși preceptul de a sonoriza filmul. Mulți au considerat că
filmul sonor va fi moartea cinematografului, inclusiv Charlie
Chaplin, temere care așa cum spunea istoricul de cinema
Georges Sadoul nu s-a întâmplat întru-cât ..."Operele cele mai
bune ale artei mute, solicitau sunetul și vorba".
FILMUL MUT
 Vorbind de filmul romanesc, rămâne memorabil “Independenta
Romaniei", ca importantă realizare a filmului mut produs în
România. Rămâne de asemenea memorabilă activitatea
regizorului Jeno Janovics la Cluj.
 Valoarea deosebită a filmului mut este dată și prin faptul că
pelicula folosită a fost de tip alb-negru.
FPS (FRAMES PER SECOND/CADRE
PE SECUNDA) – ILUZIA MISCARII
 Mai intai trebuie clarificat un adevar general despre
film: nimic nu se misca, dar cand vedem multe
imagini rapid creierul nostru creeaza iluzia miscarii.
Acest fenomen a fost denumit fenomenul Phi si a fost
prima data elaborat de Max Wertheime in 1912.
Acesta zicea ca creierul uman paote procesa 10-12
imagini individuale pe secunda, la aparitia mai multor
imagini creierul nostru contopeste imaginile in
miscare. Dar primul fps nu a fost 12.
EVITAREA FLICARITULUI
 La camerele cu filn era nevoie sa se opreasca
proiectia (sa se opreasca lumina) pentru a evita
neclaritatea. 12 cadre cu 12 perioade intermitente de
intuneric ar produce o licarire inacceptabila. Acest
fapt ridica intrebarea: de cate ori trebuie sa afisam
imagini pe ecran ca sa dispara flicaritul? Thomas
Edison afirma ca ‘numarul magic’ este 46 de cadre pe
secunda, punct in care o lumina proiectata nu va
aparea sa flicareasca datorita persistentei viziunii (nu
vom observa ecranul intunecandu-se).
STANDARDELE FINALE
 Deci am ajuns la o concluzie: 46 de cadre pe secunda.
Dar nu se termina aici: 46 fps-uri ar insemna trecerea
prin mult film, care nu este ieftin. Proiectantii au venit
cu o idee unica: avand un declansator cu 2/3 lamele
se putea creste fps-ul proiectat fara a folosi mai mult
film. Cu 3 lamele s-a ajuns de la 16fps pe film la 48
fps-uri proiectate.
NORMA ADOPTATA
 Din cauza ca rotirea filmului era manuala (era rulat mai
rapid si mai incet din motive dramatice si economice)
si din lipsa unei norme standard, filmul mut a folosit
14-26 fps-uri, folosind tehnicile anterior mentionate.
 Introducerea sunetului a fost cea mai drastica
schimbare tehnologica si artistica in instoria filmului.
Deoarece sunetul era inregistrat pe benzi din laterala
filmului s-a adoptat o norma standard care sa permita
producerea in masa, ramanand la 24 fps-uri, norma
inca folosita in cinematografia de azi
ISTORIE
 În anii 1830, imagini în mișcare au fost produse pe tamburi și discuri
rotative, cu invenții independentă de Simon von Stampfer
(stroboscop) în Austria, Joseph Plateau (fenakistoscop) în Belgia și
William Horner (zoetrope) în Marea Britanie.
 În 1845, Francis Ronalds a inventat prima cameră de succes capabilă
să realizeze înregistrări continue a indicațiilor variate oferite de
instrumentele meteorologice și geomagnetice de-a lungul timpului.
Camerele foto au fost oferite unui numar mare de observatorii din
întreaga lume și unele au rămas în funcțiune chiar până în secolul XX.
ISTORIE
 La 19 iunie 1878, Eadweard Muybridge a fotografiat cu succes un cal
numit „Sallie Gardner” , aflat în mișcare rapidă, folosind o serie de
24 de camere stereoscopice. Camerele erau dispuse de-a lungul
unui traseu paralel cu cel al calului și fiecare obturator de camere
era controlat de un fir de declanșare declanșat de copitele calului.
Erau la distanță de 21 de inchi (53 cm) pentru a acoperi cei 6 metri
făcuți de pasul calului, făcând poze la o mie de mii de secundă. La
sfârșitul deceniului, Muybridge a adaptat secvențe ale fotografiilor
sale la un zoopraxiscop pentru a creea scurtmetrajele, „filme”
proiectate, primitive, ce erau adevarate senzații în excursiile sale de
lectură până în 1879 sau 1880.
 Nouă ani mai târziu, în 1882, savantul francez Étienne-Jules Marey a
inventat un pistol cronofotografic, care era capabil să inregistreze 12
cadre consecutive pe secundă, înregistrând toate cadrele din
aceeași imagine.
ISTORIE
 Sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX au dat
naștere la o tendinta noua: utilizarea filmului nu numai în
scopuri de divertisment, ci și pentru explorare științifică.
Biologul și cineastul francez, Jean Painleve, a depus eforturi ari
pentru popularizarea utilizarii filmului în domeniul științific,
deoarece noul mediu a fost mai eficient în captarea și
documentarea comportamentului, mișcării și mediului de viata
al microorganismelor, celulelor și bacteriilor, decât cu ochiul
liber. Introducerea filmului în câmpuri științifice a permis nu
numai vizualizarea imaginilor și obiectelor noi, cum ar fi
celulele și obiectele naturale, ci și vizualizarea acestora în timp
real, în timp ce înainte de inventarea imaginilor în mișcare,
oamenii de știință și medicii au trebuit să se bazeze pe schițe
desenate manual ale anatomiei umană și a microorganismelor
ISTORIE
 W. K. L. Dickson, care a lucrat sub conducerea lui Thomas Alva
Edison, a fost primul care a proiectat un aparat de succes,
Kinetographul, patentat în 1891. Această cameră facea o serie de
fotografii instantanee pe emulsia fotografică Eastman Kodak
standard acoperită de o bandă transparentă de celuloid cu lățimea
de 35 mm. Rezultatele acestui proiect au fost afișate pentru prima
dată în public în 1893, folosind aparatul de vizualizare proiectat și
de Dickson, Kinetoscopul. Conținut într-o cutie mare, doar o singură
persoană care se uita la ea printr-o gaura putea vedea filmul.

S-ar putea să vă placă și