Creșterea numărului de dinți

(dinții supranumerari)
 Definiție

• anomalie dentară de număr

• datorată perturbării procesului de proliferare
• cu formarea unui număr mai mare de muguri
dentari
• ceea ce duce la apariția unui număr mai mare de
dinți.
 Terminologie

• Hiperdonție
• Poliodonție
• Dinți supranumerari
• Dinți suplimentari
• Dinți accesori
• Dinți adiționali
• Poligenezie dentară
• Hiperodontogenie
 Etiopatogenie

• teoria atavică - întoarcerea la formulele dentare

asemănătoare cu cele ale primatelor
• teoria diviziunii mugurelui dentar
• teoria hiperactivității laminei dentare
• teoria celei de-a treia dentiții
• teoria mugurilor adamantini multipli
• teoria evaginării epiteliului adamantin
• teoria reactivării resturilor epiteliale

• Ereditatea – dinții supranumerari sunt mai frecvent la

pacienții ai căror rude au astfel de anomalii
 Etiologie - factori genetici

• displazia cleido-craniană
• sindromul Gardner (polipoza intestinală)
• sindrom Down
• disostoza cranio-facială (sindrom Crouzon)
• angiomatoza Stuge Weber
• sindrom Ehlers-Danlos
 Epidemiologia dinților supranumerari

• Frecvența dinților supranumerari este mai mare decât

frecvența hipodonțiilor
• Se întâlnesc la ambele dentiții, dar mai frecvent în dentiția
permanentă (raport 5/1)
• În dentiția permanentă – mai frecvent la sexul masculin
(raport 2/1)
• Mai frecvent la maxilar decât la mandibulă (raport 10/1)
• Mai frecvent la japonezi
 Terminologie – în funcție de morfologie
• dinți suplimentari - au • dinți supranumerari
morfologie asemănătoare (rudimentari)
cu dinții din seria normală – NU seamănă cu cei din
dentiția normală
- Pot fi conici sau tuberculați

Singh și col. Supernumerary teeth in

Nepalese Children. Hindawi 2014, ID Mukhopadhyay S. Mesiodens: a clinical and
215396 radiographic study in children. J Indian Soc
Pedod Prev Dent 2011; 29(1): 34–38.
 Localizare

• În dentiția permanentă
– Meziodens – pe linia mediană sau de o parte sau de alta a
liniei mediene
– Distomolar – situat distal de molarul trei
– Paramolar – situat vestibular sau oral în zona molarilor
– Parapremolar - situat vestibular sau oral în zona
premolarilor
• În dentiția temporară
– Zona frontală (ILS, CS, CI)
 Poziția dinților supranumerari

• Normală – orientarea marginii incizale/suprafeței

ocluzale către planul de ocluzie
• Înclinată
• Transversală
• Inversată = dintele anastrofic

• Erupți în cavitatea bucală

• Incluși
 Poziția dinților supranumerari

- Un meziodens conic în
- clinic: meziodens conic erupt în poziție poziție normală și un alt
normală, care împiedică erupția lui 11 meziodens conic situat
- Rx: încă un meziodens conic, anastrofic, transversal
inclus
Mukhopadhyay S. Mesiodens: a
Kirtaniya BC și col. Review of Supernumerary Teeth clinical and radiographic study in
and their Management in Children. Int J Oral Health children. J Indian Soc Pedod Prev
Med Res 2016;3(2):32-37. Dent 2011; 29(1): 34–38.
 Dimensiunea dinților supranumerari

• Nanici
• Normali
• Macrodonți
 Clasificare în funcție de număr

• Pot fi unici sau multipli, cel mai frecvent 1-2 dinți

supranumerari
• Multipli – se întâlnesc în anumite afecțiuni:
– DLMP
– Disostoza cleido-craniană
– Sindromul Gardner
• Multipli - dispoziție simetrică (bilaterală) sau
asimetrică (unilaterală)
 DLMP

Laskaris G. Color Atlas of Oral Diseases in Children and Adolescents. 2004: 261
 Disostoza cleido-craniană

Fleming și col. Revisiting the supernumerary: the epidemiological and molecular

basis of extra teeth. Br Dent J 2010; 2018 (1): 25-30
 Clasificare în funcție de formă

• Suplimentari
• Conici
• Tuberculați
• Odontoame
 Dinții suplimentari

• Apar datorită unei duplicări a dinților din seria normală

• Seamănă cu dinții din seria normală atât ca formă, cât și
ca dimensiune
• Apar la finalul unei grupe de dinți
• Cel mai frecvent – ILS, pot apărea și în zona PM și a M
• Poate produce înghesuiri sau deplasări ale dinților vecini
• În dentiția temporară
– majoritatea dinților supranumeri sunt dinți
suplimentari
– rar rămân incluși.
 Dinți suplimentari

Singh și col. Supernumerary teeth in Nepalese Children. Hindawi 2014, ID 215396

 Dinții conici

• sunt localizați frecvent la maxilar între ICS

• pot fi unici sau multipli
• Consecințe:
– devierea axului dinţilor vecini
– dacă sunt în apropierea incisivilor centrali, pot
determina formarea unei diasteme
– întârzierea erupţiei.
 Dinții conici

- devierea axului dinţilor vecini

Mossaz și col. Morphologic characteristics,
location, and associated complications of
maxillary and mandibular supernumerary
teeth as evaluated using cone beam
computed tomography. Eur J Orthodontics
2014; 36(6): 708–718
- apariţia diastemei
Villavicencio şi col. Clinical Variations of Double
Mesiodens: A Review and Case Report. Rev Fac
Odontol Univ Antioq vol.27 no.1 Medellín 2015; 27 (1)
 Dinții tuberculați

• Coroana prezintă multipli tuberculi, un diametru mezio-

distal mai mare
• sunt localizați frecvent palatinal de incisivii maxilari
• pot avea o erupție întârziată sau pot reprezenta o a treia
dentiție.
• Se pot întâlni în pereche la nivelul maxilarelor
• Pot rămâne incluși
• Consecințe:
– cel mai frecvent - împiedică erupţia incisivilor
permanenţi
 Dinții tuberculați

Villavicencio şi col. Clinical Variations of Double Mesiodens: A Review and Case

Report. Rev Fac Odontol Univ Antioq vol.27 no.1 Medellín 2015; 27 (1)
 Odontoamele

• Apar prin proliferarea celulelor epiteliale datorită unei

hiperactivităţi cauzate de stimuli genetici sau teratogeni.
• Sunt considerate hamartoame (tumori de dezvoltare)
• Se evidențiază adesea în zona anterioară la maxilar și
posterioară la mandibulă
• Clasificare:
– complexe – masă difuză de țesuturi dentare, complet
dezorganizată
– compuse – malformație care seamănă cu dinții din seria normală
• Rx: sunt radioopace
 Odontomul complex

• Mai rar întâlnit față de

odontomul compus
• Mai frecvent la sexul feminin
(60 % )
• Prezent mai ales la
mandibulă, în regiunea
posterioară

Mortazavi și Baharvand. Jaw lesions associated with

impacted tooth: A radiographic diagnostic
guide.Imaging Science in Dentistry 2016; 46(3):147
 Odontomul compus

- se întâlnește mai frecvent

decât odontomul complex
- distribuție egală la ambele
sexe
- apare mai ales la maxilar, în
regiunea anterioară

Higgins si col. Strong genetic influence on hypocone

expression of permanent maxillary molars in South
Australian twins. Dent Anthropol 2009; 22 (1)
 Odontoamele

• Consecințe:
– sunt deseori asimptomatice
– împiedică erupţia dinților permanenți
– reducerea spațiului necesar erupției
– dezvoltarea de chisturi care afectează şi structurile
anatomice din apropierea lor.
 Odontoame - consecinţe

Odontom la nivelul maxilarului anterior ce împiedică erupția

incisivului central, lateral și a caninului permanent

Fleming și col. Revisiting the supernumerary: the epidemiological and

molecular basis of extra teeth. Br Dent J 2010; 2018 (1): 25-30
 Clasificarea în funcție de localizare

• Meziodens
• Parapremolar
• Paramolar
• Distomolar
 Meziodens

• este cel mai des diagnosticat

• localizat între ICS sau palatinal de aceștia
• cel mai des – meziodens unic, rar - mai mulți
meziodenși
• forma sa tipică este conică, cu dimensiune mai mică
și cu rădăcina mai scurtă, mai rar formă tuberculată
• De obicei nu atinge planul de ocluzie
• Poate rămâne inclus
• Poate fi anastrofic
 Meziodens – consecințe

• tulburări estetice
• incluzia DP
• deplasarea DP
• înghesuirea DP
• dilacerări dentare
• resorbţii radiculare ale vecinilor
• necroze ale DP vecini
• chisturi dentigere
• tulburări de ocluzie
 Meziodens – consecințe

- Tulburări estetice
- Deplasarea DP

Higgins si col. Strong genetic influence on hypocone

expression of permanent maxillary molars in South
Australian twins. Dent Anthropol 2009; 22 (1)
 Parapremolari

• formă de premolar, mai mici sau normali ca

dimensiune, cu formă normală sau modificată
(cuspizi suplimentari)
• plasaţi V/O de premolari
• pot fi erupţi/incluşi
• Pot da tulburări de ocluzie
 Parapremolari

Singhal V, Deepa D. Nonsyndromic supernumerary bilateral parapremolars.

J Oral Res Rev 2017;9:82-4
 Paramolari

• formă de molar, mai mici sau normali ca

dimensiune, cu formă normală sau modificată
(cuspizi suplimentari)
• plasaţi V/O de molari
• pot fi erupţi/incluşi
• Pot da tulburări de ocluzie
 Paramolari

Parolia A și col. Management of supernumerary teeth. J Conserv Dent 2011;14:221-4

 Distomolari

• Situați distal de molarul trei

• Pot avea o morfologie normală, cu o coroană
complet dezvoltată, o singură rădăcină și pot avea o
poziție distinctă față de molarul 3 sau pot avea
morfologie diferită.
• Pot erupe complet si se pot alinia la nivelul arcadei
dentare sau pot să fie fie incluși parțial sau total
 Distomolari

Demiriz L și col. Prevalence and characteristics of supernumerary teeth: A survey on 7348 people.
J Int Soc Prevent Communit Dent 2015;5, Suppl S1:39-43
 Dinții anastrofici

• pot fi dinţi supranumerari sau normali care sunt

răsturnaţi şi au plasată rădăcina spre arcadă.
• cu modificări de formă (ţăruş) şi dimensiune (nanici)
• apar mai frecvent în zona incisivilor, premolarilor
• se descoperă întâmplător pe Rx
• pot perturba erupţia DP provocând ectopii dentare
• extracţia pune probleme pt. că poate afecta DP
 Dinții anastrofici

Mukhopadhyay S. Mesiodens: a
clinical and radiographic study in
children. J Indian Soc Pedod Prev
Dent 2011; 29(1): 34–38.
 Examen radiologic

• OPG
• Rx retroalveolară
• Rx cu incidență excentrică
• Rx ocluzală – arată poziția V/O
• CBCT
 Consecințe
• împiedică sau întârzie erupţia dinţilor permanenţi
• rotația sau devierea axului de erupţie a dinţilor din seria
normală
• înghesuire
• dezvoltare anormală a dinţilor permanenţi (dilacerare)
• apariția de diasteme
• resorbție radiculară a dinţilor adiacenţi zonei în care se
dezvoltă dinții supranumerari
• dezvoltarea de chisturi care afectează şi structurile anatomice
din apropierea lor
Resorbția radiculară a dinţilor adiacenţi

Dinte supranumerar care a determinat resorbția lui 3.6

Murali RV și col. A rare case of impacted supernumerary premolar causing

resorption of mandibular first molar. Journal of Pharmacy and Bioallied Sciences.
2015;7: 309–313.
 Tratament

• Nu există un tratament standard.

• Trebuie individualizat în funcţie de o serie de factori:
Tipul dentiţiei
Localizarea anomaliei
Forma dintelui/dinţilor supranumerari
Dacă dintele supranumerar a erupt sau nu, dacă blochează
erupţia dintelui din seria normală
Poziţia pe arcadă/ în afara acesteia a dinţilor supranumerari
Tulburările funcţionale generale
Vârsta pacientului/ vârsta dentară în momentul depistării
anomaliei
 Tratament – dinți supranumerari temporari

• Se intâlnesc rar
• De obicei, nu este necesară intervenţia terapeutică
• Depistarea precoce şi urmărirea atentă a pacienţilor →
evitarea consecinţelor nedorite în DP
 Tratament – dinți supranumerari permaneți

• Extracția dintelui supranumerar în caz de complicaţii, în

funcţie de starea dintelui permanent şi a celui supranumerar,
urmat eventual de tratament ortodontic
• expectativă dacă erupţia DP este satisfăcătoare.
 Meziodens - tratament

• Meziodens conic – extracție când determină tulburări

• Meziodens tuberculat – extracție + tracțiune ortodontică dacă
ICS nu se repoziționează spontan timp de 18 luni de la
intervenția chirugicală
• Meziodens suplimentar – extracția dintelui cu morfologia cea
mai diferită de omolog, dacă dintele din seria normală nu are
lipsă de substanţă sau migrare foarte mare
• Meziodens anastrofic – extracție
 Dinți supranumerari în zona laterală- tratament

• Monitorizare - dacă nu afectează ocluzia

• Extracție - în cazul începerii tratamentului ortodontic şi a
prezenţei resorbţiilor radiculare la dinţii vecini. Se apreciază
dacă se extrage dintele din seria normală sau dintele
supranumerar (deoarece uneori dintele din seria normală
poate prezenta procese carioase voluminoase)
• după extracţie, se urmăreşte alinierea dintelui pe arcadă
– spontană
– pe cale ortodontică
 Tratament

• Tratamentul interceptiv poate rezolva inconvenientele

produse de dinţii supranumerari → depistarea anomaliei
trebuie facută cât mai curând posibil, după ce se semnalează
un tipar eruptiv anormal.
•  O întârziere a erupţiei mai mare de 6 luni faţă de erupţia
dintelui omolog trebuie investigată radiologic, OPG fiind
foarte utilă în acest sens.