z

z
 z
Dosoftei
Dosoftei  Barilă a fost un cărturar român, 
mitropolit al Moldovei, poet și traducător. În 2005 
Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul
sfinților.

A învățat în Iași la Colegiul întemeiat în 1640

 la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași, apoi
la Școala Frăției Ortodoxe din Liov, unde a făcut
studii umaniste și de limbi. Cunoștea limba elenă
, latina, slavona și polona. Datorită relațiilor sale
cu patriarhul Moscovei, a adus din Rusia un 
teasc de tipografie cu litere, cu care a tipărit la 
Mitropolia din Iași, în românește, principalele
cărți liturgice. El a fost unul dintre ierarhii care au
promovat introducerea limbii române în biserică.
 z
A fost unul dintre cei mai mari cărturari din
istoria română, fiind primul poet național, primul
versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox,
primul traducător din literatura dramatică
universală și din cea istorică în românește, primul
cărturar român care a copiat documente și
inscripții, unul dintre primii cunoscători și
traducători din literatura patristică și post
patristică și care a contribuit la formarea limbii
literare românești.

Ca monah la Probota, a tradus, pentru prima

oară în românește, Istoriile lui Herodot,
Cronograful lui Matei Cigalas, un Pateric grecesc,
cartea Mântuirea păcătoșilor a lui Agapie Landos
și fragmente din Viața și minunile Sf. Vasile cel
Psaltirea in versuri
Nou.
 z

Ca episcop de Roman a revizuit

traducerea Vechiului Testament
făcută de Nicolae Milescu, care
s-a tipărit la București, în 1688.
În timp ce se afla în exil în
Polonia, a tradus introducerea
dramei Erofili, scrisă de poetul
cretan Gheorghe Hortatzis.

La rugămintea patriarhului Ioachim al Moscovei și a mitropolitului Varlaam Iasinski

al Kievului, a tradus din grecește în slavo-rusă mai multe lucrări teologice: Scrisorile
Sfântului Ignatie Teoforul, Constituțiile Sfinților Apostoli, Istoria bisericească și privire
mistică a patriarhului Gherman I al Constantinopolului , 40 de cuvântări (Mărgăritare) ale
unor Sfinți Părinți (34 ale Sf. loan Gură de Aur). Tot atunci a alcătuit, în slavo-rusă, o
culegere de texte patristice și liturgice despre prefacerea Sfântelor Daruri.
 z
Simion Ștefan
Sfantul Ierarh Simion Ștefan a fost 
mitropolit al Transilvaniei între anii 1643-1656.
De asemenea, a fost un vestit cărturar al
acelor vremuri si unul dintre cei mai mari
părinți duhovnicești români ai veacului al XVII-
lea. Pentru faptele sale sfinte Biserica
Ortodoxă Română l-a proslăvit ca sfânt
(canonizat) la 21 iulie 2011.

Originar din Alba Iulia, a studiat la o

școală mănăstirească din capitala
Transilvaniei, fiind ales, în 1643, „arhiepiscop
și mitropolit scaunului Bălgradului și a Vadului
și a Maramurășului și a toată țara Ardealului”.
 z
În plan cultural, parintele Simion
Ştefan s-a consacrat prin editarea a
două lucrări biblice, de larg uz
liturgic şi personal, dar şi de înaltă
ţinută literară: Noul Testament
(1648) şi Psaltirea (1651). Tot el a
remarcat și marea disponibilitate a 
limbii române de a se îmbogăți cu
neologisme. Noul Testament (Simion Ștefan, Bălgrad 1648)

Încadrându-se în curentul umanist-renascentist de culturalizare a poporului în limba

proprie, reprezentat peste Carpaţi de Sfântul Ierarh Varlaam al Moldovei, mitropoliţii
Ştefan şi Teofil ai Ungrovlahiei, iar peste hotare de Sfântul Ierarh Petru Movilă al Kievului,
mitropolitul bălgrădean a înfăptuit, prin aceste apariţii editoriale, un act de propagare a
culturii în societatea românească. Având un aport preţios la promovarea elementului
cultural şi lingvistic românesc, Simion Ştefan a consolidat însă nu doar cultura
românească, ci şi identitatea naţională a românilor transilvăneni plasaţi la periferia vieţii
politice.
 z
Antim Ivireanul
Antim Ivireanul a fost un autor, tipograf,
gravor, teolog, episcop și mitropolit român de
origine georgiană. Mitropolit de București,
autor al unor celebre Didahii, ce reprezintă o
colecție de predici folosite la Marile Sărbători
de peste an, Antim Ivireanul a fost o
personalitate culturală remarcabilă a literaturii
române vechi. A fost cel care a înființat prima
bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în
secolul XVIII.
În 1691 i s-a încredințat conducerea
tipografiei domnești din București, în care a
imprimat 4 cărți.
 z

 După 1696 a fost numit egumen la Mănăstirea Snagov,

unde a mutat tipografia, imprimând 15 cărți. Între 1701 și
1705 și-a reluat activitatea la București, unde a tipărit alte
15 cărți. Pe data de 16 martie 1705 a fost ales episcop de
Vâlcea, unde la Mănăstirea Govora, tipărește alte 9 cărți.

 La 28 ianuarie 1708 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei,

fiind instalat în funcție pe 22 februarie al aceluiași an.
Înființează ca și la Râmnicu Vâlcea o tipografie la
Târgoviște, unde a tipărit un număr de 18 cărți.

 În 1715 tipografia a fost mutată la București, unde a mai

imprimat alte două cărți grecești. Prin tipografiile înființate
cu sprijinul lui Petru Movila, cărțile religioase se
răspândesc și contribuie la unificarea limbii române literare.